Capitolul 36: Inima frântă a Oliviei

148 8 0
                                    

De săptămâni nu am mai auzit o vorbă de la Daniel, însă nu îl condamn.După ultima noastră discuție destul de aprinsă, unde l-am umilt și i-am spus toate acele neadevăruri care l-au rănit profund.Sunt o epavă care nu se mai poate repara.

            Prima dată mi-am pierdut familia, apoi pe Logan iar acum și pe Daniel.Viața mea e un calvar iar când un intrus se apropie de ea cu un scop bun, destinul face în așa fel încât să-l pierd.Aș vrea să îmi pot controla destinul, dar nu cred că e poate, până la urmă nu știm care ne e destinul, sau măcar care e adevăratul destin.

            De un lucru sunt sigură însă, destinul meu împrăștie suferință peste tot.Mă face să-mi pierd mințile gândindu-mă la ce am făcut pentru a merita așa ceva.Într-o bună zi voi discuta cu cineva despre tot, cu lux de amănunte.Poate că persoana de față nu o să fie interesată de mine, dar atâta timp cât o să mă descarc într-un final, am să mă bucur că a fost acolo.Însă, din păcate acea persoană nu se află în viața mea încă sau poate că se află dar nu sunt sigură că am găsit-o.

            Viitorul doar știe la ce să mă aștept.

            Pe lângă aceste nimicitoare lucruri, care pur și simplu mă ucid pe dinăuntru, am reușit să întemeiez o prietenie destul de solidă între mine și Connor, sau Kelvin.

            Am petrecut mult timp împreună, doar vorbind sau plimbându-ne, împărtășind mii de povești și amintiri din copilăriile noastre care au fost foarte diferite.

            Dacă acum câțiva ani mi-ai fi spus că o să ajung să fiu buna prietenă a lui Kelvin, aș fi râs în gura mare, dar acum mă bucur că-l am lângă mine.

            -Și ce vrei să facem azi? mă întreabă Connor prin telefon.

            -Sincer, aș vrea să dorm, mormăi plctisită iar el oftează.

            -Nu din nou.Asta ai spus și ieri și alaltăieri.

            -Nu mă înțelege greșit, îmi place să-mi petrec timpul cu tine, doar...

            -Nici un doar.În treizeci de minute vin să te iau, mă întrerupe.

            -Nu ai ce face acasă? îl întreb.

            -Nu, Amber.Mergem și noi să bem o cafea în oraș după poți să dormi cât de mult vrei.

            -Eh, dacă e doar atât vin câteva minute.

            -Asta vreau să aud.Treizeci de minute ai la dispoziție să te pregătești.

            -Ok, murmur și închid telefonul.

            Mă întind preț de două minute în pat, apoi mă duc la baie să fac un duș, să sperăm, rapid.În cincisprezece minute ies din duș și merg să îmi aplic câte ceva pe față, pentru a acoperii nopțiile nedormite.Mă îmbrac destul de casual, cu o pereche de blugi skinny albastru închis, un maieu alb iar în picioare o pereche de botine cu toc.În jurul taliei îmi leg o cămașă, îmi iau genta și plec din apartament.

            În fața blocului mă aștepta deja Connor.

            -Am zis o jumate de oră? mă tachinează.

            -Nu am întârziat atât de mult, acum.

            -Ai dreptate.De data asta ai fost destul de rapidă.

            Intrăm în mașină iar eu îl întreb:

            -Unde mergem?

            -La o cafea, să mai bârfim și noi ceva.

Hurt I | Broken DestinyUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum