Capitolul 10: Nu a fost el

282 17 0
                                    

De dimineata i-am spus lui Emily sa vina la mine deoarece voiam sa-i spun ceva important.Da urma sa-i ii spun ce cred despre Andrew.Dupa ce a ajuns la mine am urcat la mine in camera si ne-am asezat fata in fata pe pat, in stil turceste.

-Emily, trebuia sa-ti spun asta de cand te-am salvat, dar imi era frica de ce puteai sa faci.

-Haide, Olive, ce poate fi asa de complicat?spune curioasa.

-Nu e 100% adevarat, dar am impresia ca cel care te-a rapit, e, ma opresc.

-E?

-Andrew, spun incet.

-Cum dar e imposibil, el nu ar face asa ceva niciodata, el ma iubeste, spune suparata iar pe obrazul ei apare prima lacrima.

-Nu stiu daca e adevarat, doar presupun.

-Dar de unde ti-a venit tie ideea asta?Cum poti sa te gandesti ca Andrew m-a rapit, ce treaba ar avea el cu tata.Nu pot sa te ascult!spune nervoasa.

-Uite lucrurile pe care le-am luat in calcul, el a fost ultimul ce te-a vazut, in casa ta erau 4 plicuri iar daca le aranjai era propozitia asta:,,Emily a fost rapita de o persoana iubita" iar singurul ce a ramas a fost Andrew deoarece Chad a fost cu mine tot timpul, pe Andrew nu l-am vazut sa te caute o secunda, iar cand am iesit din depozit am vazut masina lui Chad in ziua aceea era la Andrew cu pretextul de a te cauta si ca masina lui s-a stricat.

-Iar acum de ce crezi ca nu el ma rapit?

-E foarte ciudata chestia asta cu masina si fata lui nu da nimic de banuit aduca pare extrem de sincer.

-Tu il vrei pe Andrew pentru tine, asa-i?!

-Stai ce?Nu il vreau pentru mine, ai innebunit?

-Atunci de ce ai inventa o asemenea poveste, cu plicuri, doamne ce poti minti, iar daca era masina lui Chad acolo nu putea fi Chad cel care m-a rapit?spune calma.

-Intr-un strain ai mai mare incredere decat in prieteni tai de o viata?

-In momentul acesta cu siguranta da, spune nervoasa si pleaca din camera.

Intr-un fel avea dreptate, ma indoiesc ca Chad i-ar face asa ceva lui Emily, mai ales sa omoare pe cineva.Toata noaptea m-am gandit la variante iar toate duceau ori la Chad ori la Andrew, nu stiu ce sa mai cred.Dar daca mai era cineva la mijloc care avea legatura cu ei, adica, nu stiu.Ma rog, complicat.Intr-un final am adormit bustean.In mintea mea a aparut imaginea cu Chad de acum 2 saptamani din acel vis, unde eram amandoi langa masina iar Chad a scos un pistol si la indreptat spre mine.Din nou visul a luat final la fel, cu alarma sunanad ca disperata.In mai putin de o ora trebuia sa fiu la scoala.Dupa ce m-am mai intins prin pat m-am dus la baie, m-am spalat pe dinti si am facut un dus.De imbracat am luat un pulover alb, niste blugi rupti si dechisi la culoare cu niste botine fara toc maroni, peste pulover am pus o geaca verde si la gat mi-am pus un fular deoarece era sfarsitul toamnei si era destul de rece.Am coborat jos unde ma astepta Chad gata si el de scoala.

-Emily nu vine?ma intreaba.

-Nu vine cu noi cred, deoarece...si i-am spus despre cearta de aseara, la final a ramas gura casca.

-Deci ea crede ca eu am rapit-o?Nu pot sa cred cat de orbita poate fi de Andrew.

-Mda...dar nu cred pana la urma ca el a rapit-o dar nici tu, e ceva la mijloc.

*Chad*

Inca nu e momentul sa afle, trebuie sa o opresc sa afle adevarul sau altfel totul e ruinat, munca mea de ani de zile.

-Poate, spun indiferent.

*Emily*

Ziua de azi mi-am petrecut-o alaturi de Andrew, doar noi doi, ca in vremurile bune.Il iubesc enorm, e cel mai bun lucru care mi-a intamplat in viata si nu pot sa cred ca Olive si Chad se indoiesc de el.I-am vazut astazi cum ne priveau.Olive vrea sa mi-l fure pe Andrew si nu o sa o las sa faca asta, e doar geloasa pe mine si pe fericirea mea, adica ultima ei relatie a fost cu un an in urma.Odata cu marturisirea lui Olive am reinceput sa consum droguri, ele imi vindeca ranile, asa cum au facut si cu cele provocate de tatal meu care o viata intreaga m-a mintit.Intr-o zi am sa-i spun si lui Andrew totul despre mine dar vreau sa mai treaca un pic de timp, sa fiu sigura ca ma va intelege si ma va iubi asa cum sunt.Cu mama am inceput sa vorbesc mai mult de cand cu rapirea dar tot simt golul lasat de tata pe care nici macar Andrew nu poate sa-l umple desi este extrem de grijuliu cu mine si ma rasfata mereu.Tata era fiinta care stia cum sa ma faca sa zambesc chiar daca nu mai aveam putere, mereu imi cumpara cate o bomboana chiar si cand am implinit 18 ani, tot imi dadea bomboane.Pentru unii par nesemnifictive dar pentru mine insemnau foarte mult.Imi lipsesc enorm bomboanele dar mai ales imi lipseste el.Am avut un tata asa de bun si eu acum imi dau seama, sunt o proasta extrem de mare.

*************************************

Gata si cu capitolul 10, sper ca va placut.Peste cateva capitole apare si Daniel.

!!!Nu uitati de vot si coment, ma ajuta enorm.!!!

*Scuzati greselile de exprimare si pe cele gramaticale.*

Bye and kisses, Lorena!

Hurt I | Broken DestinyUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum