Capitolul 21: Te iubesc!

227 16 0
                                    

**NU E EDITAT**

Eram de-a dreptul înlemnită și uimită de tot ce se întâmpla în jurul meu.Nu din nou, mai vreau să trăiesc acea experiență niciodată.Pe când eram și eu din nou fericită se întâmplă asta.Ce am făcut eu ca să merit asta?

M-am dat doi pași înapoi, sperând că nu am fost observată.Logan s-a uitat la mine și a încercat să îmi facă semn să fug din nou în baie.

În local nu mai era nimeni, nici măcar personalul.Sincer era ceva logic,adică erau o bandă de infractori căutați de întreaga poliție.

Pe masa de lângă mine am observat o tavă de metal.Am pașit încet spre masă, dar gorilele m-au observat.

-Uite pe cine avem noi aici, spune unul.

-Fugi! strigă Logan.

-Tu să taci, spune altul și îl lovește în abdomen.

Nu le puteam vedea fața deaorece purtau cagule.Primul care mi s-a adresat se îndrepta spre mine.Am înșfăcat repede tava pe care urma să o folosesc drept armă, și încă ce mai armă.Cu cât el se apropia de mine cu atât au mă dădeam mai în spate, până când spatele meu a lovit peretele rece.Atunci mi-am dat seama ca singurul lucru pe care-l puteam face era să lupt.

Am strâns de tavă iar cand bărbatul s-a apropiat mult mai mult de mine l-am lovit cu tava în cap.Am trecut de el alergând spre Logan care a început să se bată cu ceilați doi.Am încercat să îi lovesc și pe ei cu tava dar am eșuat la fel ca și Logan.

Ne-au prins pe amândoi ținându-ne strâns.Cel pe care l-am lovit după ce a înjurat a spus:

-Voi chiar credeți că o să puteți scăpa așa de ușor? începând să râdă.

-Dacă nu erau ceilalți trei scăpam, așa că mai bine le-ai mulțumi lor, spun fiind surprinsă de curajul din mine.

A mormoit ceva după a spus:

-Nu contează și pentru binele tău ar fi bine să-ți ți pliscul păsărico.Acum haide „acasă", spune râzând încontinuare.

Logan se uită la mine și îmi șoptește:

-Așa te vreau, apoi zâmbește.

-Mai repede și lăsați poveștile pe mai târziu, spune din nou același, dar de data aceasta era răutăcios.

Am urcat într-un Jeep negru.Pe bancheta din spate stăteam eu,Logan și încă un bărbat cu cagulă și bineînțeles că bărbatul stătea între noi.

Mâinile ne erau legate cu funie la fel ca și picioarele iar pe gură mi-au pus doar mie bandă.Cred că sunt și puțin misogini tipi ăștia.

După 5 ore de drum am ajuns într-un oraș, părea destul de mic de pe geamul mașini.Au oprit mașina în fața unei clădiri mari și vechi.Semăna un pic cu fabrica în care am stat înainte dar spre deosebire de fabrică, această clădire era în centrul orașului iar pe dinafară arăta destul de bine.

Ne-au dat jos din mașină, împingându-ne apoi în clădire.Aici era lumină iar holul în care ne aflam arăta destul de bine.Două minute am trecut dintr-o cameră în alta în alta, deja eram pierdută.Însfârșit ne-am oprit în fața unei uși de metal masivă.După ce au deschis ușa ne-au aruncat înăuntru ca pe niște nimicuri.

-Distracție plăcută! ne urează bărbatul pe care l-am lovit cu tava, începând apoi să râdă.

Am murmurat ceva după care au închis ușa cu cheia.

Camera avea pereții albi, în mijloc erau două saltele cu câte o pătură pe ele.-Îmi pare atât de rău, este doar vina mea, spune Logan.

Am vrut să-i răspund dar încă aveam banda pe gură.

Hurt I | Broken DestinyUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum