-Se pare ca, face o pauza care mi s-a parut o eternitate, lacrimile deja isi faceau aparitia la ochii mei, va fi bine.
-Isi va reveni? intreaba emotionat Andrew.
-Va fi aceeasi fata care era si inainte? spun eu grabita si abia realizand ce a spus doctoru.
-Depinde de doar de ea.Dupa externare v-as ruga sa o internati intr-o clinica pentru acest fel de probleme sa ne asiguram ca nu vor fi astfel de incidente.Ma scuzati acum, spune indreptandu-se spre usa dar am fost mai rapida.
-Si cand se va trezi?
-Din moment in moment se va trezi, spune zambind.
-Multumim! spun fericita si doctorul iese din salon.Am scos repede telefonul si am apelat-o pe mama lui Emily si pe Chad care nu a raspuns din nou.Ce doamne are baiatul asta de nu raspunde?In timpul acesta Andrew statea langa Emily si o tinea de mana.Sunt un cuplu asa de dragut.In mai putin de o ora a venit si mama lui Emily la spital, emotinata bineinteles.
-S-a trezit? ma intreaba.
-Nu inca, dar o va face in curand.
-Multumesc Doamne, multumesc ca nu mi-ai luat fata.In acel moment s-a auzit un mormait care ii apartinea lui Emily.Dupa acesta a urmat ca cei doi ochi caprui superbi sa se deschida, iar sufletele noastre se umpleau de fericire.S-a trezit, insfarsit s-a trezit.
-Unde sunt? spune ea in timp ce isi pune mana pe cap semn ce o durea.
*Emily*
Capul meu durea enorm, totul se invartea cu mine.Stiam ca eram la mine in baie si imi luam doza dar din greseala am luat prea mult.Eram in acea stare relaxanta dar dintr-o data am cazut pe gresia rece.Asta e tot ce imi amintesc.Nu, nu pot sa cred acum toti stiu despre asta, sunt dezamagiti de mine cu siguranta.
-Iubita mea, vine mama spre mine si ma imbratiseaza strans, iar pe obraz i-au aparut niste lacrimi de bucurie sper.Sa nu mai faci asta niciodata ai inteles, cred ca nu as mai rezista sa fiu pe punctul de a te pierde inca odata.Imi promiti?
-Iti promit ca nu o voi mai face, imi pare foarte rau.Atunci Olive s-a apropiat de mine dar nu am uitat ce a crezut despre Andrew, nu cred ca s-a scuzat fata de el.Andrew, de cand esti aici? il intreb si ii iau mana in a mea.
*Olive*
Emily e inca suparata pe mine stiu asta dar acel gest a durut mult mai mult decat a parut.Ma facut sa ma simt ca si cand locul meu nu era acolo.Am iesit din salon si m-am indreptat spre masina mea, cand am dat nas in nas cu Chad.
-Hei, cum mai e Emily?ma intreaba ingrijorat.
-Daca chiar erai ingrijorat imi raspundeai la telefon, spun suparata.
-S-a trezit?
-Tu nu ai auzit ce am spus?
-Ba da, dar ce e cu tine de te comporti asa?
-Sti ceva nu mai conteaza, eu am plecat si am trecut pe langa el, urcandu-ma in masina.
Am condus pana la marginea orasului.Ma simteam atat de bine aici, era perfect.Aerul era mai curat si in fata mea era un mic raulet.Am stat mai bine de de 30 de minute gandindu-ma la gestul lui Emily care ma sfasiat, acum insa am dat frau liber lacrimilor, si nu m-am oprit pana cand totul a iesit din mine, toate lucrurile pe care le-am tinut in mine, acum toate erau afara si ma simteam foarte bine, ma simteam libera.Am mers pana la masina si mi-am luat din ea o carte si o patura ce mereu era pe bancheta din spate, care pana la urma e folositoare.Dupa ce le-am asezat pe pamant m-am indreptat spre rau.Mi-am dat tenesi jos si am pasit prin apa rece, dar era asa de relaxant.Dupa cateva minute m-am intors la paturica mea si am inceput sa citesc.Soarele se apropia de apus din ce in ce mai repede asa ca mi-am strans lucrurile si m-am urcat in masina.La intrarea in oras, dupa o curba, pe marginea soselei era o femeie.Am oprit masina si m-am dat jos, indreptandu-ma spre ea.Avea parul blond si ochii ei caprui erau rosii deoarece plangea.
