Adrenaline

Capitolul 13

                    Odata ce am terminat sa-l blestem in minte pe Cole, am incercat sa scap de politisti si de mafia aceea care ne urmareau. Ironic, eram urmariti si de mafie si de politie. Eram pur si simplu epuizata si nu stiam cat o sa mai rezist. 

                       Pana la urma , politisti au fost cei care au renuntat primi , probabil din cauza masinilor, caci stiau ca nu aveau sanse sa ne mai ajunga. Am mai parcurs ceva drum cu cei din mafie pe urmele noastre. Si cum nu se putea mai rau , au inceput si ei sa traga in noi. Iar de data asta simteam ca nu mai aveam scapare nici cum. Am inspirat adanc si am incercat sa ma concentrez la drum , ca sa nu cumva sa iau vreun derapaj gresit, sau orice altceva. Si reuseam. Chiar reuseam sa scapam de ei , pentru ca se pare ca ei cam ramaneau in urma si nu stiam din ce cauza. Cauciucurile mele au ramas intacte si la fel eram si eu . Ei bine ,nu chiar atat de intacta. Picioarele ma dureau destul de tare si simteam ca o sa imi cedeze in orice clipa. Iar psihic. Ei bine, ma mir ca nu am facut pana acum vreo cadere nervoasa , pentru ca Cole avea sa suporte o cearta de zile mari si nu o sa scape atat de usor .

                    Dupa ce ne-am asigurat ca am scapat definitiv de mafia aceea , Cole lua cateva cotituri si intra pe un drum de padure , dar nu am mai mers asa mult. Parca masina pe marginea drumului si la fel am facut si eu. Eram in picioarele goale si muream de frig, totul numai si numai din vina lui. Am oprit masina si am iesit nervoasa din ea. El era deja afara si ma analiza, sa vada , probabil , daca sunt intacta. Am mers in fata lui , ignorand pietrele reci care imi raneau picioarele si frigul de afara. 

                              - Esti bine? Ma intreba el. 

                         Am pufnit nervoasa. 

                           - Pai nu stiu , tu cam ce crezi? Ti se pare ca sunt bine,  Cole?! Am fost urmariti de politie si de o mafie, iar tot ce spui tu e sa ma intrebi daca sunt bine? Era sa murim si am avut noroc cu masinile si cu faptul ca stim sa conducem! Altfel am fi fost morti! Nu mai pot Cole, intelegi? Nu mai pot sa fug de fiecare data din cauza asta , pentru ca m-am saturat! La naiba cu adrenalina si la naiba cu tot! Am spus nervoasa , cu lacrimile in ochi. 

                        Si se pare ca nici el nu mai rezista , asa ca izbucni , facandu-ma sa tresar. 

                        - Si ti se pare ca eu mai suport Elisa?! Fac asta ca sa te protejez,  pentru ca nu cred ca ai vrea sa stai toata ziua si sa fii impuscata de ei! 

                             - Nu te inteleg! Nu te inteleg deloc, pentru ca esti pur si simplu imposibil! 

                            - La naiba cu tot! Incerc sa te protejez, intelegi asta?! 

                            - Si de ce faci asta?!  

                            - Pentru ca te iu...

                      Dar nu mai continua. Lasa cuvintele in aer si nu mai termina propozitia. Dar stiam ce vroia sa spuna, doar ca nici eu nu vroiam sa mai continui.. Nu vroiam sa recunosc asta. Eram pur si simplu prea confuza ca  sa mai gandesc limpede. Totul era mult prea confuz. El ma privea arzator iar tot ceea ce faceam eu era acelasi lucru. Fiecare pierduti in gandurile noastre fara sa mai spunem ceva. Dar poate nici nu mai era ceva care sa fie spus. Am inspirat adanc si mi-am inghitit lacrimile. 

                            -  Haide , trebuie sa gasim un loc in care sa stam. Spuse el.

                        Am incuviintat si am intrat din nou in masina , fara sa mai spun altceva. Am pornit motorul si l-am urmat pe Cole . Habar nu aveam unde mergeam dar tot ce vroiam acum era un pat si o camera incalzita caci eram inghetata. 

