Adrenaline

Capitolul 23

                       Nu stiam cat timp trecuse, nici macar daca era zi sau noapte. 

                  M-am trezit intr-o camera mare,  intunecoasa si calduroasa. Lampa de langa pat era singura sursa de lumina si abia am vazut siluetele ce sedeau pe de-o parte si de alta a patului meu, cu totii adormiti. Cole statea in dreapta mea, tras la fata si cu niste cearcane imense. Apoi, urma Smith, pe care nu ma ateptam deloc sa-l vad. Iar pe cealalta parte, erau persoanele pe care nu credeam ca am sa le ma vad vreodata. Niky, Suki si Blake, motaiau, lipiti unul de altul. Bucuria imi invada corpul si imi venea sa sar din pat si sa-i trezesc pe toti, dar cand am vrut sa ma ridic, durerea imi sageta spatele, tintuindu-ma la loc in pat. 

                        -Cole? am spus cu un glas ragusit, care abia se auzi. 

               Mi-am dres vocea si am mi incercat o data, ceva mai clar. 

                        - Cole? Niky? Cineva? 

           Cole tresari, deschizand brusc ochii si privindu-ma uimit. Eram convinsa ca aratam ca in ultimul hal, dar nu veam ce face. I-am zambit, iar el se ridica, inca uitandu-se la mine. 

                      -Elisa! 

                      - Buna si tie. 

              Zambi si ma lua in brate. L-am strans cat de tare am putut, ignorand durerea. Parea ca am stat despartiti ani intregi. Dar fara el, viata mea nu avea nici un sens. 

                       - Nici nu stii cat mi-ai lipsit, am murmurat eu. 

                       - Am fost langa tine tot timpul. 

            Se desprinse de mine, dar continua sa ma tin de mana, in timp ce se aseza pe pat.   

                        - Se pare ca am pierdut multe, am spus privindu-i pe cei trei, in stanga mea. 

                       - Nu ai idee cate... 

                       - Povesteste-mi. 

                      - Dupa accident, in timp ce tu te recuperai, unchiul tau i-a luat ostatici. Doar ei au mai ramas in oras, asa ca nu i-a luat prea mult sa-i prinda. Si apoi a inceput sa te sune, ca sa te santajeze. Evident, nu stia de accident. Asa ca ne-am folosit de asta si m incercat sa-i punem capat o data si o data, se opri brusc, privindu-ma ingrijorat. 

                  Am tras aer in piept inainte sa-l intreb: 

                          - Ce ati facut? 

                          - I-am  spus ca ai murit in urma accidentului. 

             Simteam ca mi se face rau si desi era in pat, aveam nevoie sa ma sprijin de ceva, asa ca am strans mai tare mana lui Cole. I-au spus ca sunt moarta... pentru el oricum nu mai contam, dar asta...

                          - Si ne-a crezut. 

            Pentru cateva momente, tacerea domni in incapere. Niky, Blake si Suki dormeau dusi, alaturi de Smith, care parea in lumea lui. Am inspirat si am expirat incet, incercand sa diger mai bine informatia. Pentru unchiul meu eram oficial moarta, iar el nu ma va mai cauta. Eram in mormant, alaturi de mama si tata. Iar pentru prima data de cand incepuse infernul acela, puteam spune ca eram libera. 

                        - V-a crezut?am soptit, incercand sa nu fac prea multa zarva. Asa, pur si simplu? 

                        - Nu tocmai... recunoscu Cole. I-am trimis poze cu tine, am fost destul de convingatori.