Ura dintre doua clanuri +16 (BY: Yumi)

Capitolul 4:Ceva neasteptat.

Fugeam, fugeam si iar fugeam, dar nu stiam unde ma duceam. Labutele noastre atingeau pamantul la fiecare secunda. Sakina maraia din cand in cand,reusind sa ma faca mai speriata ca o gaina. Nu am mai vazut-o asa nici macar la cursele de masini la care mai participa cateodata. O groaza de intreabari imi bantuiau mintea, cum ar fi: "Ce cautam noi tocmai in padurea asta?". Hater are o istorie de neuitat pentru noi. Vedeti voi, eu si cu Sakina facem parte din "centrul" clanului Haruno. Adica suntem cam cei mai importanti din clan. Tata "is the boss". Cand era mic,tata avea un prieten foarte bun. Il chema Fugaku Uchiha. Era vampir. Tata stia asta, dar nu-i pasa pentru ca stia ca nu se pot lovi reciproc, din cauza relatiei lor de prietenie prea puternica. Mai mereu veneau prin padurea asta sa se joace. Se alergau, prindeau animale, se urcau in copaci. Cand tata se transforma in varcolac, incepeau sa alerge pana la sfarsitul padurii. Hater era impartita in doua parti, de un rau pe nume "Kyro". Pe o parte era clanul nostru, pe cealalta erau vampirii. Intre cele doua parti, se afla un pod de vreo 6 metri.Cu timpul relatia tatalui meu cu Fugaku s-a racit din ce in ce mai mult. Si din cauza familiilor si din cauza notelor, fetelor si altele. Au ajuns ca din prietenia stransa pe care o aveau, sa se urasca reciproc. Sa-si doreasca moartea unul celuilalt. Din cate am inteles eu, erau in aceeasi scoala. Se pare ca si ea era impartita. Tata cu gasca lui conduceau o parte si Fugaku cu gasca, alta parte. Aveau curse intre ei, de viata si de moarte. Trisau, stricau masinile, le dadeau foc. Totul din ura. Nici pana acum nu s-au impacat. Uchiha cred ca a ramas in orasul asta. Dar oricum sa revenim. Este iarna si din cauza aceasta nu vedem nici petale de flori pe pamant,nici frunzele aurii ale toamnei,nici fructe cazute din copac pe joc. Era asa de sinistru. Se vedeau doar copacii care, obligati de vant, dansau parca dansul mortii. Ani grei atarnau pe acesti copaci. Fiecare era diferit. Unu avea radacina dita mai, altul avea trunchiu foarte gros, altul isi indrepta crengile catre vecinul lui si tot asa. Probabil va intrebati cum de eu si Sakina stim aceasta padure chiar si daca am trait in New York. Este destul de simplu. Am copilarit aici. Pana la 12 ani ai Sakinei si la 9 ani ai mei, noi am stat in Tokyo. Varamea si cu mine saream peste copacii cazuti, intram cu labutele in balti, alungand apa din ele, pana cand Sakina a incetinit. S-a transformat la loc in om si a mai facut cativa pasi. La fel am procedat si eu. Stai un pic! Stiam locul asta. Este raul "Kyro". Ce cautam aici? In sfarsit am iesit la iveala de dupa copaci. Vedeam cum eu,Sakina, parintii mei, verii mei si tot clanul numeros Haruno eram pe partea noastra si Uchiha erau pe partea lor. V-am spus ca atunci cand tata era mic, intre cele doua parti exista un pod. Nu mai e acum. La varsta de 15 ani, cei doi l-au distrus. Acuma erau doar doua parti de pamant, despartite de un rau. Ma uitam la partea opusa. Mai toti din clanul lor erau bruneti. Cu suvite de diferite culori, fara suvite, oricum erau bruneti in mare parte. Ma uit mai atent printre ei si-i observ pe cei doi frati vampiri de la scoala. Ce interesant. Nu ma mira deloc. Ma uit la tata si il vad cu un zambet fals pe fata.
-A trecut ceva timp, Fugaku.
-Intradevar.ii raspunse acesta cu acelasi zambet fals. Ce te-aduce in Tokyo? Credeam ca vei sta in America pana vei putrezii!ii spuse lui tata cu ura in privire de mama focului.
Atunci tata si-a sters zambetul si l-a inlocuit cu o voce groasa , nervoasa si plina de scarba.
-Nu puteam sa ramanc acolo si sa-ti dau tie satisfactie. La urma urmelor nu faci doua parale in fata mea.
