Adrenaline

Capitolul 22

            Am inchis portbagajul masinii, verificand inca o data daca totul este bine pus la punct. Smith ne privea, frecandu-si palmele si uitandu-se nerabdator in jurul lui. Am facut o grimasa si am deschis portiera, privindu-l pe Cole cum face acelasi lucru. Angajatii lui Smith alergau de colo-colo nestiind ce sa mai faca. Incepu sa se indrepte spre noi, cu pasi lenti si privind in gol, de parca nu ar stii ce sa spuna.

-Totul o sa mearga perfect. Stiti ce aveti de facut, da?

-Da, raspunse Cole, pe un ton sec.

- Elisa?

L-am privit inca incruntata pe Smith.

-Da.

"Si daca murim va fi doar vina ta." Am adaugat eu in minte. Incuviinta, zambind de parca totul ar fi bine.

- Atunci, ne vedem cat mai curand. O sa pun o echipa de supraveghere, ca sa fie totul sigur.

- Daca nu ne stau in drum, poti face ce vrei, am mormait eu, iar Cole isi intoarse privirea spre mine, zambind pe jumatate.

- Nu o sa va stea nimeni in cale. Ar cam trebui sa plecati, asa ca... succes.

Nu l-am privit. Am inchis portiera si am pornit masina, uitandu-ma la recipientul de protoxid care se afla langa mana mea. Ma rugam doar sa nu explodeze cu mine in masina. Cole porni inaintea mea si l-am urmat, iesind din subsol si urcand rampa catre strada. Stomacul meu se facu ghem si aproape imi venea sa vomit din cauza emotiilor, desii incercam sa le controlez. Am iesit pe strada, aprinzand farurile si alaturandu-ne sirului de masini.

Telefonul incepu sa sune si am raspuns.

-"E totul in regula?"se auzi vocea lui Cole.

- Perfect.La tine?

- "Nici o problema. Tu esti in regula?

Am ezitat, privind in fata mea si zarindu-i masina.

- O sa fiu bine.

- " Atunci presupun ca putem incepe."

Masina lui iesi din rand, pe banda pentru depasire, depasindu-i pe restul in doar cateva secunde. Am inchis telefonul si l-am urmat, obtinand cateva claxoane ale oamenilor nervosi si mergand mai departe spre punctul de intalnire. Mainile mele erau reci si transpirate, mai lipsea doar sa tremur. Le tineam inclestate pe volan, incercand in zadar sa ma relaxez si sa urmez planul.

Cateva minute mai tarziu, intrasem pe autostrada, mergand mai departe prin locul acela pustiu, fara nici o masina langa noi. Linistea domnea aici si nici nu ma gandisem sa dau drumul la muzica. Nu era momentul potrivit pentru asa ceva. Am condus mai departe prin noapte, vazand cum Cole imi tot arunca priviri in oglinda, pana cand a fost nevoit sa fie atent la drum, nu la mine. Vedeam cateva masini parcate pe marginea drumului, doar una avand farurile aprinse. Mai multi tipi imbracati in haine de culori inchise iesira afara din masini, in timp ce noi incetineam si parcam in fata lor. Nu am oprit motorul masinii, stand acolo pentru cateva momente, apoi luand in mana pistolul de langa recipientul cu protoxid si am coborat. Mi l-am bagat in buzunarul de la pantaloni, sperand sa nu fie prea vizibil si am tras bluza peste.

Cole ajunsese deja inaintea mea, iar tipii il intampinara, privindu-ma apoi pe mine si trecand in spatele masinilor, pentru a deschide portbagajele. Dinauntru se puteau zari mai multe pachete galbui, stranse cu un snur alb, subtire si cu cate o eticheta pe ele. L-am privit pe Cole, care deschise portbagajul masinii sale, iar tipi au inceput sa descarce marfa si sa o duca in masina.