Capitolul 23: Șefu'

217 13 0
                                    

-Hei, iubito dormi? mă întreabă Andrew.

-Ăm, mnu, spun somnorasă și mă cuibăresc în brațele lui.

-Haide să mâncăm ceva, îmi zice cu o voce blândă.

-Dar nu am nevoie de nimic, vreau doar să stau aici cu tine, spun bosumflată.

-Ce trebuie să fac ca să vi?

-Ăm, stai să mă gândesc, spun entuziasmată de întrebarea lui.

-Oare asta? spune și mă sărută.

-Da, se poate să fie asta, zic și îmi mușc buza inferioară.

Ne împreunăm mâinile și ne îndreptăm spre masa pregătită de Andrew.

Pe nisip se afla un cerceaf colorat, iar pe el două cutii cu pizza și o vază cu flori.În jurul cerceafului erau așezate cu grijă câteva lumânări micuțe.Totul arăta atât de romantic, se vede că s-a străduit enorm la pregătiri.

-Acum să ne așezăm! spune și mă îndrumă spre partea mea de cearceaf.Astazi vom servi specialitatea pizzeriei din mall, pizza dumneavoastră preferată, o pizza cu șuncă și ardei.Sper că o să vă încânte papilele gustative, fine, mai spune cu o voce de bucătar profesionist, apoi îmi deschide cutia.

-E, e în formă de inimă!spun fericită.

-Ce nu aș face eu pentru tine, spune și îmi mângâie obrazul încet.

-Dar tu ce specialitate ai comandat? îl întreb.

-Păi, doar o pizza cu șuncă.Tu ești cea care contează aici, spune duios iar eu roșesc imediat.

-Ăm, Andrew, ai luat cumva și ketchap? îl întreb, iar el face ochii mari.

-Firar, știam că lipsește ceva.Nu-i nimic, acum mă duc să iau.

Se ridică de pe cearceaf și aproape că o i-a la fugă spre mașină dar eu îl opresc.

-Totul e perfect, nu te mai stresa, îl liniștesc.

-Dar, dar...încercă să se scuze.

-Dar nici un dar.Dacă tu ești aici atunci sunt mai mult ca fericită, singurul lucru care mă interesează ești tu și așa va fi mereu, spun și îl îmbrățișez strâns.

-Deci chiar nu te interesează de ketchap?

-Nu prostuțule, spun și începem să râdem amândoi.

-Ești cea mai tare iubită, spune râzând în continuare.

-Știu doar sunt iubita ta, îi răspund cu un zâmbet mare pe față.

-Te iubesc, Emily!

-Și eu te iubesc, Andrew! spun iar el îmi mângâie ușor obrazul.Pot să jur că în momentul de față arătam ca o roșie.

*Olive*

Nu mai pot rezista fără el.A trecut o oră jumate de când sunt închisă aici și deja cred că înebunesc.Dacă ușa nu se dechide in următoarele cinci minute jur că o să urlu.

Se aude un scârțâit la ușă semn că se deschide.În tocul ei apare bărbatul ce are grijă de noi cu aceeași expresie plictisită pe față.

-Credeam că ați uitați de mine, mă ridic de pe jos și continui, haide să mergem înapoi la Logan, spun entuzismată mergând spre ușă.

-Logan nu mai e, spune plictisit și nepăsător dar în adâncul cuvintelor se auzea suferința.

-C-Ce? spun abia realizând spusele lui.Lacrimile îmi curgeau șiroaie la ochi, eram mai mult ca distrusă.Picioarele mele și-au pierdut stabilitatea și echilibrul, eu prăbușindu-mă pe pământul rece.

Hurt I | Broken DestinyUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum