Intre soartă si destin 🔞

Capitolul 48

Natalia:
 
-Unde naiba sunt?intreb racnind dis de dimineata si intorc geanta pe dos in căutarea pastilelor contraceptive,iar cand iau fiecare tampenie la mana si dau de un pachet de gume vechi,il arunc cat colo,apoi imi continui căutarea si pufnesc cand constat ca nu le mai am. Unde dracu le-am pus?marai de data asta si cu nervii întinși la maxim ca nu le gasesc,imi pun geanta pe umar si ies val vârtej din casa.
Un balerin mai ca nu-mi sare din picioare cand ma reped pe scări fiindca sunt in mare întârziere,dar reusesc sa nu ma impiedic din cauza lui si-mi continui alergarea.
Cum tot weekendul Samir n-a facut altceva decât sa ma tina in priza in speranta ca o sa ma aducă cu un pas mai aproape de iertare,astazi m-am trezit mult mai tarziu decat trebuia in mod normal din cauza oboselii ce-o am in oase si uite cum acum sunt intr-o mare întârziere.
-Diseara sa nu uit naibii sa-mi caut pastilele alea!exclam ofticata fiindca nu-mi pot da seama unde le-am ametit,dar la ce dezastru e in viata mea mai nou nu e de mirare ca sunt asa dezorganizata,apoi mai ca nu ma ia cu lesin cand realizez ca nici in weekend n-am luat vreo una.
Ies din scara panicata si imi duc o mana la piept cand inima incepe sa-mi bata cu putere.
-Aolo!exclam cu groaza in glas. Cum de am uitat de ele? Doamneee! Cat de idioata sunt!
-Poti s-o mai spui o data!striga un pustan ce trece prin fata scării cu un câine pe langa el pe care il plimba in lesa si-l omor din priviri.
-Iti e cald cu dintii in gura?ma rastesc la el.
-Nu! Dar ai spus-o cu atata patima,incat m-ai făcut sa te cred,raspunde chicotind rautacios si-o zbugheste din loc.
-Fir-ai al dracului sa fii!zbier dupa el,iar dacă as avea mai mult timp la dispoziție,as fugi sa-l prind ca sa-i dau una,dar cum ma presează fiecare secunda,ma indrept nervoasa spre masina parcata la o scara distanta de a mea si injur de mama focului cand constat ca mi-am uitat cheile.
Ma uit spre cer si gem furioasa,apoi ma urnesc înapoi pana in casa,i-au cheile de pe curierul din hol și cu pasi apăsați revin langa masina.
-Am început ziua a dracului de bine!scrasnesc printre dinti si cu ochii arzandu-mi de manie.
Urc pe scaunul șoferului nervoasa si trantesc portiera dupa mine,apoi imi arunc geanta pe bancheta din spate si bag cheia cu putere in contact. Invart de ea de zici ca sunt pe cale s-o rup,iar cand motorul pornește si ajung sa ma misc ca un melc prin trafic,incep sa-mi dau ochii peste cap.
-Rahat de zi!ma rastesc cand vad coada interminabila de la primul semafor. Mai sunt 5 semafoare pana ajung la lucru! Dacă le prind pe toate pe rosu,n-are rost sa ma mai deplasez! Am sa ajung cand mi se termina programul!urlu ca nebuna si strang cat pot de tare volanul intre degete din cauza nervilor ce-mi dau sangele in clocot.
„Sper doar ca toate clientele ce le am astazi sa nu facă fițe,altfel dracu e a lor!”
 
