Adrenaline

Capitolul 14

                       Nu stiam cum sa reactionez sau ce sa fac, eram pur si simplu inghetata. Si apoi , ca prin minune , revenisem cu picioarele pe pamant. L-am impins pe Cole si m-am dat cativa pasi in spate , inca destul de confuza. Iar el ma privea si mai confuz. 

                                - Elisa... Spuse el , dar i-am taiato. 

                                - Nu vreau sa mai aud nimic ,Cole. Am spus eu. 

                             Mi-am infascat rapid un hanorac, la intamplare , dupa care am iesit din camera de hotel ca o furtuna, ignorand strigatele lui Cole. Am fugit rapid pe scari si am iesit din hotel, inainte sa ma mai ajunga din urma. Am luato la intamplare pe strazi, fara sa am vreo tinta, plus ca nici nu stiam in ce oras suntem. Dar nu mi-a mai pasat, vroiam doar sa plec cat mai departe de acolo . De el si de tot ce se intampla. 

                      Strazile erau pustii si abia mai vedeai cat e o masina trecand in viteza si apoi disparand in negura noptii. Am strans hanoracul mai bine pe mine si am inaintat prin noapte. Ma simteam bulversata si nu stiam ce sa fac. De ce ma sarutase? Ca sa ma faca sa tac sau pentru ca... pentru ca asta simtea? Il urasc! Il urasc pentru ca il iubesc si el doar se joaca cu mine! Am oftat, mergand mai departe pe strada pustie si cufundandu-ma in gandurile mele , fara sa-mi mai pese de nimic. Poate ca daca n-as fi fost asa , unchiul meu ar mai fi fost inca de partea mea , poate ca nu s-ar fi intamplat nimic din toate astea daca nu l-as fi ascultat pe Cole... Poate ca nu ar fi trebuit sa fiu niciodata asa. 

                               Unchiul spunea ca mama si tata ar fi fost dezamagiti de mine . Si poate ca asta meritam. Eu nu ii meritam si nu eram nici la jumatatea asteptarilor lor, iar totul se intamplase numai si numai din vina mea. Absolut totul. Daca nu m-as fi purtat asa , poate ca ei ar mai fi trait acum... 

                                Eram prea cufundata in gandurile mele , atat de cufundata incat nici nu mi-am dat seama unde ajunsesem. Eram intr-o zona slab luminata, de cateva felinare vechi , fara nici o masina pe strada si cladiri in constructie, acum mai pustii decat niste case bantuite. Si cea mai mare problema era ca , nu observasem ca in spatele meu era cineva. Si imi era pur si simplu frica sa ma intorc, curajul meu disparand complet. Unde erau anii aceia de antrenamente cu Jake si tot curajul meu? Ei bine , s-au evaporat cu totul. Maream pasul , aproape alergand , sperand ca strainul acela sa-si schimbe directia. Dar nu o facea. Era tot in spatele meu si mergea la fel de repede ca mine. 

                                   - Hei papusa! I-am auzit vocea. 

                               Simteam cum inima imi urca in gat si eram cat pe ce sa o iau la fuga. Asta si trebuia sa fac, dar eram pur si simplu inghetata. Mi-am inclestat mainile in pumni si am incercat sa ma controlez, ca sa pot face cumva fata. 

                                 - Nu ai de gand sa te intorci? Spuse si am putut simti zambetul din glasul lui. 

                                   Si apoi, dintr-o data ma prinse de mana si ma intoarse spre el brusc. Era un barbat pe la jumatatea varstei , imbracat intr-o salopeta uzata lasand la vedere tatuajele imprimate pe corp. Si nu era un bosorog care s-ar fi dat batut atat de usor , ci unul care parea destul de periculos si obsedat. Am incercat sa ma  smucesc din stransoarea lui , dar era mult prea puternic pentru mine. Ma studie atent si un zambet ii curma buzele. Incepusem sa tremur deja de frica si pana si demnitatea mea se duse pe apa sambetei. Imi era frica , iar acum regretam ca nu am ramas la hotel , cu Cole, chiar daca ar fi fost mai greu de indurat. 

