Adrenaline

Capitolul 20

           De cand murisera parintii mei, cursele de masini au fost viata mea si inca sunt. Dar stii, cateodata, exista lucruri care te impiedica sa faci ceea ce iti place. Iar tu, trebuie sa treci peste ele si sa mergi mai departe, indiferent de situatie. 

          Cole se refacuse, dupa alte cateva zile. Nu puteam zice tocmai ca am obisnuisem cu locul acela. Nu imi placea sa fiu sub pamant, mereu inchisa acolo, de frica ca daca ies, unchiul meu va prinde ocazia si-mi va taia gatul din prima clipa. Imi prindeam parul intr-o coada de cal, pregatindu-ma pentru antrenamentul criminal al lui Smith, cand cineva batu la usa.

                 - Intra!

          Smith isi facu aparitia, cu o expresie destul de serioasa pe fata, incat aproape ma sperie. 

             - I-a spune Elisa... te pricepi sa conduci o masina, printr-o ploaie de gloante, ca si cum iadul ar fi in spatele tau?

           Prima data, crezusem ca  face glume proaste. Dar nu glumea, nici macar pe jumatate. Am ranjit, stiind ca in sfarsit voi putea iesi din vagauna aceea, la aer curat. Si cel mai important, voi putea sa conduc din nou, in stilul meu. 

                 - Credeam ca nu o sa ma mai intrebi.

             El zambi, intinzandu-mi cheile masinii, iar eu le-am luat, bucuroasa. 

              - Ne vedem pe coridor, in zece minute. Trebuie sa mai punem ceva la punct, spuse el, dupa care iesi. 

               Am scos rucsacul de sub pat si am cautat pistolul de la Cole prin el. Era inca acolo, asa cum il lasasem. Gloantele erau in el si totul era ca si pregatit. Mai trebuia doar sa aflu ce aveam sa facem. L-am bagat la spate si am iesit din incapere, vazandu-i pe toti pe hol, la fel de pregatiti precum eram si eu. Dar la mine, acel pistol nu insemna nimic, pe langa armele care le aveau ei. 

                  - Vad ca te-ai pregatit, spuse Cole, la urechea mea, referindu-se la pistolul de la spate.

                  - De parca tu nu.

                 - Asta asa e. Gata de o noua cursa?

                 - Mereu.                 

           Dupa cum se parea, Smith si ceilalti aveau probleme cu alti raceri si aveau nevoie de noi, mai mult decat de acele arme. Planul, nu era tocmai un plan, caci nici el nu stia ce ar fi avut sa urmeze. Vroia doar sa mergem acolo si sa-i facem prapad, iar mai apoi, sa fugim cat de repede puteam, inainte sa vina politia si sa fim bagati toti la zdup. 

              - Asculta-ma, printesa. Vreau sa conduci, ca si cum iadul ar fi pe urmele tale. Ai inteles? Spuse el, apropiindu-se de mine si de Cole. 

               - Inteles, sefu'.

               - Hai sa mergem, am chef de putina distractie, mormai el, intorcandu-se si luand-o spre iesire,alaturi de ceilalti. 

         Masina mea se afla intr-o parcare subterana, la loc sigur. Plinul ii era facut si arata ca noua, iar asta ma uimi. Am deschiso si ne-am impartit in ambele masini, Cole luandu-i pe restul. Porni rapid, inaintea mea, iar eu l-am urmat. In sfarsit, simteam ca pot face si eu ceva, fara sa fiu o povara. Iar asta era cel mai bun de a ajuta.