Neverland ( a Peter Pan/Once upon a time fanfict)

ALEGEREA

Noaptea era in plina desfasurare, focul, inalt de 2 metri, arde in mjlocul taberei in timp ce baietii pierduti dansau in jurul lui. Mesele erau pline cu mancare, dar nimeni nu se atinse de ea, toti erau cuprinsi de vraja dansului. Naiului lui Pan canta melodii ritmate si pline de energie, undeva in surdina.

Desi Peter era cel care canta la nai, nu putea zice ca era foarte concentrat, stia melodile ca-n palma, le canta de sute de ani, aceleasi vechi melodii care te vrajau sa vi la dans, sa uiti de probleme si sa traiesti o viata lipsita de reguli, deviza dupa care traiau toti locuitorii insulei.

Rata cateva note pana cand in cele din urma se opri din cantat, lasandu-se absorbit de ganduri, desi nimeni nu parea sa fi observat ca se oprise. Neve era printre cei care luau parte la dans, mereu fusese fascinata de dansul lor, sa poata sa ia parte la el, dar Pan se bucura doar sa o priveasca de la departare.

Cu parul ei prins in coada, ca sa nu o incomodeze, se misca la unison cu ceilalti, dansa, sarea si radea fara nicio grija, era singura parte a zile in care Peter nu o vedea incruntandu-se sau gandindu-se la planuri. Parea fericita si plina de viata, total opusul la cum era acum, murind incet odata cu insula, nici nu putea sa se gandeasca la ea fara sa ii vina sa urle de frustrare.

Isi lua privirea de la ea si continua sa se uite in jur, era o seara frumoasa, luna stralucea puternic pe cer si adierea vantului era placuta. Aproape ca zambea la gandul ca in curand nu va mai avea nicio grija si ca totul isi va reintra in normal.... Curand... parea un cuvant atat de indepartat.

Il zari pe Henry intrand pe poarta taberei si indreptandu-se spre el cu masi mari si hotarati. Intalnirea lui cu Wandy fusese un succes, era aproape multumit ca ii sfaramase inima. Cateodata trebuie sa faci si lucruri mai putin placute pentru a salva ceea ce iubesti.

- Henry, pe unde ai fost? Te-am cautat, zise el obosit, era sa pierzi partea cea mai buna.

- Stiu ce imi ascunzi! il ignora el, stand drept in fata lui.

- Da? Ce anume?

- Stiu de Wandy..

Peter se ridica in picioare, isi incorda corpul pentru a parea tensionat si se uita in jur, nimeni nu era atent la ei, toti dansau.

- Ce? vocea ii suna incodata si amenintatoare, ceea ce nu ii era greu dupa atatia ani de practica.

- De ce nu m-ai spus de ea mai devreme? Neve e ca ea, nu? Ea asa mi-a zis.. A zis ca ea e mai puternica fiind de mai mult timp pe insula decat ea.. E adevarat Pan? O sa moara daca magia dispare din Neverland?

- Ma tem ca asa cred, spuse el putin ragusit, si de datat asta nu incerca sa se prefaca. Henry, magia de pe insula dispare si o data cu ea si tot ce e magic, insula insasi va deveni un loc pustiu si neprimitor.. Nu ti-am spus pentru ca nu am vrut sa te impovarez..

- Sa ma impovarezi? STAI... vrei sa spui ca eu pot schimba asta?

- Henry, tu ai inima unui Adevarat Credincios.. tu poti sa faci orice, inclusiv sa salvezi insula, dar nu vreau sa te grabesc, decizile de acest gen se fac in timp.

- Dar.. o urma de indoiala ii strabatu chipul baiatului, de parca tocmai realizase ca intrase intr-o capcana. E unul dintre jocurile tale, nu-i asa? zise el amar.

- Ce? intrebarea il lua prin surprindere.. Despre ce vorbesti ?

- Trebuia sa imi dau seama ca ma minti, esti baiatul rau din poveste, tu nu poti sa ai o cauza buna.. Nici macar nu cred ca iubesti pe cineva.. Atatea discursuri despre cat de bine e sa facem ce trebuie si sa ii ajutam pe cei pe care ii iubim.. Spune-mi Pan.. tu iubesti pe altcineva in afara de tine?

Pentru un moment care i se paru cat o eternitate Peter ramasese fara cuvinte, ticalosul ala mic chiar il calcase pe ultimul nerv. Se facu negru de furie, desi in interiorul lui era doar gol, il prinse pe Henry de haine si il tranti cu spatele de cel mai aproiat copac. Nici macar nu stia ce sa ii zica, se simtea atat de expus in fata lui, desi stia ca is masca bine sentimentele, avusese practica suficienta.

