Capitolul 30: Ar trebui să le spui adevărul

236 13 3
                                    

Dacă citiți de pe telefon puteți să comentați la paragrafele ce vă plac.Scuze de întârziere.Anyway, enjoy!

       Încerc să mă întorc într-o parte dar mă lovesc de un corp.Deschid ochii adormită iar de-a lungul abdomenului meu se afla mâna lui Daniel.

        Un zâmbet involuntar îmi apare pe față.Îmi răsucesc capul în dreapta și dau nas în nas cu Adormitul Daniel.

        Îmi ridic mâna și îi mângâi ușor obrazul, depunând apoi un sărut pe fruntea sa.Continui să-l privesc, până când acei ochii minunați se deschid încet.

        Mă opresc din al mângâia și mă întorc pe spate speriată și rușinată.Mă holbam la el.

        -De ce te-ai oprit? un mormoit se aude în salon.

        Eu tac dar el îmi cuprinde din nou mijlocul și îmi sărută obrazul.

        -Bună dimineața! îmi șoptește.

        -Neața! răspund.

        -Ce face, frumoasa mea adormită?

        -Bine, dar Daniel Somnorosul? îl tachinez.

        -Mai bine decât crezi, raspunde Daniel razând de remarca mea.

        Stau pe spate si privesc in gol.Albul tavanului începea să prindă nuanțe din ce în ce mai închise.

        Pur si simplu ma hipnotiza.

        -La ce te gandesti? întreabă Daniel constatând atenția mea asupra tavanului.

        Tresar la auzul vorbelor lui și îmi întorc capul spre el pentru ai răspunde.

        -La nimic.

        -Pe cuvânt de cercetaș? întreabă ridicând mâna, arcuind degetul mic.

        -Pe cuvânt de cercetaș, zic și ne împreunăm degetele.

        Se ridică din pat și merge până la fereastră.

        -E foarte frumos afară, dar nu se compară cu tine.

        Complimentele lui copilărești îmi aduceau mereu un zâmbet pe buze, chiar dacă tristețea ucise și ultima urmă de fericire din mine.

        Ușa se deschide, înuntru intrând doctorul alături de o asistentă.

        -Bună dimineața domnișoară Cooper!

        -Bună dimineața, răspund.

        -Domnule Worshy, îl salută doctorul pe Daniel observându-l la geam.

        Daniel își apleacă puțin capul salutându-l de asemea.

         Mă ridic în șezut, asistenta uitându-se la aparate.

        -Astăzi o să ieși de aici, Amber, zice doctorul cu ochii în fișă, și să sperăm că nu ne mai faci vreo vizită curând.

        Afișez un scurt zâmbet la gluma nu extrem de amunzată a doctorului.

        -E totul bine acolo, Kelly? i se adresează asistentei.

        -Din punctul meu de vedere, totul e perfect.

        -Bun, aprobă doctorul.

        -Aici sunt hainele dumneavostră, îmi spune asistenta și așeză pe pat o pungă albă.

Hurt I | Broken DestinyUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum