Neverland ( a Peter Pan/Once upon a time fanfict)

PREGATIREA

- Nu-i asa ca e frumos? intreba Pan uitandu-se spre mare. Erau in varful cel mai inalt al insulei, soarele apunea usor iar cerul era o multitudine de culori aprinse si inchise care se contopeau cu marea albastra care inconjura insula. Picioarele ii atarnau peste marginea stanci, miscandu-se usor dintr-o parte in alta.

Neve statea langa el, corpurile lor neatingandu-se, si privea. Un zambet jucaus ii impodobea fata, Peter nu o mai vazu-se de mult zambind, doar privind-o simti cum parul de pe maini i se zbarleste. In curand avea sa o vada din nou fericita si cu culoare in obraji, avea sa fie din nou Neve cea veche.

Pan isi dadu seama ca se holbeaza la ea abia cand aceasta se intoarse spre el si il privi intrebator. El rosi, mustrandu-se pentru cat de evident fusese, si privi in alta parte.

- Da. raspunse Neve dupa ceva timp. Pan?

- Hm?

- Daca Henry ... stii tu.. nu o sa fie suficient..? spuse ea cu voce tremuratoare.

Peter se intoarse spre ea, putin mai tensionat, si mainile lor se atinsera, amandoi dandu-se putin in spate. El o privi, de parca era prima data cand o vedea. Palida, cu cearcane vinetii sub ochi, arata de parca era bolnava si nu o boala usoara. Ochii ii era tristi si obositi iar postura corpului nu mai era la fel de mandra ca mai demult, umerii ii erau usor aplecati. Cu toate astea privirea inca ii era agera si inteligenta, ochii ii scanteiau de viata si buzele ei se arcuiau usor intr-un zambet trist. Pentru el ea era tot Neve, chiar daca inima ii era strapunsa de un junghi cand o vedea ca sufera, de parca durerea ei era si a lui.

- Neve, eu.. nu stai ce sa spuna, se gandise de multe ori la ziua in care totul se va termina si Pan nu va mai trebui sa joace rolul unui personaj negativ, cand va putea sa se relaxeze si sa rada fara ca ceilalti sa se uite ciudat la el. Nu fusese asa de la inceput, iubise personajul pe care il crease, rau si sarcastic, mereu pus pe rele si fara nicio grija, copii il admirasera, unii chiar il iubisera, iar el iubea sa fie venerat, dar cu timpul deveni obositor, trecutul il banduia din ce in ce mai des iar jocul sau devenea greu de jucat. Asta pana aparu' Neve, cu ea totul era mai usor, nu se mai simti atat de impovarat, desi trebuia sa se comporte la fel cu ea, un simplu zambet ii putea schimba ziua, iar atunci cand radea paraca toti anii de singuratate se risipeau intr-un nor usor. Nici macar nu se gandise la faptul ca planul nu avea sa mearga sau ca exista si cea mai mica sansa de a o pierde, in mintea lui el era eroul iar un eroul nu pierdea niciodata. Amm, o sa mearga, spuse el aspru, intrandu-si in rol.

Ea ii zambi trist si ii atinse usor fata cu dosul palmei. Un fior il strabatu la atingerea ei, dar il masca cu un zambet sarcastic iar aceasta is cobora mana.

- Poate, dar daca nu? Peter, intr-o zi totul se va termina, vei putea veni aici in fiecare zi si iti vei aminti de serile astea, linistite, frumoase si pline de mistere si susans. O sa imi lipsesti totusi, rase ea usor uitandu-se in alta parte.

- Stai, ce? Despre ce tot vorbesti? Pan simti cum pamantul se invarte, se simtea ametit.

-Tu sa-mi spui Peter... la urma urmei e visul tau!

***

Toata tabara era agitat si plina de miscare si forfota. Baieti pierduti carau lazi si cuti prin tabara in timp ce alti ascuteau armea sau se antrenau. Era dimineata, aerul era inca rece iar plantele aveau o bruma usoara care le acoperea ca o patura. Dupa atata timp, Neve inca nu isi putea da seama cum o duzina de baieti puteau fi atat de galagiosi. Se mira cum de Ema si ceilalti nu dadeau buzna in tabara la cat de mult zgomot faceau, i se parea ca se aude de la kilometri departare.

Felix se plimba printre copii dand ordine sau certand pe unul sau altul, parul lui blond si murdar ii cadea in ochii, ceea ce il face sa arate de vreo 14 ani, desi el avea 17, sau mai mult. Este greu de tinut cont ce varsta ai cand nu imbatranesti niciodata. Felix o simti cum se uita la el si isi ridica privirea, isi apleca usor capul in directia ei in semn de salut dupa care se intoarse la treburile lui.