                                   - Mai , mai , ce cauta o fata singurica , pe strazile astea? Ma intreba el.

                                    - Da-mi drumul. Am spus cu vocea tremuranda. 

                                    - De ce? Nu vrei sa ne mai jucam putin? Spuse el izbucnind in ras. 

                                    - Lasa-ma in pace! Am spus eu , incepand sa ma zbat si mai tare. 

                              Dar el continua sa rada, fara sa ma bage in seama. Mi-am folosit cealalta mana si i-am dat o palma cu toata puterea pe care am avuto. Ma privi uimit si incruntat , iar eu stiam ca asta nu avea sa fie de bine. Ma stranse si mai tare de mana , dupa care imi dadu si el o palma. Si o simtisem atat de tare incat am cazut la pamant , aproape fara suflu. A vrut sa ma mai loveasca odata , dar ceva il opri si nu o facu. M-am intors speriata spre el si am fost socata de ceea ce am vazut. Cole era cu pistolul la capul lui si parea destul de furios. 

                                Incarca arma si am vazut cum barbatul incepu sa tremure si sa tot nege ca nu mi-a facut nimic si ca nu are nici o vina. 

                                        - Cole nu , te rog... Am spus eu. 

                                  Incepu sa-l loveasca pe barbat , dupa care il arunca pe jos. Barbatul se ridica si o lua la fuga ,  fara sa mai stea pe ganduri. Am privit cum silueta lui se evapora pe strazi si m-am ridicat , privindu-l pe Cole. Nu am mai stat sa ma gandesc de doua ori si l-am imbratisat , el facand la fel.  

                                       - Esti bine? Ma intreba. 

                                       - Da... imi... imi pare rau. Am spus. 

                                      - A fost vina mea. Ofta. Hai sa mergem la hotel, e tarziu si pun pariu ca esti moarta de somn.

                                   Am incuviintat si l-am urmat pe strazile pustii , fara sa mai spunem nici unul o vorba. Mai mult ca sigur ma fugarise pana aici si i-a luat ceva sa ma gaseasca, dar important era ca m-a gasit. Si totusi eu eram de vina , caci am fugit de parca as fi fost o lasa si nici macar nu ma gandisem la consecinte. Dar acum nu-mi mai pasa, nu mai conta si vroiam doar ca totul sa fie bine. De parca ar putea fi bine cu mafia pe urmele tale si un unchi care ma cauta , cel mai probabil pentru a ma omori. Perfect. 

                               Odata ajunsi la hotel, am fost usurata sa vad ca nu mai era nimeni pe acolo. Am urcat in camera si m-am pus direct in pat , iar pe Cole l-am directionat spre canapea.  Am adormit imediat , avand un somn lipsit de vise.

                              Auzeam ceva fosnete prin camera, dupa care se auzi un bip , ca si cum cineva ar fi raspuns la telefon. Si asa si era, i-am auzit vocea lui Cole, care vorbea cu cineva la telefon. Initial am vrut sa ma pun la loc sa dorm dar curiozitatea ma rodea asa ca am incetat sa ma mai misc si am ascultat.

                                     - Cine e? Spuse Cole. Tu...? Ce vrei de la mine? 

                                 Mi-am tinut respiratia si am ascultat mai atenta. 

                                     - Nu vei face asta. Spuse el incordat. Nu ... nu ai sa faci asta Regan. 

                                 Cine era Regan? 

                                    - Poftim?! Se auzi vocea uimita a lui Cole.  

                                Am dat plapuma de pe mine si m-am ridicat in fund , privindu-l pe Cole , la fel de uimita si socata , pe cum ma privea si el. Stiam ca nu avea sa fie  ceva de bine.