Dulce obsesie

Capitolul 4

Mă plictiseam în casă așa că am decis să ies în grădină. Era foarte frumoasă, chiar avea potențial.. Păcat că nu se ocupă nimeni de ea.

Mi-am luat o pereche de mănuși, am adunat crengile care erau căzute și am curățat florile.. afară este foarte frig deci aș fi surprinsă dacă rezistă.

-Sunteți exact ca mine.. Ofilite, uitate, am spus eu vorbind cu florile.

După ce m-am mai plimbat, am intrat în casă și m-am așezat pe canapea citind noua mea lectură : " Regatul spinilor și al trandafirilor" . Ador autoarea acestei cărți. 

L-am auzit pe Whyatt intrând . Acesta m-a anunțat în legătură cu faptul că deseară vom merge la un eveniment. Am mai pierdut vremea, după care am urcat în cameră , mi-am făcut un duș fierbinte și m-am uitat peste rochii.. Habar nu am pe care să o aleg..

-Eu zic să o iei pe cea roșie.. Mă întorc speriată și în fața ușii îl găsesc pe Whyatt. Era de-a dreptul stânjenitor, dat fiind faptul că eram doar într-un prosop.

-Afară, am spus și i-am închis ușa în nas.

După un timp, am decis să mă îmbrac în cea verde. Îmi scotea în evidență ochii verzi.

Am coborât jos unde mă aștepta Whyatt. Avea un costum negru. nu vreau să mint.. Era superb, chiar i se potrivește. Își plimba privirea de-a lungul corpului meu, apoi s-a încruntat.

-Asta sigur nu e rochia pe care ți-am zis să-o iei.

-Știu. Mergem? I-am aruncat același zâmbet pe care mi-l arată el atunci când este mai presus

Ne urcăm în mașină, pornind spre locul în care se v-a ține evenimentul. Niciunul dintre noi nu a scos un cuvânt tot drumul. Atunci când ajungem la locație, Whyatt coboară și îmi deschide ușa.

-Ar fi perfect dacă ai afișa un zâmbet.. Nu vreau ca oamenii să creadă că ești nefericită.

Nu asta sunt?

-Domnule Morris, ne bucurăm că ați ajuns. Cine este minunata doamnă de lângă dumneavoastră? Sora?

-Nu am surori, Albert. Ea este Melanie Romano, logodnica mea

-Oh, greșeala mea, mă scuzați. Poftiți

Atunci când am intrat, toate privirile au fost ațintite asupra noastră.. sau mă rog, asupra lui Whyatt.

Îmi ia haina apoi mă apucă de talie, trăgându-mă mai aproape de el.. Am încercat să mă retrag dar mă ținea prea strâns. Ne-am dus la masă, iar Whyatt a început să discute afaceri, plictisitor ca de obicei.

Am decis să ies afară, aprinzându-mi o țigare și plimbându-mă de pe un picior pe celălalt din cauza frigului. Am mai stat puțin apoi am intrat înapoi înăuntru, moment în care Whyatt și-a dat jos sacoul, apropiindu-se de mine și invitându-mă la dans. Am acceptat și abia atunci când am ajuns în centru, am realizat că suntem singurii care dansează. Mă apucase cu o mână de talie iar cu cealaltă, îmi ținea mâna. Mă uitam în ochii lui, pătrunzători, plini de dorință. Ne mișcam lent iar apoi, în următoarea secundă Whyatt m-a ridicat , mâinile lui poposind sub fundul meu. M-a învârtit apoi m-a lăsat cu grijă jos.. Mi-a dat la o parte părul de pe față și m-a.. Sărutat. Aveam obrajii roșii.. nu știu ce a fost în capul meu pentru că i-am răspuns la sărut fără ezitare. Am simțit cum buzele i s-au arcuit într-un zâmbet larg.

-Ce ai făcut șoricel? m-a întrebat cu zâmbetul încă pe buze.

-Taci, am spus eu pentru că eram rușinată.. primul meu sărut a fost cu Whyatt..