Adrenaline

Capitolul 18

                     Ma plimbam prin camera ca un leu in cusca, neputand sa stau deloc, sau sa dorm macar. Unde era Cole? Stia macar unde sunt? Nu, nu prea cred. Se pare ca faptul ca m-am imbatat, nu a fost tocmai cea mai buna alegere in acea seara. Dar nu aveam de unde sa stiu ce o sa se intample si nici Cole nu avea. Daca nu ar fi venit, probabil nu ar mai fi auzit nimic de mine. Era mort? Nu, nu se putea sa fi murit in accident, era si Smith acolo, plus inca o persoana, cel mai probabil soferul. Dar stiam ca nu erau morti nici unul din ei. Poate doar raniti , mai rau ca mine. 

                  Simteam inca durerea in tot corpul, iar muschii mei erau amortiti. Era ca si cum inauntrul meu se dezlantuia iadul, dar tot nu puteam sta nemiscata. Ar fi fost prea dureros, asa ca mai bine continuam sa ma misc, daca nu as vrea sa zac in pat, ca un mort viu. Nu ar fi fost prea de folos in aceste momente. Usa se deschise, iar unchiul meu isi facu aparitia cu o tava de mancare. Atunci realizasem cat imi era de foame si de ce ma simteam atat de rau. Nu mancasem nimic. Puse tava pe masa, dupa care se intoarse cu fata spre mine. 

                               - Te-ai mai gandit, Elisa? 

                       - Nu am la ce sa ma gandesc. I-am spus, stand la locul meu, nevrand nici sa evadez, caci stiam ca ma va opri, nu intr-un mod prea placut. 

                            - Credeam ca o sa renunti usor la echipa aceea... sau mafie, cum ii spui tu. Hah, stii macar in ce v-ati bagat Elisa? Sau in ce te-a baga Cole? 

                            L-am privit intrebator. Despre ce vorbea? Ce putea fi chiar atat de rau? Stiam in ce ne-am bagat. In ceva ce putea sa ne salveze, de el si de ceilalti. L-am urmat pe Cole si am avut incredere in el, iar pana acum nu se intamplase nimic chiar atat de rau. Inafara de asta. 

                               - Tu nu stii despre ce vorbesti. 

                        - Chiar nu stiu Elisa? Cole nu ti-a spus totul, nu-i asa? A omis partile cele mai importante, se pare. 

                                - Taci din gura! Esti nebun! Am spus, privindu-l drept in ochi. 

                   Ranji ironic si se apropie de mine. M-am dat cativa pasi mai in spate si se opri, vazand ca ma indepartez de el. 

                                - Nu te intrebi ce nu ti-a spus? Despre ce tot vorbesc? 

                                - Cole nu mi-a ascuns nimic! Tu nu stii nimic, el ma...

                                - El ce? El te iubeste, Elisa? Asta ai vrut sa spui, nu-i asa? 

                  Incepu sa se plimbe in cerc, inca avand pe fata acel zambet ironic. Iadul se dezlantuia si mai rau inauntrul meu, simteam cum corpul imi ia foc, dar am reusit sa ramand constienta. M-am asezat pe pat, asteptand sa treaca acel val de ameteala. El nu stia despre ce vorbea, vroia doar sa ma minta, sa ma manipuleze ca pe o marioneta. Nu avea sa reuseasca, nu ii voi da voie sa reuseasca. El minte... 

                                - Nu ti-a spus niciodata asta Elisa. Nu? Nici macar nu exista ceva intre voi. 

                    Am tresarit , privindu-l. Avea dreptate, Cole nu-mi spusese niciodata asta. Dar asta nu insemna ca nu e asa. Era ceva intre noi. Eu asta simteam, dar el...?