                                                                                  *

                           Ne cazasem la un hotel , impartind din nou , o singura camera. Desii mai erau camere libere Cole facuse acelasi lucru ca data trecuta. Dar nu am mai spus nimic. Mi-am luat lucrurile din portbagajul masinii si l-am urmata. Probabil receptionera crezuse ca ma rapise , pentru ca felul in care aratam nu era tocmai unul normal.  

                            Am urcat scarile si am intrat in camera , cu numarul 20. Era o camera frumoasa si bine aranjata. Mi-am luat hainele si m-am dus prima la dus , dupa care intra Cole . Am profitat de faptul ca nu era in camera si am sunato pe Niky , care cred ca murea de ingrijorare, pentru ca nu mai vorbisem de mult timp. Dupa doua beep-uri raspunse cu o voce fericita si totusi putin aroganta.  

                            - " Elisa , cat timp a trecut de cand nu m-ai mai sunat?" Spuse ea.

                            - Scuze Niky , doar ca am avut ceva ... probleme. 

                           - " Am inteles. Eli , unchiul tau cred ca o sa-si iasa din pepeni. Inca e furios pe tine si te cauta. "

                            - Imi imaginez. Voi ce mai faceti? Cum mai e cu cei din New York?

                          - " Pai nu i-am mai vazut pe aici de cand ai disparut tu. Noi suntem bine , incercam sa supravietuim. E cam rau aici fara tine..."

                            - Nici aici nu e mai bine sa stii. Mi-as fi dorit sa nu se intample toate astea Niky. Nu mai suport. 

                         -" Eu mi-as dori sa fiu acolo cu tine. Eli ,trebuie sa inchid, a venit unchiul tau. " Spuse ea speriata.

                               - Inchide si sterge apelul , vorbim alta data. Am spus eu , dupa care ea inchise. 

                     Am oftat si m-am lasat pe spate in pat. Usa de la baie se deschise iar Cole iesi de acolo , cam aburit dupa cum se parea. Nu spuse nimic, doar isi cauta ceva prin lucruri , apoi suna la receptie ca sa comande ceva de mancare. Am asteptat in liniste sa vina mancarea , fiind pe fundal doar suntetul televizorului. El nu spunea nimic iar eu la fel. 

                Mancarea veni si fiecare isi lua portia , la fel , in liniste . Si era o liniste destul de apasatoare , care pur si simplu ma enerva acum. 

                               - Continua ce ai vrut sa spui atunci. Am spus eu.

                        Ma privi putin nedumerit , dupa care intelese imediat. Imi evita privirea , uitandu-se mai bine la televizor decat la mine . 

                               - Stii ce am vrut sa spun. Zise el, impasibil.

                       - Si e adevarat? Am spus ridicandu-ma si luand telecomanda, pentru a stinge televizorul , ca sa-l fac sa fie atent la mine. 

                               - Daca nu ar fi fost nu as mai fi spus asta. Spuse el, ridicandu-se. 

                        - Nici nu stiu ce ce am mai continuat sa te urmez. Am spus eu oftand. Esti imposibil ,pur si simplu nu  te mai inteleg! Am spus eu. 

                           Si am continuat sa-i reprosez lucruri cat m-a tinut gura. Facusem asta doar ca sa ma descarc iar el suporta. Sau incerca sa suporte. Si stiam  ca rabdarea lui nu avea sa mai dureze mult, dar pur si simplu ma enerva la culme. Apoi , rabdarea ii pieri cu totul si ma privi iritat. Dar continuam sa ii spun tot felul de lucruri , pana  cand izbucni .

                               - Of ,mai taci din gura femeie! Spuse el ,prinzandu-ma de umeri si tragandu-ma spre el. 

                             Apoi , fara sa mai spuna ceva si fara sa pot actiona , ma saruta. Si nici eu nu realizam in acel moment ce faceam , pentru ca eram pur si simplu inghetata , dar nici nu m-am opus . Stiam ca asta avea sa devina mai serios, dar pur si simplu am ramas pe loc, caci timpul ingheta si nu mai simteam nimic.