Neverland ( a Peter Pan/Once upon a time fanfict)

O INIMA NEAGRA

"Cum te cheama?", "Cine estie?", "De unde vi?", "Cati ani ai?"... Toate aceste intrebari primisera un raspuns din nou si din nou si din nou. Si desi raspunsurile pareau cat se poate de adevarate, Peter nu le putea accepta, nu vroia sa le accepte.

Trecusera aproape toata noaptea prin acelasi interogatoriu si mereu obtinuse.ra acelasi raspunsuri. Nu mai dormise de aproape 2 zile si se simtea si mai extenuat decat inainte.

Simtea cum ochii ii cad grei ca plumbul si cum incet incet aluneca in intuneric, chemat de glasul suav si melodios al somnului.
Gandurile ii invadau mintea ademenindu.l in apele primejdioase ale viselor.

Gandul ii zbura la Rumplestilskin, baiatul lui, isi aminti cand rase pentru prima data, copil fiind. Fusese unul dintre cele mai frumoase momente din viata lui. Isi aminti fata lui rotunjoara si ochii aceia mari si caprui, si acel zambet de neuitat cu glasul lui cristalin si melodios. Ii aduse lui Pan un zambet melancolic pe fata si privi in gol cateva momente, lasandu.se invadat de amintirea vesela si minunata a acelei zile, doar pentru a fi strapuns de o durere ca de pumnal in inima, care ii amintea ca il parasise pentru nemurire si puteri magice.

Peter se ridica frustrat si incepu sa se plimbe prin camera, ochii noii venite urmarindu.l.

- Ok, o sa te mai intreb o singura data, o ameninta Pan, cum te cheama?

- Neverland, raspunse fata linistita balansandu.si picioarele deasupra patului in care statea, uitandu.se la pantofi.

- Cine esti? Spuse Pan si mai tare si mai raspicat.

- Neverland, raspunse fata evitandu.i privirea incontinuare.

- De unde vi? Zise Peter taraindu.si picioarele pana langa patul fetei.

- Din Neverland.

- Cati ani ai? Intreba apropindu.se de fata ei si uitandu.se enervat si exasperat la ea.

- Exist din totdeauna. Raspunse nonsalant fata.

Peter sari in picioare si o prinse de gat trantind.o in pat astfel incat ea sa il poata privi in ochii. In ochi ei se putea citi mila dar si frica. Iar Peter deabia astepta sa o invete ce.i aia frica.

- CINE ESTI? Ii urla Peter in fata. Raspunde.mi odata. Zi.mi adevarul. Spuse strangand.o si mai tare.

Cand ii vazu expresia indurerata de pe chip acesta slabise stransoarea suficient ca ea sa ii poata raspunde.

- Sunt sufletul insulei, spuse fata intorcandu.si privirea. Sunt inima care anima insula si care o tine in viata.

Peter ii dadu drumul si se aseza pe scaunul din fata ei satisfacut. Fata se ridica si se uita ranchiunos la el, postandu.se in fata lui.

- Bun bun, spuse Pan, incepem sa progresam. De ce esti aici? Cum ai ajuns aici? Si cel mai important de ce acum?

Fata inspira adanc si isi lasa fata in palme, frecandu.si ochii obosita. Isi ridica ochi si se uita la el, niste lacrimi zarindu.se in ochii ei.

- Numele meu e Neverland, sunt sufeltul insulei si exist din totdeauna.....

-Da da stiu asta.. treci direct la intrebarile puse de mine, spuse exasperat Pan.

- Am fost trimisa ca o a doua sansa pentru tine. Pentru a.ti curata sufletul. Dar dupa cum vad e mult prea negru ca sa poata fi curatat. Zise in timp ce se uita ranjind la el. Nu stiu cum am ajuns aici. Doar m.am trezit dintr.o data aici. Si acum deoarece timpul se scurge si avem nevoie de baiat.

- Si cum te pot trimite inapoi?

- Nu poti. Spuse ea uitandu.se trist la Peter.

- Cum adica nu pot?! Spuse ridicandu.se in picioare dominand.o.