Hurt I | Broken Destiny

Capitolul 18: Surpriză

Eram în fața fabrici.Am parcat în același loc ca și data trecută.Speram să nu mai văd acest loc vreodată în viață mea, dar nu ști niciodată.Am pășit înăutru.Nu era nimeni, totul era negru.Pășeam încet, speriată, podeaua scârțâind sub picioarele mele.M-am lovit de o persona.

-Surpriză, spune și pot să jur că a zâmbit malefic.

*Victoria*

-Și până la urmă ce s-a întâmplat cu Olivia?mă întreabă Emily.

-Se simte rău, îi răspund.

-Dar aseară era foarte zâmbitoare, cine știe...

-Mda, e important să se facă bine.Băieți unde sunt?

-Păi Chad nu știu unde a plecat, probabil la bibliotecă, Andrew acum vine și Daniel e acasă, spune.

-Atunci eu mă duc să-mi caut iubitul, ne vedem, spun și mă îndrept spre bibliotecă.

*Olive*

-Mișcă, spune și mă trage de braț animalic, apoi trandindu-mă pe pământ, într-o cameră la fel de întunecoasă.

Mă îndrept spre un colț și îmi strâng picioarele la piept.Sunt o prosta, o mare proastă, nu sunt un erou, nu am curajul pe care îl vreau.Trebuia să îi cer ajutorul tatei, nu să vin de una singură aici.

Am început să plâng, sunt vulnerabilă, sunt slabă, pentru prima data în viață mea mă simț slabă.În copilărie, îmi amintesc că de fiecare data când aveam ocazia să fac ceva mai nebunesc nu ezităm, ba chiar eram prima la coadă.Lucruri nebunești în sensul de a sări în apa de pe stâncă, activități de genul.

Îmi amintesc perfect ziua în care am văzut marea pentru prima data, prima mea zi de școală, fiecare ,aventrura' petrecută alături de Emily și Chad, prima data când am intrat în bucluc de-a binelea și cel mai imporatant lucru, surpriză de ziua mea de anul acesta.

Știu că mamă și tata erau plecați într-o călătorie, care a fost un premiu și dacă eram în locul lor nu-l refuzăm, ba chiar eu i-am obligat să se ducă, adică era o experiență unică.Emily avea varicelă, iar Chad avea piciorul rupt.

*Acum 8 luni*

Era dimineață,m-a trezit telefonul care sună.Era Emily care mi-a urât primul ''La mulți ani'' din anul acesta.Au urmat-o mamă, tata și Chad.Am mers până la magazin să cumpăr niște mâncare, iar când am intrat în casă l-am văzut pe Chad cu cârje, încercând să se ascundă.

-Chad?Ce faci aici?îl întreb.

Atunci mamă, tata și Emily au strigăt ,,Surpriză!'', plus la mulți ani din nou.Lacrimile deja erau prezente.

-Supriza, spune și Chad care a întârziat puțin, față de ceilalți.

Am început să râdem, apoi m-au îmbrățișat.

-Gata știu că mă iubiți, dar nu mă sufocați, spun.

*În prezent*

Mie dor de acel moment, mie dor de ei.Am să stau o vreme aici cred, așa că trebuie să fiu puternică, și sa lupt pentru Victoria.În cameră intra bărbatul de dinainte, iar eu m-am dat in spate instictiv, strângâdu-mi genunchi la piept.

-Nu îți fac nimic, cel putin înca, spune.

-Unde e mama Victoriei?îl întreb, încercând să par puternică, dar vocea m-a dat de gol.