-Ce s-a intamplat? o intreb.
-Pleaca, te vor prinde si pe tine, spune speriata.
-Nu plec, urca in masina, ii spun si o ajut sa se ridice.
-Nu, te rog, nu face asta, nu vreau sa ai probleme din cauza mea.
-Taci si urca, spun impunator.
Dupa ce a urcat am intrebat-o:
-Si tu unde locuiesti?
-Nu mai stiu, nu am mai fost acasa de ani de zile.
-Atunci vei sta la mine.
-Nu, te rog nu face asta, deja ai intrat in destule probleme din cauza mea.
-Tu nu auzi ce zic!?
-Ba da, spune timida.
-Atunci taci si accepta.
-Serios acum, lasa-ma aici, o sa ai probleme.
Am ignorat-o pana am ajuns acasa.Am invitat-o inautru dar a refuzat asa ca am impins-o usor inauntru.
-Salut mama!
-Hei Olive!Cine e ea?
-O noua colega de clasa.Poate ramane la noi o saptamana deoarece parintii ei sunt plecati si sa nu ramana singura, mint.
-Desigur!
-Multumesc!Noi mergem sus atunci.
Am urcat sus si m-am asezat pe pat ea ramanad in picioare in fata mea.
-Stai jos! spun serioasa.
-Nu imi e bine asa!
-Atunci vreau sa-ti pun niste intrebari, si tu o sa-mi raspunzi la toate.
-Bine!
-Prima: Cum te numesti?
-Numele meu e Victoria Bavil.
-Si cati ani ai?
-Pai recent am implinit 18 ani.
-Si ce cautai acolo?
-E o poveste lunga si complicata.Sunt extrem de obosita si daca se poate as vrea sa dorm.
Nu am mai insistat cu intrebarile deoarece se vedea ca avea nevoie de un somn lung, cercanele ei fiind foarte vizibile.
*Emily*
Am gresit enorm in privinta lui Olive.Am ranit-o tare , ma simt oribil.Andrew mi-a povestit tot ce s-a intamplat cat timp eu am fost in coma, ea doar a vrut sa ma protejeze deoarece ma iubeste mult la fel ca si mine pe ea.Cand ies de aici o sa merg la ea sa imi cer iertare.
Astazi dupa ce incidentul cu Olive am stat si am povestit cu Andrew si mama ce radiau de fericire.La un moment dat pe usa a aparut si Chad ce ma luat in brate si a stat o ora si a plecat.Andrew a plecat cateva minute din salon si cand s-a intors in brate avea un buchet enorm de trendafiri.Am cel mai perfect iubit, nu pot sa cred ce a facut.Acesti trandafiri acum dadeau o pata de culoare intregii camere si de fiecare data cand ii privedeam inima mi se umplea de fericire.
********************************************
Gata si cu capitolul 12, sper ca v-a placut.A aparut si Victoria insfarsit.Va multumesc celor ce imi citesc cartea si va multumesc enorm pentru voturi.Ne vedem in urmatorul capitol, adica 13.
!!!Nu uitati de vot si coment daca va placut!!!
*Scuzati greselile de exprimare si pe cele gramaticale*
Bye and kisses, Lorena!
P.S.: Happy Hallowen! <3
CITEȘTI
Hurt I | Broken Destiny
Action"Singura persoană în care pot avea încredere deplină, sunt eu." -Olivia HURT - VOLUMUL I : Broken Destiny În viața liniștită a adolescentei Olivia Miller, problemele și dramele dispăruseră cu mult timp în urmă.Împreună cu Chad și Emily, priet...
