Iubesc un tip rău 🩵

Capitolul 16

Theeranai continua să se uite la vărul și fostul său asistent apropiat, Patt, cu aceeași gelozie care îi măcinase inima întreaga viață. De ce? De ce cineva ca Elis primea toate lucrurile bune? Oamenii din jurul lui erau toți de top. Mai mult de jumătate dintre angajați proveneau de la universități prestigioase, iar mulți erau primii din clasă sau studenți de onoare. Uitați-vă la Patt. Era atât de priceput și dedicat încât toată lumea din industria construcțiilor îi cunoștea reputația. Patt nu se comporta ca un simplu salariat; se purta ca și cum Burton Group era familia lui, ceva ce trebuia protejat și îngrijit cu cea mai mare dăruire.

Patt era inteligent în poziționarea sa. Avea relații bune cu toate companiile, de la parteneri la concurenți. Dacă Elis era priceput să joace rolul unui om de afaceri viclean, Patt juca rolul opus, adăugând astfel dimensiuni multiple negocierilor. Patt indulcea amărăciunea când Elis era dur, distribuind încet farmecul său, până când cealaltă parte simțea că are de câștigat, chiar dacă de fapt nu obținea nimic. Multe companii i-au făcut oferte mai bune lui Patt, dar el nu a plecat. A continuat să lucreze cu devotament la Burton Group, până la începutul acestei luni, când a demisionat brusc.

Theeranai a simțit un moment de satisfacție că Patt plecase, dar se părea că sărbătorise prea devreme. Patt nu doar că nu stătuse departe de Elis, ci legătura lor părea să fi devenit și mai puternică. La naiba! Cu cât se gândea mai mult la asta, cu atât gelozia lui creștea, umplându-i pieptul. Deși nu-i păsa în mod deosebit de Patt, încă îl dorea aproape. Cât de frumos ar fi fost să aibă pe cineva care să-l satisfacă atât la serviciu, cât și în pat? Chiar dacă Patt încerca să se distanțeze, asta nu însemna că-l va lăsa pe Elis să aibă totul. Dacă el nu-l putea avea, nimeni altcineva nu putea, mai ales Elis.

- De data asta, mă voi asigura că vei cădea atât de jos. Dacă nu pot să fac asta, nu-mi mai spune Theeranai, a înjurat el în sinea lui, scrâșnindu-și dinții și incapabil să-și reprime sentimentele răzbunătoare. Era dispus să facă orice, indiferent cât de josnică ar fi metoda, doar ca să-l zdrobească pe Elis. Theeranai a tras o înghițitură mare din paharul pe care-l avea în mână, lăsând alcoolul puternic să-i stingă focul din piept, până când unul dintre directorii de proiect l-a întâmpinat.

Omul furios renunță la comportamentul său și zâmbi.

- Ce mai faceți, domnule Theeranai? A trecut ceva timp de când nu ne-am mai văzut, spuse bărbatul ușor supraponderal, în jur de 50 de ani, bătându-l pe umăr pe cel mai tânăr.

- Bună ziua, domnule Wichien, salută Theeranai cu un Wai respectuos, ascunzându-și ochii vicleni ca de vulpe.

- Sunt bine, mulțumesc. Am auzit că ați fost ocupat cu munca în Myanmar. Cum merge treaba?

- Au fost câteva probleme minore cu localnicii, dar am reușit să le rezolvăm. Apropo, am auzit despre proiectul Island Complex pe care ați reușit... să-l smulgeți de la Burton Group. E impresionant, spuse Wichien cu un zâmbet complice.

Theeranai zâmbi larg, mândru de realizările sale, care îi aduseseră bani, muncă și satisfacții pe care nu le mai simțise de ani de zile. Elis avea să realizeze că nu totul venea ușor. În trecut, nu avusese suficient capital pentru a licita proiecte mari, dar acum totul se schimbase de când sosise Lodge. Ceea ce altădată părea imposibil era acum la fel de ușor ca un gest cu mâna.

- Nu este mare lucru. Am avut doar un partener bun și momentul potrivit.

- Investiția Lodge Industries în Thailanda a zguduit cu adevărat industria, nu-i așa? glumi partenerul său de conversație.

- Nu e mare lucru, domnule Wichien. Este doar un proiect.

- Dar acel proiect este destul de important. Am auzit că include mai multe sisteme din cadrul complexului.