Dulce obsesie

Capitolul XI

Melanie

După ce am ajuns acasă de la facultate, m-am retras în bibliotecă împreună cu Emery. Îmi place că avem aceeași pasiune.

După un timp, îmi sună telefonul. Mama.

Am fost surprinsă.. Nu m-a mai sunat până acum

-"Da?"

-"Melanie. Bună dragă, sper că nu ai uitat de petrecerea bunicii tale de mâine, nu?"

La naiba..

-"Am cam uitat.. Se poate să nu vin?"

-"Melanie. Este aniversarea bunicii tale, doar știi cât de mult ține la tine. Nu vreau nicio obiecție. Veniți amândoi. Bunica vrea să-l cunoască pe Whyatt"

-"Bine.."

Bunica mea este una dintre cele mai dulci persoane pe care le cunosc. Nu este deloc ca mama, dar locuiește la câteva ore distanță.. Ce voi face cu Emery?

-Em, ce zici dacă am merge mâine la o mică petrecere?

-Sigur.. Nu te deranjează? Este o petrecere în familie..

-Em, tu faci parte din familie.

Mi-a zâmbit atât de dulce, încât m-am topit.

Am așteptat ca Whyatt să se întoarcă acasă pentru a discuta despre asta. Nu știu dacă v-a fi de acord.

Sper că nu vor fi și verișorii mei.. În special Erica.

Nu ne-am înțeles niciodată, tot timpul se credea superioară.

-Whyatt, îl strig când văd că a intrat pe ușă.

Se apropie de noi și o ia pe Emery în brațe.

-S-a întâmplat ceva?

-Nu chiar.. M-a sunat mama. Mâine este ziua bunicii și nu acceptă un refuz. Voiam să te întreb dacă..

-Vom merge., spune el fără să termin propoziția.

-Serios?

-Da.

Emery era mai fericită ca mine.

-Mulțumesc.

Mi-a zâmbit apoi a urcat sus.

Eu cu Emery am mâncat, apoi am dus-o la ea în cameră și a adormit.

Am mers la Whyatt, butona telefonul.

-Pot să intru?

-Normal, șoricel, nu trebuie să mă întrebi.

M-am urcat în pat lângă el, stând în brațele lui.

Se juca cu părul meu.

-Spune-mi despre bunica ta, ce crezi că i-ar plăcea să primească?

-Bunica este o persoană simpatică. A trecut prin multe lucruri rele, și totuși a găsit puterea să zâmbească.. Am zâmbit la lucrul acesta.

-Bunicul era un bărbat agresiv.. Era încurcat cu cele mai periculoase mafii. A cheltuit toți bani pe jocuri de noroc, până s-a îmbolnăvit și a murit. Anita, bunica mea, a fost plină de datorii. A trebuit să muncească din greu pentru a scăpa de aceste. Deci bunicul este punctul ei sensibil. Îi place să poarte bijuterii.. Multe bijuterii, dar adoră și să citească poezii.

-Bunica ta este puternică.

-Așa este..

-La ce oră plecăm?