Dulce obsesie

Capitolul 1. Melanie

Mă aflu în camera mea, așteptând ca Victoria, menajera și a doua mea mamă, să îmi termine rochia de petrecere. Este nunta celor mai buni prieteni ai părinților mei. Am ales să port o rochie neagră, fără bretele, cu un picior gol iar la spate este în valuri.

Victoria este una dintre cele mai bune croitorese. De ce am spus că Victoria este a doua mea mamă? Pentru că mama nu a fost foarte preocupată de educația mea, mai ales când a aflat că sunt FATĂ. Ultima dată când am petrecut timpul împreună a fost în urmă cu 13 ani. Eram în camera mea. Mama a intrat înăuntru și s-a pus lângă mine. Mi-a împletit părul în timp ce îmi cânta cu vocea ei superbă, un cântec de leagăn. La final m-a sărutat pe frunte spunându-mi " Te iubesc mult, draga mea". Aia a fost singura dată în care mi-a spus că mă iubește. Tata în schimb, mă iubește mai mult ca ochii din cap. În fiecare seară începând cu vârsta de 5 ani, vine la mine în cameră pentru a-mi spune cât de mult mă iubește.

Pierdută fiind în amintiri, nu am auzit-o pe Victoria.

-Melanie, dragă mă auzi?

-Da, scuze, ce s-a întâmplat?

-Este gata. spune ea, cu un zâmbet pe față.

Mă întorc spre oglindă și rămân uimită

-Victoria.. este superbă. Mulțumesc, o iau în brațe iar corpul ei emană căldură în jurul meu.

-Tu ești uimitoare. Rochia doar ajută puțin, draga mea.

Îmi iau bijuteriile și tocurile, apoi cobor în sufragerie. Mama poartă o rochie mulată roșie care îi scoate ochii în evidență, iar tata este îmbrăcat într-un costum negru, care i se potrivește de minune.

-Sunteți minunați

-Mulțumim cara mia, și tu ești fermecătoare, spune tata.

-Mergem? întreabă mama, plictisită de întreaga conversație.

-Da 

Ne urcăm în limuzina care ne așteaptă în fața casei și pornim spre petrecere.

                                                                      ^.^

Ajungem în scurt timp la local. Tata o ajută pe mama să coboare iar șoferul mă ajută pe mine.

-Mulțumesc , Stefan.

Observ deja privirea dezaprobatoare a mamei . Niciodată nu a fost de acord cu faptul că îmi tratez inferiorii la fel ca pe ceilalți.

-Jussepe, Marianne, bine ați venit. Mell, arăți uimitor, ești mai frumoasă ca niciodată.

-Mulțumesc unchiule Arron 

Cunosc familia lor de  când eram mică. Antonio a fost cel mai bun prieten al meu.

-Casă de piatră, le spun mirilor. Lauren, arăți super. Cea mai frumoasă mireasă.

-Mulțumesc Mell.

În ultima vreme, mă înțeleg foarte bine cu Lauren . Este o fată specială și se potrivește de minune cu Antonio.

Ne așezăm la masă și facem aceleași lucruri plictisitoare. Mâncăm, bem, vorbim și.. cam atât.

-Merg până la baie, o anunț pe mama.

Prefer să stau în casă, să petrec timpul în grădină sau să citesc decât să merg la evenimente. Cât timp stau la baie, îmi aprind o țigară și stau rezemată de blat. După câteva minute, mă întorc la masă, Tata vorbea cu un bărbat tânăr, cu tatuaje și îmbrăcat la costum. Tata pare destul de supărat, ceea ce m-a pus pe gânduri.

-Cu cine vorbește tata? o întreb pe mama

-Ce te interesează pe tine? Este o persoană cu care face afaceri.

După scurt timp, tata se întoarce înapoi la masă împreună cu bărbatul acela.

-Doamnelor, vi-l prezint pe domnul avocat Whyatt Morris.

-Încântată de cunoștiință, spune mama

-Mă bucur să vă cunosc. spun eu

-Domnișoara Melanie, nu?

-Da, eu sunt.

-Am auzit lucruri uimitoare despre tine. Pot spune că ești mult mai frumoasă decât se povestește.

-Mulțumesc.

-Eu și Whyatt avem ceva de discutat, așa că v-a trebui să mergeți singure acasă.

-Jussepe, dacă nu te superi, aș vrea să o invit pe fiica ta la dans. Tata a stat  puțin pe gânduri dar a acceptat.

Whyatt îmi întinse mâna apoi am merg spre ringul de dans.

Toate persoanele din jurul nostru, s-au oprit din ceea ce făceau, fiind atenți la noi.

Domnul Morris mă trage mai aproape de el, lucru care îmi îngreunează respirația. Are un maxilar perfect iar ochii săi negri erau pătrunzători. Picioarele mă purtau fără să vreau pe ritmul muzicii, astfel încât ne mișcam la unison. După terminarea dansului, se apropie de urechea mea și îmi șoptește : " Îmi pare rău pentru ceea ce urmează să se întâmple, șoricel."

Nu am apucat să spun nimic pentru că în următoarea secundă se auzise un sunt de pistol. Tata. Tata fusese împușcat . Simt cum mi se înmoaie picioarele iar cu ultimele puteri, m-am îndreptat spre tata.

-De ce ai făcut asta? îl întreb cu lacrimi în ochi

-Sunt lucruri pe care nu le știi, șoricel.

-Sunați la o ambulanță, am strigat cât de tare am putut. Șiroaie de lacrimi îmi inundau ochii.

Nimeni nu făcea nimic. Două persoane au venit după ce am strigat.

Două brațe puternice m-a apucat de mijloc și m-au scos din sală. Era Whyatt.

-Lasă-mă jos. Te rog..

-Îmi pare rău șoricel, dar oficial ești logodnica mea. Și vei veni cu mine.

Atunci totul în jurul meu s-a oprit. Creierul nu-mi mai funcționa.