Fanfic-uri idioate de pe facebook adunate

Little eye criminal

   Şi iată că m-am întors cu un nou exemplar. Dacă în ediţiile trecute v-am prezentat muici, mame care au ghilimea, fetiţe dramatice orfane şi persoane cu nume de emoticon, acum o să vă prezint o fetiţă-cereală:

Buna! Numele meu este Ammy, am 18 ani si locuiesc in NY cu fratele meu mai mare Bobby, 20 de ani :). Noi doi ne-am nascut in Texas dar cand parintii nostri au divortat, si am ramas doar cu tata, mama a plecat in Japonia. La varsta de 14 ani mama ne-a propus un liceu din NY, a fost destul de greu sa ne despartim de tata dar ne-a promis ca vom tine legatura in fiecare zi.. si asa a fost. In NY am locuit cu matusa noastra, Natalia, dar din pacate a murit acum 2 ani iar noi doi, eu si Bobby, am considerat ca ne putem descurca singuri,avand in vedere ca tata era ocupat cu crescatoria lui de cai iar mama cu firma ei, au fost si ei de acord. Tinem legatura cu parintii nostri in fiecare zi.. si primim bani de la amndoi.. dar totusi nu ne lasam mai prejos, Bobby lucreaza la un renumit salon de tatuaje iar eu castig bani din concursurile la care particip impreuna cu trupa mea de street-dance, Cereal (cereale). Numele a venit dupa ce eu si iubitul meu, Alex, am vrut sa facem o trupa de street-dance, gandindu-ne la nume in timp ce mancam cereale. 

   Deci ăsta e "cică" intro-ul. Dar e film, mamă, de îi faci intro? Mă mir că nu i-ai făcut şi trailer, la cât de interesantă e povestea! Şi plină de potenţial! Şi trebuia să anunţi dinainte lansarea poveştii, ca să încercuiesc data în calendar şi să am timp să fac şi dansul fericirii!

   Pe muică o cheamă Ammy (cu doi de ,,m", doamnelor şi unicornilor) şi locuieşte în NY (nu New York, că ăla e altceva), alături de Bobby 20 de ani :). Deci am întâlnit nume de emoticon, dar ăsta mai are şi un nume de familie tare bun pentru un episod din The Simpsons. Două! La pachet! Cumpăraţi cât e cald şi nu răspundem de anumite arsuri. Iar acum, fiindcă deoarece pentru că Ammy respectă ordinea momentelor subiectului într-o poveste, a trecut ca un fulger la intrigă, că deja expoziţiunea a umplut-o de sânge. Ăştia doi îs născuţi în Texas, iar mă-sa-i în Japonia. Iar cei doi frăţiori trec prin drama unui divorţ al părinţilor. Gata, nu mai pot să citesc până nu mă duc să-mi iau baxul de Zewa lângă mine, că nu vreau să ud laptop-ul, că-i scump, doamnă, iar dincolo nu-i mai ieftin! Ah, mi-am luat baxul. O să dau comandă pentru un tractor, că povestea e promiţătoare. I-aş da un Oscar direct în cap.

   Şi ia uite cum s-au descotorosit şi de tatăl din Texas şi au plecat puradeii în Nai York. Băi, începem să evoluăm. Deja Londra e învechită. Nai York-ul e la putere. Şi, revenind, ăştia doi texeni se pricopsesc acolo cu o Natalia. Dar, normal, moare şi aia! Băi, deci spuneţi-mi naibii şi mie ce folosiţi, că am o listă neagră şi vreau să o termin rapid şi eficient. Văd că mijloacele voastre folosesc. Mă închin în faţa voastră. O să vă aduc o bombă cu ceas cadou dacă îmi dezvăluiţi secretul.

   Ta-su are cai, mă-sa firmă în Japonia. Ta-su-i luat de undeva de prin Hannah Montana, inspirat din Billy Ray Stewart, iar mă-sa cred că-i inspirată de minciunica lui Mitchie din Camp Rock cum că maică-sa e în Japonia. Băi da ce de folos e Disney Channel-ul în zilele noastre. Nu ai cumva şi o surioară mai mică pe nume Charlie? Şi-i faci jurnale video?

   Iar, normal, puradeii primesc bani de la părinţi. Dacă aş fi în locul lui taică-tu, ţi-aş trimite numai potcoave, sau aş apela la un curierat rapid să-ţi trimită una direct în cap. Sau aş angaja un asasin, că pe criza asta au şi ei nevoie de o pâine!

   Dar, cică, nu se lasă mai prejos, iar frăţiorii muncesc. Unu înţeapă oameni la salon, şi asta dansează cu cerealele. Băi, deci eu mă gândesc direct la reclama de la Cini Minis, cu cerealele care se ling. Dar văd că tu nu ai precizat ceva de lins sau salivat, deci presupun că ai lăsat asta să se deducă din context. Nu-i glumă, cititorule. Mai nou se educă şi cerealele citind Conan Doyle şi Agatha Christie, dacă tot dau ăştia cărţile la ziar.

   Cred că o să înlocuiesc cerealele cu un sandviş, că mi-e frică să nu-mi vină şi mie idei de trupe de dans. Bine că nu-i cheamă Panda, că-mi schimbam profilul pe Struţ şi-mi băgam capul în pământ pe autostradă. Defapt, era grav dacă îi chema Panda, că cine ştie în ce moment le venise ideea şi, mai ales, ce mâncau în acel moment! Haoleu! Mă iau fiorii!

   Panda-i prieten, nu măncare!

   Dar dacă mă-sa îi în Japonia, ăia acolo mănâncă şi draci înmuiaţi în lapte, nu mă mir.

   Până data viitoare, Mărite Bambus apără şi păzeşte şi de proşti ne fereşte!

xx Pandah (Struţ)