*
 
Dupa o zi care a început cu mine plina de draci,sfarseste tot cu ei dansând pe pielea mea,iar cand ies din salon si incui usa dupa mine,vad prin sirul de mașini parcate peste drum ca e si cea a lui Samir parcata printre ele.
-Ce naiba face el aici?vreau sa stiu si il caut din priviri sa vad pe unde umbla.
Ma întorc spre stânga cand il zăresc cu coada ochiului prin multime la câțiva metri departare de mine si ma incrunt fiindca vorbește cu florareasa de la coltul străzii.
-Nu mai cumpara flori!urlu ca sa ma audă si intoarce capul in directia mea,apoi zambeste in coltul gurii.
Incep sa ma deplasez cu o falca in cer si una in pamant spre el,in vreme ce ticalosul revine cu privirea pe florareasa si ii da o mana de bani în schimbul unui buchet urias de trandafiri.
-Ai cumpărat toti trandafirii?il iau la rost cand mai am un pas ca sa rup distanta dintre noi si ma soarbe din priviri in timp ce mie îmi vine sa-i dau una in cap. Norocul face ca tu câștigi bine,altfel nu știu de unde cotizai la cheltuielile casei,marai printre dinti ca sa nu ma inmoi din cauza ochilor sa-i ce ma invaluie in caldura.
Surade,apoi imi intinde buchetul si imi înconjoară cu un brat talia imediat ce-i i-au florile pentru ca nu vreau sa-i fac circ in plina strada.
Ma lipește de pieptul lui si imi fixez privirea criminala pe chipul sau.
-Te rog sa nu mai cumperi!ii cer haraind si nu scoate un sunet printre buze,in schimb se apleaca sa ma sarute si dau sa intorc capul,dar mama de pe talie,ii urca rapid in parul meu si isi inclesteaza degetele printre suvitele mele.
Duritatea cu care ma apuca,aprinde imediat sangele in venele mele,dar nu de nervi,ci de excitare si constat cu stupoare ca m-am tampit.
-Buna si tie,spune dupa ce-mi inhata gura si isi misca buzele apasat peste ale mele.
-Buna pe dracu,scuip cuvintele.
-Mai poți sa rabzi pana acasă?intreaba si ma incrunt.
-Adica?
-Sa stai cu nervii ăștia pe tine. Sau o facem în mașină?
Pufnesc.
-Samir...nu mai folosi sexul ca sa iesi basma curata. N-o sa scapi,ii atrag atenția. Si nici nu mai cumpara flori. Dai banii degeaba pe ele.
-Ba nu. Intr-o zi am sa reușesc sa te fac sa zâmbești prin intermediul lor.
-Sunt o pierdere de bani.
-Nu si pentru mine,iar dacă atatia ani m-am afundat in munca si-am uitat de lucrurile astea mărunte,a venit vremea ca banii aia sa-i consum pe ceea ce-mi bucura sufletul.
-I-ai consumat cand ne-am luat apartamentul,i-o tai de zici ca m-am tranformat mai nou in moartea pasiunii.
-M-ai am destui pe langa aia si vreau sa te răsfăț.
Oftez.
Ma lipește mai tare de pieptul lui,in vreme ce eu privesc florile pe care le strang in brate și zambesc stramb.
„Sunt frumoase...dar n-o sa reușească sa-i șteargă niciodata păcatele.”
-Ai apucat sa mănânci astazi?ma scoate din ganduri vocea lui si clatin dezaprobator din cap. Atunci hai sa mergem la un restaurant.
-Ia uite la dracu...dar tu chiar te intreci cu gluma! Ce naiba se intampla cu tine? Efectiv nu te mai cunosc! Zici ca nu mai ești tocilarul cu care am stat atatia ani de zile!exclam,iar vocea mi se ridica cateva octave spre final pentru ca mi se pare strigătoare la cer toata atitudinea lui.
Chicoteste.
-Omul se mai schimba iubire...
-Doar de haine din câte știu eu,vorbesc peste el și pentru o secunda,ii aud respiratia cum i se blocheaza in gat.
-Am sa-ti demonstrez ca nu e asa,iar atunci cand ai pentru ce lupta,chiar mai merita omul o a doua șansă,vorbește imediat ce isi revine.
-Mda...raspund neîncrezătoare si ne punem în mișcare.
-Lasi masina aici,iar acum mergem cu a mea si mâine dimineata te aduc eu la munca,spune inainte sa traversam strada.
-Bine...mormai fiindca nu mai are rost sa ma opun.
Stomacul imi e lipit de spate,iar o masa în oraș imi spuna chiar bine. Dupa ziua ce am avut-o numai chef de gătit nu mai am,asa ca,sa faca cinste ca si asa e cu musca pe caciula.