Neverland ( a Peter Pan/Once upon a time fanfict)

CLEPSIDRA

- Haide, Henry! spuse Pan indemnandu-l sa se miste mai repede.

Dupa ce o lasase pe Neve in spitalul lor improvizat din tabara, ii daduse lui Felix niste ordinde si ii trimise pe toti la culcare. Estimase ca m-ai aveau o zi la dispozitie, cel mult doua ca sa salveze insula asa ca nu avea de ce sa ii oboseasca pe ceilalti sau pe el, cel putin asa considerase Felix, dupa multe certuri Pan fu de acord si se duse la culcare, desi nu reusi sa doarma deloc, cosmaruri peste cosmaruri il tineau treaza si teapan in pat. Cand Felix veni sa il trezeasca el era deja in picioare si gata de plecare. Pornise cu Henry spre Insula Craniului imediat ce acesta se trezi si era gata de drum. Ingrijorarea i se adunase ca intr-o galeata care mai ca dadea pe afara. Peter se misca usor si cu multa agilitate prin padure in timp ce baiatul il urmarea cum putea mai bine.

Soarele stralucea puternic pe cer dar copaci le tineau umbra. Intr-un final iesira pe o plaja, la cateva ore distanta de tabara. Henry era transpirat de la atata fugit dar Pan nu avea nimic.

- Putem lua o pauza? intreba Henry sacadat.

Peter voia sa ii raspunda ca nu si ca nu mai aveau mult dar privindu-l se razgandise, era asudat si picioarele ii cam tremurau de la efort.

- Fie, 10 minute..

Henry bau apa si manca ce ii puse la pachet Felix inainte de drum. Peter il urmarea cu privirea devenind din ce in ce mai agitat. Se lasa coplesit de emotii, asa ca facu cel mai logic lucru care ii veni in minte, isi dadu o palma mintala si se mustra pentru ca era slab. Imediat raceala indiferentei puse stapanire pe el, se simtea din nou plin de incredere si cu situatia sub control. Uita de Neve, de insula, de angajamente, ii oferi controlul total lui Pan.

Se ridica in picioare si se indrepta spre mal, Henry abia terminase de mancat, se ridica grabit si fugi dupa Peter. La mal era ancorata o barca in care se urca fara sa ezite, baiatul ii urma exemplul si se urca si el. Pan il privi calculat.

-Henry, zise el rece, esti sigur ca vrei sa faci asta?

- Da, zise baiatul tremurand, ii era frica dar incerca sa nu o arate. Pan ofta si cu un pocnet din degete barca incepu sa inainteze spre Insula Craniului. 

                                                                                                   ***

Un smoc de par blond și doi ochii albaștrii fura primul lucru pe care Neve îi văzut. Probabil ca dacă nu ar fi fost atât de amețită l.ar fi pocnit pe Felix pentru ca stătea atât de aproape de ea.
Băiatul o privea îngrijorat, o mica gropita apărându.i la tâmple când se încruntat. Ciudat, nu am observat pana acum, gândi ea, dar adevărul era ca nu observase multe lucruri la el, zâmbetul lui cald și amuzat pe care îl purta ori de câte ori Pan nu era prin preajma, rasul lui contagios și plăcut, ochii lui de un albastru ca cerul și corpul bine făcut, asta si faptul ca el era singurul ei prieten cu care chiar putea vorbi fără ca acesta sa fuga și sa.i dea raportul lui Pan.. Doamne cât de enervant putea fi Peter, cu zâmbetul lui malițios și cu privirea mereu încruntata.

- Neata, raza de soare! spuse Felix când observa ca se trezi. Cum te simți?
- Solida, presupun, răspunse Neve încercând sa se ridice în fund. Felix se încruntat îngrijorat și îi puse mana pe frunte.
-Ne.ai speriat noaptea trecuta, de.ai fi văzut cum arătai, alba ca hârtia, șopti băiatul. Îi povesti pe scurt ce se întâmplase, punând accentul pe părțile în care Pan avea ceva de.a face cu ea. Cel mai tare l.ai speriat pe el, sa știi, n.ai idee câte griji și.a făcut. Știu ca probabil nu mă crezi dar chiar are o latura sensibila Peter al nostru.

-Știu, a spus Neve încet amintindu.si de zilele în care mergeau prin pădure și vorbeau sau nopțile nedormite petrecute împreună, când se schimbaseră lucrurile atât de mult intre ei? Îmi pare rău..