Așteptam de minute bune și începeam să cred cu tărie că s-a întâmplat ceva, ceva rău.Mi-am strâns picioarele la piept, punându-mi capul între ele.Mă rugam ca Logan să vină înapoi și să-mi spună că totul e bine, iar ceea ce se întâmplă acum e doar un coșmar.M-am întins pe saltea privind tavanul care a devenit pânza pe care îmi pictam amintirile.Toate lucrurile ce îmi lipsesc acum erau acolo.Îmi lipsesc glumele tatei, îmbrățișările mamei și să nu mai vorbesc de Emily,Chad și Victoria.Îmi lipsesc enorm, dar oare lor le e dor de mine sau doar m-au uitat repede.Au uitat toate nebuniile pe care le făceam verile, sau cum „eram chefi" la doar 6 ani.Oare au uitat?
*Emily*
Nu o s-o uit niciodată, cum aș putea să o fac.În aceste 6 luni am pierdut două persone importante, pe tata și pe Olive, iar persoanele vinovate erau aceleași, sau cel puțin așa cred.
Ieri s-au găsit hainele pe care le purta Olive în ziua în care a disparut.Au fost găsite lângă un râu, semn că a murit înnecată, cel puțin așa au spus cei de la criminalistică.Mâine va avea loc înmormântarea ei.Acum vom avea un loc unde să ne întâlnim cu ea și să îi vorbim.Corpul ei încă se caută dar e puțin probabil că se va găsi.Până la urmă au trecut 4 luni de la dispariție, iar dacă s-a înecat atunci nu mai exiastă nimic.
Un alt lucru ce nu se găsește este mașina Oliviei, nimeni nu a văzut-o, zici că a intrat în pământ de-a dreptul.
*Olive*
Însfârși ușa se deschide, lăsând la vedere chipul acoperit a unui bărbat.Zâmbetul a dispărut la fel de repede pe cât a și apărut, la marginile ochilor făcându-și apariția lacrimele.Era cât pe ce să izbucnesc în plâns dar atunci a apărut și el în ușă.
Logan era bătut, avea un ochi vânăt, buza spartă, din nas îi curgea sânge, iar cu fiecare pas făcut, un geamăt îi ieșea pe gură.A mai făcut un pas, dar și-a pierdut echilibrul, la care eu am sărit ca arsă să-l prind.
-Animalelor! urlu.
-Bucurăte că mai e în viață, păpușă, spune cu aroganță.
-O să plătești pentru asta, jur, continui eu.
-Uh, mi s-a făcut pielea de găină.Frumoaso, mai bine ți-ai închide gură, deoarece șeful l-a bătut.Pentru ceea ce a făcut e încă puțin, acum ar fi fost normal mort.Deocamdată viața ta aici e bună, nu o înrăutăți.
-Îhm,cum zici tu, spun și îl privesc pe Logan, care adormise cu capul pe picioarele mele.
-E norocos, spune bărbatul și ne închide din nou în cameră.
-Logan, haide, trezește-te, spun blând.
El geme de durere și îmi spune cu greu:
-T-Te iube-iubesc!
-Și eu te iubesc!Acum haide să te întinzi pe saltea.
Mă ridic prima și îl prind de mâini ca să-l ajut să se ridice.Urlă de durere dar până la urmă s-a ridicat.Îi pun brațul stâng după gâtul meu, oferindu-i sprijin.Mergem încet până la saltea unde el se aruncă obosit.
-Ha-haide lângă mine, spune și îmi face loc lângă el.
Mă pun pe marginea saltelei și îi șoptesc la ureche:
-Stai și te odihnește, după îl sărut pe obraz, el începând să zâmbească la gestul meu.
În timp ce el dormea îl mângâiam ușor pe creștet.Îl iubesc atât de mult și sper că vom scăpa cât de repede posibil din acest infern.Să avem propia noastră familie, o casă micuță și mai ales liniște, fără răpiri, fără crime, fără lucruri negative.
CITEȘTI
Hurt I | Broken Destiny
Action"Singura persoană în care pot avea încredere deplină, sunt eu." -Olivia HURT - VOLUMUL I : Broken Destiny În viața liniștită a adolescentei Olivia Miller, problemele și dramele dispăruseră cu mult timp în urmă.Împreună cu Chad și Emily, priet...