Auzind vorbele tatei, Fugaku s-a enervate ingrozitor de tare. Toti vampirii si-au aratat coltii si au inceput sa scoata sunete de ura. S-au pus intr-o pozitie de atac mai mai sa sara pe partea noastra. Nici noi nu ne lasam mai prejos. Ne-am transformat corpurile in ceea ce eram si am inceput sa facem ca niste caini. Inafara de marait, ne-am aratat coltii albi si puternici. Toti eram in pozitie de lupta inafara de mama mea, care este cea mai inteleapta din clan. Observ ca sta degeaba si o doamne de langa Fugaku.
-Vreti sa terminati?!striga mama nervoasa. Nu va vedeti? Erati cei mai buni prieteni si acum dintr-odata va urati de moarte!
-Fugaku,draga, doamna are dreptate. Nu puteti sa va urati la nesfarsit. Vreau sa se schimbe azi ceva! Vreau sa dispara ura si dispretul dintre noi. Nu asta ti-ai dorit cand erai mic,draga? Sa nu mai fim despartiti de varcolaci.spuse doamna de langa seful clanului.
-Haide dragule. Te rog frumos gandeste-te intelept.il ruga mama pe tati.
Cateva momente de suspans. Noi asteptam raspunsul tatei. Sa actionam sau sa ne transformam la loc? La fel era si la vampire. Toti asteptam verdictul. Tata il privi pe Fugaku pana cand a spart gheata.
-Cred ca...asta a durat prea mult prietene. Prea multa ura ne distruge pe dinautru. Iti dau mana acuma si sper sa accepti oferta de a ne intoarce la ceea ce eram in trecut.i-a spus tata intinzandu-i mana lui Fugaku.
Fugaku a stat un pic pe ganduri. La auzul vorbelor tatalui meu, toti ne-am transformat la loc. Eu m-am dus cu Sakina langa parintii,verii si rudele mele apropiate, dar in special langa tata si mama. Capul clanului Uchiha a sarit intr-o secunda de raul "Kyro" si a ajuns in partea noastra. S-a uitat cateva secunde in ochii tatalui meu si intr-un sfarsit i-a dat mana impingandu-l spre el pentru o imbratisare.
-Mi-ai lipsit mult camarade!exclamase vampirul
-Atunci sa recuperam.adauga tata cu un zambet larg pe buze
In momentul acela, capul vampirilor a facut un semn din mana catre partea lor de pamant. In urmatorul moment toti vampirii au sarit pe partea noastra,au dat mana cu noi si ne-au si imbratisat. Era un zgomot...mama-mia.
-Vreau sa-ti prezint familia mea.spuse incantat Fugaku printre zgomote. Aceasta este incantatoarea mea sotie Mikoto, fiul meu cel mare Itachi si cel mic Sasuke.
Mikoto era doamna care a stat acum 10 minute langa Fugaku si l-a sfatuit sa lase ura si sa se impace cu noi. Parea o femeie inteleapta si foarte blanda. Ochii ei erau exact ca ai lui Sasuke, doar ca cu mai multa blandete. Parul ei era lung, de un albastru inchis. Avea un zambet minunat. Era foarte frumoasa. Pe Itachi si Sasuke deja ii stiti. Hmm. Sasuke. Ce nume dragut. Sa lasam gandurile mele la o parte si sa ne intoarcem la actiune. Tata i-a luat mana lui Mikoto si i-a sarutat-o frumos si politicos. A dat mana cu cei doi copii ai ei si a inceput sa ne prezinte si pe noi.
-Aceasta este frumoasa me sotie Maya. Fata mea Sakura si nepoata mea Sakina,care ii este ca o sora Sakurei.
Baietii ne-au sarutat mainile si Mikoto ne-a salutat.
-Noi patru am avut deja onoarea sa ne intalnim.a adaugat Sakina
-Cum?intrebau cei doi sefi destul de nedumeriti.
-La scoala. Suntem in aceleasi clase.le-am raspuns eu
Se putea citi bucuria de pe chipul lor. Asta insemna pentru ei ca o sa fim si mai apropiati. Eu si cu varamea eram prostite. Nu ne venea sa credem ce tocmai s-a intamplat. De secole clanurile noastre sunt certate si acum,azi s-au impacat. Era uimitor.
-Ce-ar fi sa veniti pana la noi acasa sa discum. A trecut ceva timp de cand nu mai stiu nimic de tine ,Fugaku.
-Ne-ar face o deosebita placere,dar numai noi patru,nu?
-Nu. De ce numai voi? Nu pot veni si rudele mai apropiate voua?
-Dar suntem multi. Nu cred ca o sa ai...
-Destul loc?ii scoase vorba din gura tata. Nu te teme. Avem o casa uriasa.
Deci asa a ramas. Se pare ca in 10 minute o sa fim cu totii acasa. Wow! Daca nu credeam pana acum in minuni, acum nu mai stiu ce sa mai spun...