°•○●Şcoala Fiat Lux●○•°

Praedestinatorum testinomii

Praedestinatorum testinomii=intalnire predestinata
--------------------------------------------
~ora 4:00 AM~

Somnul imi e tulburat de acelasi vis,aceleasi scene insangerate care imi bantuie visele si imi trimit fiori in tot corpul. De fiecare data cand inchid ochii,il vad pe acel monstru in setat de sange,ii vad ochii reci si inforatori cum se holbeaza la mine si cum ranjeste satisfacut. Simt cum o iau razna iar lipsa de somn imi afecteaza deja gandirea dar nu mai supor,nu mai vreau sa ii permit sa isi bata joc de mine. Ma ridic incet din pat,ma imbrac in trening si parasesc camera cu grija. Nu vreau sa o mai deranjez pe Lucy,dupa toate cele prin care am facut-o sa treaca. Ii sunt datoare pentru ca imi e alaturi si nu vreau sa o pierd sau sa o inspaimant. Macar cu atat pot sa ii rasplatesc bunatatea.
Imediat ce parasesc camera,sunt intampinata de frigul si sobrietatea holurilor. Cu toate ca sunt frumos decorate,cu mobilier luxos si covorase, vechimea lor inca pastreaza racoare veacurilor ce au trecut peste ele. Daca inchideai ochii,puteai simti cum te intorci in timp,puteai sa retraiesti secole demult apuse,incarcate cu istorie,cu fericire si tristete,cu izbanda si pierdere. Acum insa,pe timpul noptii,holurile lungi si intunecate iti inspirau doar frica pura. Ferestrele ,decorate cu cele mai fine vitralii,reflecta lumina lunii de afara iar umbrele create pareau ca prind viata la fiecare adiere a vantului. Dupa ce parasesc holuri si cobor scarile veschi,in spirala,ma indrept spre iesirea din scoala. Pana acum nimeni nu mi-a zis ca nu e permisa iesirea pe timpul noptii,pana la urma nu am avea unde sa ne ducem,fiind pe o insupa. Dar daca stai sa te gandesti,majoritatea copiiilor de aici sunt de bani gata, asa ca nu m-ar mira sa aiba un elicopter privat la indemana. Bogatasii astia infumurati care au de toate dar cand am cerut si eu un pix la ore mi-au aruncat priviri gen: Ce? Vrei sa iti dau tie unul din pixurile mele? Si daca ma molipsesc cu saracia ta?" Nu sunt saraca,ok,nici bogata nu sunt,dar frate,dacat sa fiu o snoaba ca ei,mai bine as manca din gunoi.
Ies pe usa din spate a scolii si incep sa ma plimb fara o destinatie anume. Merg la pas prin gradina in care m-am impacat cu tata,pe langa campul in care am vazut prima data calul pentru care am jurat sa ajung in ofensiva,pe langa malul oceanului linistit. Peisajul este superb,mai frumos decat ziua. Linistea e intrerupta doar de sunetul valurilor care se ciocnesc de tarm si de vantul care sufla bland crengile copacilor.
In spatele scolii,un pic mai jos de gradina,este o padure superba, in care nu am mai fost asa ca daca tot nu am somn,mai bine ma mai plimb putin. Luna plina e puternica si lumineaza intreaga padure asa ca nici macar eu nu ma pot pierde in ea. Cobor cu grija stancile si ajung la intrarea in padure. Nu era nici macar un drum sau un semn ca lumea venea pe aici si nu pot intelege de ce? Copaci inalti si inverzit,cantecul pasarilor de noapte,lumina lunii printre crengi,totul pare asa magic. Intru in padure si ma las purtata de vraja ei ce imi ghideaza pasii catre drumuri nestiute. Linistea este atat de placuta si calma incat simt ca in acest loc pot uita tot ce ma framanta,despre mine,despre examen,despre toate minciunile si secretele ce ma inconjoara.
Ma las usor pe spate,pe muschiul moale al copacilor si imi inchid ochii,savurand momentele de liniste si pace. Acum pot auzi mai bine sunetele naturii- bataile de aripi ale pasarilor,freamatul frunzelor de sub picioarele caprioarelor dar si ... ce e asta?
