Capitolul 3: Lupta de la masa de prânz

561 21 0
                                    

Ca și ieri m-am trezit și am mers la scoala cu iubiți mei frați.Deja eram întârziați la ora de mate, dar norocul nostru a fost că și profesorul a fost la fel.Întrăm în sală sub privirile pătrunzătoare ale colegilor și mă așez lângă Chad în ultima bancă, Emily având oră în altă sală.

-Bună ziua, elevi! glasul doamnei Wret, profesoara de bilogie se aude în încăpere.

-Mă scuzați, dar nu aveam matematică? întrebă olimpicul clasei Lydon.

-Ba da, dar domnul Jefferison, are o problemă, ăm destul de importantă, ne luminează.

-Ce problemă? întrebă Ashely, marea bârfitoare a școlii.

-Pisica dumnealui are o problemă de picioruș, spune jentă.

-Dar ne-a lăsat exerciții, așa-i? vocea lui Lydon se aude din nou.

Huiduieli se aud în întreaga clasă iar doamna Wret urlă să ne potolească:

-Nu, nu va lăsat nimic.Faceți ce vreți, doar tăceți, ne anunță și se așeză înapoi la catedră începând să lucreze.

Restul orei am petrecut-o vorbind cu Chad despre tot felul de tâmpeni.Clopoțelul se aude și dăm buzna pe ușă.Alerg la dulap și îmi i-au cărțile pentru următoarea oră.

Mă plimb pe holuri iar pe o bancă o zăresc pe Emily chicotind alături de Andrew.Erau atât de drăguți împreună.

Mai aveam încă două ore pe ziua de azi, dar acum era timpul prânzului.O caut pe Emily pe holuri, dar nu era niciunde, așa că am mers să mănânc alături de Chad.

Am comandat o salată de pui, iar Chad un burger foarte dubios.Ne așezăm la masa noastră și începem să mâncăm.

-Ai idee unde s-o fi ascuns Emily?Nu de alta da ar fi trebuit sa vină la prânz, am spus eu.

-Sincer cred că a plecat acasa, poate ca s-o fi simțit rău.Vom afla noi până la urma, îmi răspunde înfulecând din hamburger cu poftă.

Ne continuăm masa în liniște până a fost întreruptă de gorila cu doi neuroni, populară, adică Kelvin:

-Ce te dai la prietena mea, fatălăule?!mârâie el.

-Nu am făcu--

Chad, nu a mai apucat să zică nimic fiindcă Kelvin i-a dat un pumn în nas deja.Ca să știți Kelvin e genul de băiat superextramega protector și nimeni nu se ia de ce e al lui, mai ales când este vorba despre fete.Îmi amintesc odată că o fostă iubită de a lui s-a îmbrățișat și subliniez s-a îmbrățișat cu un alt băiat și Kelvin la băgat în spital rupându-i ambele brațe, pentru a nu mai putea îmbrățișa pe nimeni niciodată.

Nu știu cum l-am putut plăcea pe clasa a patra, trebuie să recunosc că atunci arăta foarte bine dar cu timpul a devenit tot mai urât nu fizic, ci comportamentul lui l-a stricat rău.Oricum se pare ca fetelor le place de el așa.Nu mai exista gusturi la baieți în ziua de azi.

-Oprește-te! strig eu speriată când am văzut cum pumnul lui murdar îi atinge fața fratelui meu.

Atunci el și-a îndreptat atenția spre mine.Nu trebuia să fac asta.Toată cantină s-a eliberat, mai erau doar cele două gorile ale lui Kelvin care stăteau la intrarea în cantină.

-Tu ce mai vrei, pustioaico!îmi spune nervos.

-Vreau să îmi lași prietenul în pace!

          Sunt mai mult ca moartă, dar întrebarea este cum de am avut curajul să-i răspund.E posibil să fie de vină adrenalina ,care se află în mine și care acum s-a hotărât să iasă, chiar acum.

Pe ușă cantinei intră directorul, singură persoană care reușește să-l calmeze această fiară pe nume Kelvin.Dar cum a trecut de cele două gorile?Mă rog e directorul.

-Kelvin Gordon Frintz, ce se întâmplă aici?!Ce i-ai făcut lui Chad, care era destul de amețit de la pumnul primit, și acum voiai să dai în Olivia.Îmi e rușine de tine, cum îndrăznești să dai într-o fată și de ce l-ai lovit pe Chad?

-Pe Chad l-am lovit pentru că s-a dat la iubită mea, iar ea a comentat, spune cu o voce ușor liniștită.De ce doar directorul are acest efect la el, cred că și cu părinții lui se comportă urât, dar stai un pic niciodată nu i-am văzut părinți, ceea ce e ciudat.

-În biroul meu, acum! zise către Kelvin.Iar voi doi vă puteți duce acasă, spuse dar de această data pe un ton calm.

-Mulțumim! am răspuns în cor, iar acesta zâmbii.

Am ajuns la Chad acasa și l-am pansat.Umflătura făcută de mitocan era destul de evidentă.După ce am terminat cu doctoria am plecat în fugă acasă fiind că muntele de teme mă aștepta acasă, cuminte pe birou.

Îmi arunc jacheta pe pat și încep lucrul.După multe ore de muncă grea, corpul meu nu mai rezista.Printre pleoapele ce se închideau văd că ora era 23 și câteva minute.

Mă dezbrac, iar apoi îmi pun pijamalele pe mine și mă trântesc în pat.Închid ochii lăsându-mă purtată de somn, până când un gând negativ mi-a trecut prin minte.

Unde e Emily?

Mă ridic în șezută și îi trimit un mesaj, dar vraja somului a fost mai puternică, astfel încât am adormit așteptând un răspuns, ce nu a mai venit.

- - - - - - - - - - - - - -

Cam asa si cu capitolul 3.Dupa cum v-am promis am adaugat putina actiune, bineinteles ca o sa fie foarte multa actiune si drama.Deci ce credeti ca s-a intamplat cu Emily?

Acest capitol e destul de lung sper, ne vedem in capitolul patru unde va voi spune mai multe despre Olivia si familia ei.

Mulțumesc tuturor celor care citesc această carte.

***Scuzati greselile de ortografie si exprimare. * * *

Bye and see you, Lorena!

Hurt I | Broken DestinyUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum