°•○●Şcoala Fiat Lux●○•°

Dimisit fun incipiunt part

dimisit fun incipiunt-sa inceapa distractia

--------------------------------------------
   Întunericul ma învăluie iar răceala ma cuprinde dar nu sunt speriata,nu tip și nu plâng. Întreaga ființă îmi e amortita,nu simt nici durere,nici manie,nimic. Doar pace și liniște. Acum nimic nu mai are sens,lupta,durerea,fericirea...nici viata nu mai contează.  De ce sa te lupți când dincolo de aceasta viata chinuitoare e un loc atât de plăcut și liniștit? Când aici totul e în armonie iar pacea domnește? Zâmbesc la acest gând, la faptul tot ce am făcut nu a avut rost,ca totul s-a terminat asa,învinsă.
   În depărtare se aud sunete șterse, țipete și urlete dar nu mai vreau sa aud sau sa vad. De ce ar trebui sa fac asta?De ce mereu eu? Locul asta e atât de cald și primitor asa ca de ce ar trebui sa plec? Creierul și întreaga mea ființă îmi spune sa stau și sa uit,sa ii uit pe toți și toate,dar inima ma doare. Și doare atât de tare... Știu ca e greșit dar și dacă urmez lumina,ce voi putea face? Ce rost are sa vad ce e acolo?

"Faceți ceva... Nu... De ce?..."

Și alte țipete îmi zguduie inima. Și când te gândești ca acum câteva luni eram o fata normala,patetic de normala..

"Nu... Scoateți oamenii... Nu..."

Eram normala,eram cu mama,avem chiar și o prietena. Pe atunci tot ce conta pentru mine era desenul,muzica și școala. Iar totul s-a schimbat atât de repede.

"De ce?!... Folosiți aia,acum!...Nici un dar..."

Sunetele deveneau tot mai clare pe măsură ce ma apropiam iar lumina tot mai orbitoare.

"Domnule...nu merge!...Trebuie sa plecați, e prea periculos!"

  Întunericul din fata mea se materializează în forme iar scene se derulează cu viteza în fata ochilor mei,asemenea unei piese de teatru. Arena scolii e îmbibata în sânge iar oamenii tipa și aleargă în toate părțile,în timp ce agenții încearcă sa ii liniștească și sa ii scoată cat mai repede afara.Lucian urla la niște oameni sa se grăbească și se ia cu mâinile de cap,vizibil panicat. În fata mea,întins pe jos,stătea băiatul care m-a atacat înainte, plin de sânge și cu ochii închiși. Fata ii era vinetie iar pielea  extrem de palida dar în ciuda acestui fapt, părea atât de liniștit. Ma apropii încet de el și ii pun palma pe fata,mangaindu-l încet. Respirația ii devenea tot mai lenta iar bătăile inimii tot mai rare. Îmi mut palma spre pieptul lui,în dreptul inimii,și îl mângâi. Încetul cu încetul, respirație ii revine la normal iar pulsul ii creste. Brusc,băiatul deschide ochii și ma privește fix. Ochii lui îmi amintesc de cineva dar în momentul asta sunt prea absorbita de ei,de intensitatea și misterul pe care îl emanau. L își Întinde mana spre mine dar o voce groasa ma face sa ma întorc brusc.
-Pleacă de lângă el dacă nu vrei sa îl răcești mai mult!
   Un bărbat înalt și bine lucrat,pe care nu l-am mai văzut în viata mea,sta lângă Lucian înarmat cu o doua pistoale.
-Eu sunt Sir Noah,ordin ofensiva,clasa intai,reprezentant al cavalerilor din Europa.
   Bărbatul,care nu pare sa aibă mai mult de 30 de ani,se apropie cu pași încrezători de mine. Inițial, am crezut ca vine sa îl ajute pe L dar el se oprește în fata mea și așează pe jos,în dreptul meu. Ma privește în ochi câteva secunde și după imi zâmbește atât de  cald și binevoitor încât ma face și pe mine sa ii zâmbesc.
-Sti ce cred eu despre cei ca tine? Intreaba încă zambind. Ca ar trebui exterminati pe loc...
  În mai puțin de câteva secunde,sângele îmi îngheață în vene când simt  metalul rece al pistolului pe fruntea mea.Zambetul lui cald se transforma în unul rece și sadic când îmi vede privirea socata.
-Dar Ei au alta părere asa ca nu am ce face decât sa ma supun lor.
   Își retrage încet pistolul dar în schimb ma trage de par și ma târăști pe pământ pana în dreptul lui Lucian.
-Pentru asta m-ați chemat?!spune râzând. Am avut așteptări mai mari de la tine,directore. Eram în mijlocul unei vânători în Italia când am primit apelul tău și am venit cat de repede am putut. Mi-ai întrerupt distracția, bătrân-
Un mârâit gutural îl întrerupe pe bărbat și își întoarce capul spre mine.

-------din perspectiva autorului------
            (Avanpremiera :)))  )

   Bărbatul este intrerupt de un mârâit animalic și se întoarce spre fata imobilizata pe care inca o tinea de par.Aceasta statea cu capul spre pământ și cu mâinile lăsate pe lângă corp;fără sa facă vre-o mișcare.  Noah o ridica de pe pământ și ii aduce fata în dreptul chipului lui dar parul ii e împrăștiat peste tot și nu o poate vedea. Când încearcă sa ii dea parul de pe fata și sa ii ridice bărbia, fata îl musca cu putere iar bărbatul o scăpa din mâini și scoate un țipat puternic.
Îl muscase! Îl muscase pe el,cavalerul de ordin intai.
-Aaa, deci trebuie sa te și dresez acum,nu?!
   De mult nu a mai îndrăznit cineva sa i se opună și sa îl umilească în acest hal. Ii e dor de o lupta murdara,una în care sa nu conteze rangul ci doar puterea pura,ura și instinctele. De mult nu și-a mai lăsat frâu liber spiritului iar acest lucru îl făcea irascibil. Dar acum are ocazia,cea pe carea așteptat-o atât amar de timp. Fata din fata lui,cu toate ca nu are experienta in lupta,emana o aura ciudata pe care Noah nu a mai simțit-o iar curiozitatea îl macină.Oare de ce sa fie în stare un exemplar atât de rar ca acesta?se întreabă el. Ce gust are sângele sau? Iar urletele sale ce dulceata emana?Avea sa afle chiar și cu prețul pierderii controlului.
   Fata mai scoate un mârâit și se așează în patru labe,schimbându-și forma într-un lup magnific,negru ca noaptea și ochi albaștri strălucitori.
-Superb exemplar,încă tânăr dar complet transformat.
   Bărbatul rade și se aseaza la randul lui ,pe pamant, iar in cateva secunde,in locul lui apare un sarpe urias,alb si cu solzi stralucitori. Reptila isi scoate amenintator limba si se apropie incet de lup.

-Stai,nu asta ne-a fost intelegerea!striga Lucian care priveste oripilat scena. Daca ii faci ceva,cei de sus vor afla si vei fii pedepsit. Nu face vre-o prostie,sti ca o vor in viata.

   Noah doar isi intoarce privirea spre barbat,enervat de intreruperea acestuia.Acum e prea tarziu pentru astfel de lucruri. In plus,ce i-ar putea face batranii aia mai mult de o retrogradare. Miza e prea mare de aceasta data iar Noah stie prea bine asta. Daca chiar e atat de speciala fata asta de le-a starnit interesul ,ar trebui sa fie in stare sa lupte,sau macar sa il distreze putin.

    Cu un ultim sasait drept advertisment,barbatul sare la atac,cu coltii indreptati spre gatul lupului. Luat pe nepregatite,acesta nu mai apuca sa se fereasca iar piciorul lui este perforat de coltii ascutiti ai reptilei.Profitand de ocazie,aceasta se incolaceste in jurul piciorului ranit,imobilizand animalul care urla si se zbate.Poate pana la urma e doar o prada oarecare,gandeste barbatul si isi infinge coltii in pantecele lupului. Cu toate ca nu are de gand sa o omoare,nici sa o lase sa scape dupa ce a indraznit sa il muste.In momentul in care se intinde spre gataul fetei pentru a o mai musca o data,acesta isi intoarce rapid capul si il prinde cu coltii de cap,aruncandu-l in cealalta parte a arenei. Firicele de sange ii se scurg pe solzi,colorandu-i in rosu aprins Un zambet sadic si intipareste pe fata sarpelui iar ochii ii sclipesc amenintatori. Nimeni nu l-a mai ranit pe el,niciodata.Poate chiar e un specimen rar,iar el e norocos ca l-a descoperit primul.Mai bine nici ca se putea,gandeste Noah si isi linge sangele cu limba sa lunga,fixand cu privirea lupul furios.Mai bine nici ca se putea...

Dimisit fun incipiunt...

-------------------------------------------

Hey, uite noul capitol. Sper ca nu v-am supărat prea tare cu ultimul,dar na,un pic de drama nu strica,nu? :))) Si scuze ca a durat atat,nu am nici o scuza...
Apropo,cine ghicește de ce majoritatea dintre personaje au numele cu L,primește  o surpriza (nu va așteptați la nu știu ce :)))  )
Indiciul e în prezentarea mea
PS- m-am ținut promisiunea pentru o anumita persoana și am creat un personaj cu N,sper ca iti place
PSS- avem fani Dean? :)))