Ma ridic rapid in picioare cand aud un sunet necunoscut,nefamiliar. E imposibil sa fie facut de un animal sau de un copac batran. *POC* Se aude din nou iar acum sunt convinsa ca e un om. Daca ascult bine,ii pot auzi bataile alerte ale inimii si rasuflarea. Cine mai e atat de nebun,ca mine de altfel,sa iasa la ora asta pe afara? *POC* Curioasa de cine se afla in padure,urmez sursa sunetului dar cu prudenta,inca nefiind sigura daca pot avea incredere. Dupa cateva minute bune de mers,ajung in fata unui luminis micut,plin de flori salbatice si copaci infloriti. La fiecare adiere a vantului,mii de petale colorau vazduhul in nuante una mai frumoasa ca cealalta. *Poc*
Ma trag rapid in spatele unui copac si imi tin respiratie,ca nu cumva sa ma auda. Inima imi bate cu putere dar daca ma misc acum,sunt convinsa ca m-ar vedea.
*POOOC*
O sageata trece cu viteza pe langa mine si se implanta in copacul din fata mea.
-Cat mai ai de gand sa te ascunzi acolo?
Cum de a stiut ca sunt aici? Nici macar nu am respirat! In fine,nu mai am chef sa fiu tinta dementului dintr-o padure intunecata,asa ca ma dau batuta si ies de dupa copac,cu mainile sus,normal.
-Nu trage! Neinarmata si al naibii de impiedicata!strig iar cel din fata mea bufneste in ras.
Cu toate ca intunericul nu ma prea ajuta,tot pot sa il vad. Un baiat,cred ca mai mare ca mine,par saten,lung, ochi negri,reci si misteriosi, si o inaltime de model. Frate,cred ca are pe putin 1,90.
Abdomenul,vizibil prin tricoul mulat,e bine lucrat dar nu in exces,asa,nu mai bun...
-Si...cat mai ai de gand sa te holbezi la mine?spune el incruntat si ridica din nou arcul inspre mine.
-Aaa,scuze!tip eu si imi ridic din nou mainile.
Fara sa ma asculte,baiatul mai trage o sageata care nimereste fix intre ochi o biata veverita. Frate,numai eu am darul asta de a da peste psihopati. De cand ma stiu,mereu reusesc sa intalnesc cele mai nepotrivite persoana,de la batranei dubiosi care imi dadeau bombonele prin parcuri,pana la hoti in toata regula.
-De ce esti aici?intreaba nervos. Nu sti ca nu e permis nimanui aici? Esti noua sau ce?
Tonul lui superior ma enerveaza la maxim. Si eu care credeam ca pot sa ma bucur de padurea asta pasnica. Sti ce? La naiba cu faptul ca e cu doua capete mai mare ca mine! Daca se pune cu focul,se arde.
-Dar tu ce faci aici? Sau regulile nu se aplica si pentru tine? Plus,daca ma loveai cu arcul ala nenorocit?
-Eu nu ratez! Daca nu voiam sa te nimeresc,nu te neream si gata!spune cu o voce joasa si strange din dinti.
-Hai nu zau?! Stai calm,nu imi faceam griji pentru mine dar daca era altcineva aici... Pe mine nu m-ai putea nimeri nici intr-o mie de ani.
-Cine te crezi,piticanie enervanta?! Dupa ce ca imi intrerupi antrenamentul,mai si comentezi!
-Tu esti cel care a tras,nu unu,ci doua sageti inspre mine.
Cu toate ca stiu ca si eu sunt vinovata,doar m-am furisat si m-am luat in gura cu el,nici in ruptul capului nu am de gand sa ii dau satisfactie. Abia l-am intalnit si deja pot sa imi dau seama ca e un nesuferit si un arogant,unul din aia de bani gata si cu nasul pe sus,pentru care parintii sar una-doua sa le faca mofturile. Ahhhh,simpla lui prezenta ma scoate din sarite.
-Se pare ca ai incredere in tine,micuto! Ce zici,hai sa testam aptitudinile tale caprioara. Trei sageti,evita una si ai castigat.Daca castigi,voi parasi padurea iar locul asta va fi al tau,nu ma vei mai vedea aici.
-Si daca pierd,intreb sceptica iar pe fata lui se instaleaza un zambet sadic.
-Hai sa nu stricam surpriza,bine? Deci ce zici?
Cu toate ca puteam sa bag mana in foc ca planuieste ceva,orgoliul si mandria mea sunt prea mari ca sa nu accept provocarea.
-Daca te crezi in stare,sigur!
Atata i-a mai trebuit. S-a dus tinta la sagetile lui,le-a scos partea ascutita si si-a luat arcul,pregatit sa traga.
-Chiar daca nu mai sunt ascutite,tot te pot rani,asa ca daca vrei sa te retragi,doar niste scuze ar fi de ajuns.
-Nici in visele tale! Poti incepe cand vrei.
Se multumeste doar sa ranjeasca si ia pozitia de tras,spatele drept,picioarele putin departate iar privirea fixa,pe mine. Ochii lui intunecati ma privesc fix iar sangele imi ingheata in vene. Acea privire rece imi pare insa atat de singura si trista... parca am mai vazut-o undeva,parca am mai auzit povestea din spatele ei ... Acum nu mai mi se pare atat de rau,nu stiu de ce am crezut asta.
-Auch!tip in momentul in care o sageata ma loveste in picior.
-Ce?! Deja te-a parasit increderea? Ti-am zis,cu niste scuze,te las sa pleci.
-Continua!Nu voi renunta niciodata in fata unuia ca tine asa ca nu mai aduce asta in discutie si trage odata!
El redevine serios si mai trage o sageata. Aceasta ma loveste in mana stanga atat de tare incat sigur va lasa o vanataie de toata frumusetea. Strang din buze pentru a opri geamatul de durere iar el ranjeste.Daca nu sunt atenta,am sa ma ranesc chiar in ziua probei,nu ca nu ar fi tipic mie sau ceva. Trebuie sa te concentrezi ,Emma! Respira adanc!
Dupa cateva secunde,mai trage o sageata dar eu inca stau cu ochii inchisi si incerc sa ma calmez. Pot sa o simt cum se apropie,fiecare centimetru pe care il face,pot sa aud cum strapunge aerul cu viteza. Al meu esti! Exact in momentul in care aproape ca ma loveste in piept,o prind in mana fara prea mult efort si cu viteza o arunc de unde a venit. Prea uimit ca sa reactioneza,satenul doar se uita buimac la sageata care se apropie tot mai mult de el. Aceasta il loveste in picior iar el scoate un tipat puternic si cade la pamant.
-Ce esti?! Ce naiba esti? Raspunde-mi!urla acesta si incearca sa se ridice dar e in zadar.
Ma apropi cu intentia de al ajuta dar vocea lui puternica ma opreste.
-Nu te apropia! Ce esti?! Eu nu ratez niciodata! Cum ai oprit aceea sageata?! Nimeni nu mi-a mai oprit sagetile pana acum. E imposibil la viteza aceea!
Pupilele lui dilatate ma privesc cu ura si groaza. Ii e frica ca i-as face ceva... Nu pot sa explic sentimentul dar cand ii vad ochii reci,ma doare inima atat de tare...parca ceva s-a rupt din mine... Lacrimi imi apar in ochi iar el ramane socat cand le vede.
-Eu...eu...,incerca el sa spuna ceva dar nu il mai ascult si fug in padure. Asteapta!Eu sunt Landon!Cum te numesti?
Degeaba incearca sa tina pasul cu mine,in cateva momente nu ii mai aud vocea asa ca incetinesc pasul. Zorii zilei se ivesc in departare iar soarele isi arata primele raze. Ar trebui sa ma intorc in camera inainte ca Lucy sa se trezeasca. Pana la urma azi e o zi importanta iar eu nu am dormit mai mult de cateva ore. Plus acest Landon m-a dat complet peste cap. Inima inca imi bate cu putere cand ma gandesc la el si nu am idee de ce. Sunt sigura ca nu l-am mai vazut dar totusi ochii lui imi sunt asa de familiari...Ahhhhh! Totul din cauza acestei intalniri,Praedestinatorum testinomii!