- Henry.. tu.. copil mic si rasfatat, ii urla Pan in fata, dupa care isi cobora vocea pentru a nu atrage atentia, dar pastra tonul amenintator. Nu sti nimic despre mine, Henry, nimic, doar ce te-am lasat eu sa vezi, nu sti ce iubesc si ce nu. Tu crezi ca sti ce e iubirea dar nu stii, nu stii, Henry. Eu iubesc locul asta, e casa mea, singurul loc in care ma simt in siguranta, ma simt eu.. Si daca pot sa.mi salvez casa fi sigur ca o sa o fac, indiferent ce trebuie sa sacrific pe parcurs... In viata ta sa nu mai imi spui ca nu stiu ce e iubire cand tu est cel care..

- PAAANNN... PAN.. urla Felix disperat.

Peter se intoarse inspre el si observa ca dansul se oprise. Toti baietii erau adunati intr-un cer si vorbeau intre ei nelinistiti. Felix venea spre el fugind, dar deja isi daduse seama ce se intamplase. Toata ura si furia pe care se pregatise sa o descarce pe Henry disparu, lasand un gol cumplit. Gura ii era uscata si simtea ca picioarele ii fug de sub el.. Nu se putea gandi decat la un lucru... NEVE....

*

Cand Pan ii dadu drumul hainelor lui Henry acesta se lipi de perete socat de accesul lui de furie. Mainile lui Pan tremurau abia perceptibil, dar Henry remarca inainte sa reuseasca sa isi recapete controlul. Vazuse schimbarea din ochii lui in momentul in care realizase ce se intamplase. De la ura la disperere, aproape ca ii veni greu sa se uite la el, cele cateva secunde in care toata armura lui fusese sfaramata in mii de bucati. Durere, vina, neputinta, ingrijorare, disperare, ura, toate se puteau citi in ochii lui.

Pan nu astepta dupa Felix sau Henry, isi recapata calmul rece si o lua la fuga spre foc, Henry dupa el. O cunostea pe Neve de putin timp dar din felul cum o descrise Wandy parea ca stie totul despre ea. Pentru un moment se simti ingrijorat, nu vroia sa pateasca ceva, mai ales daca el putea face ceva sa schimbe asta. Tu crezi ca sti ce e iubirea dar nu stii, nu stii, Henry.. cuvintele lui ii rasunau in minte in timp ce alerga dupa Pan..

Baietii pierduti se dadura la o parte din calea lui Pan, aproape cu frica, acesta trecu pe langa ei ca si cum nu erau acolo, nu ii pasa. Henry si Felix il urmara tacuti, tensiunea celor din jur se simtea in aer ca un curent electric ce bazaia, era aproape palpabila.

Neve era intinsa pe jos in mijlocul cercului, era palida, aproape de fel de alba ca hartia, buzele ii erau de un albastru vinetiu si chiar cum privea i se parea ca devine din ce in ce mai fragila. Pan se arunca pe jos langa ea si o ridica usor, punandu-i capul in poala lui.

Era inconstienta, dar in viata, isi dadu seama dupa expresia de usurare de pe fata lui. In acel moment realiza la ce se referise cand zise ca nu stia ce iubeste.. El o iubea pe ea.. Desi se chinuia sa o ascunda, il macina pe dinauntru si ii crapa zidul din ce in ce mai vizibil. Avea un mod ciudat de a o arata, dar stia ca pentru Peter ea era Neverland.

Daca ar fi stiut ce stiau toti, poate lucrurile ar fi iesit altfel intr-un final.

- Ce s-a intamplat? intreba Pan poruncitor.

- Nu stim, totul era ok, dansam, cand dintr-o data Neve devine palida isi da ochii peste cap si cade inconstienta.. Jur Peter.. totul era in ordine cu ea, a fost asa din senin, zise Will, baiatul cu care se luptase acum cateva zile.

- Pan.. zise el printre dinti.

- Ce? intreba Will.

- Numele meu e Pan, Peter Pan, Will, si stii ce le fac persoanelor care uita, nu? rase sec si plin de ura in timp ce Will incepu sa pluteasca.

- Pan.. Lasa-l jos, spuse Henry.

- Ah, am uitat de tine, raspunse el printre dinti in timp ce il tranti pe Will de pamant. ELIBERATI ZONA! urla el la ceilalti. Trebuie sa o ducem inauntru..

- PAN, striga Henry pentru a acoperi galagia.. Am sa o fac.. Era convins de asta, doar vazand cata durere poate sa aduca pierderea magiei unei persoane il facea sa il doara, nu putea sa stea si sa nu faca nimic, sa o lase sa moara cand el putea face ceva ca sa o salveze, ca sa ii salveze pe toti.

- Ce? intreba acesta confuz.

- O sa fac ceea ce am fost menit sa fac.. O sa te ajut sa salvezi insula, si pe Neve.