Capitolul 21

4 1 0
                                    

Melanie

M-am trezit foarte fericită. Aveam multă energie. Lucru care întâmplă destul de rar.

Mi-am prăjit două felii de pâine pe care le-am mâncat cu dulceață de căpșuni.

Am băut un ceai și mi-am făcut duș.

Mi-am luat o bluză albă iar peste o salopetă albastră de blugi. În picioare mi-am luat Ugg-uri.

Am luat mașina și am plecat la firmă.

Carla și Markus m-au întâmpinat de cum am intrat.

-Melanie. Ești bine? Nu ai venit ieri la muncă.

-Sunt bine, am aflat sexul copiilor și am vrut să mă odihnesc.

-Copiilor? La plural? Au întrebat amândoi

-Da, sunt gemeni.

-Aww, a spus Carla luându-mă în brațe.

-Felicitări, mă bucur, a spus Markus.

Whyatt a intrat imediat după ce m-am așezat jos.

M-a căutat cu privirea apoi s-a îndreptat spre mine.

-Șoricel.. De ce ai venit? Trebuia să te odihnești..

-Sunt bine și parcă nu îmi mai spuneai așa. Suntem la muncă.

Și-a pus mâna pe pântecul meu, trezindu-mi fiori. Mi-e dor de el. De atingerea Lui.

-Nu îmi pasă câtuși de puțin.

-Ai vorbit cu Dante?

-Da, au plecat azi-dimineață. Vor ajunge în max două-trei ore.

-Bine.

A mers în biroul lui iar eu am continuat să-mi fac treaba.

Carla mi-a adus când ciocolată caldă, când prăjitură.

Îi sunt recunoscătoare.

A mai trecut o oră și eu mă plictisesc.

Mă învârt cu scaunul apoi simt o lovitură ușoară în pântec. Au dat cu piciorușul. M-am ridicat și am mers la Whyatt.

Intru fără să bat, lucru care a fost o idee proastă. Șase bărbați se aflau la masă cu Whyatt. Părea să aibă treabă.

Mă observă apoi spune.

-Afară.

Am dat să închid ușa apoi s-a auzit din nou.

-Nu tu șoricel. Voi, afară, acum.

Bărbații au trecut pe lângă mine iar eu am fost rușinată.

-Ce s-a întâmplat iubito?

Mi-am revenit apoi m-am apropiat de el.

M-am urcat pe birou, uitându-mă la el cu un zâmbet.

-Au mișcat.

-Ce?

-Da, au mișcat pentru prima dată.

I-am luat mâna și am pus-o pe pântecul meu.

-Nu simt nimic..

-Așteaptă.

A stat câteva secunde apoi s-au mișcat din nou.

Fața lui Whyatt a devenit calmă, a afișat un zâmbet.

-Dragii mei, mă auziți? Sunt tatăl vostru.

Am chicotit, în același timp am început și să plâng.

Dulce obsesieUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum