Ura dintre doua clanuri +16 (BY: Yumi)

Capitolul 42: Prea mult miros pentru un caine

Pe ea isi fac aparitia cei doi disparuti. Ce bine! Mai aveam putin si-i dadeam la OTV. Parca vad cum ar fi fost: "Doamnelor si domnilor este senzational, este exclusiv si este in direct. Doi indivizi au disparut. O fata si-un baiat. Fata cu parul roz si baiatul brunet. Acum intrebarea. Credeti ca fata e vopsita?" Mda. Mike ar fi fost primul invitat...chicotesc usor la acest gand si atrag privirea sfasaitoare a verisoarei mele. In timp ce Sasuke isi imbratiseaza cu drag fratele eu o analizez din cap pana-n picioare pe Sakina.

Cu aceleasi haine ca ieri, rece si un pic ciufulita. Imi indrept privirea in jos, trista gandindu-ma cum a fost odata Saki pentru mine. Fie ca vrea sau nu eu tot o iubesc ca pe ochii din cap si o s-o fac sa revina! Promit! Stiu ca nici ea nu-i fericita. Se poate observa usor cum se uita si ea cu o urma de tristete la cei doi frati care se sufoca. Pe mine nu ma poate pacali. Stiu ca ceva nu e bine si o sa iasa la iveala. Doar ca atata timp cat nu colaboreaza nici ea, nu pot sa fac mai nimic.
Incerc sa fac sa-i dispara raceala...sper ca nu am suparat-o ieri prea tare:

-Wow. Noroc de tine Saki! Multumim mult! Mereu ai facut ceea ce e bine!ii spun cu zambetul pe buze, incercand sa ma apropi de ea, poate am sansa sa o imbratisez, insa a fost prea vizibil.

Mi-a raspuns un simplu: "mda"dupa care s-a dat doi pasi mai in spate. Nu cred ca se mai poate compara acum relatia noastra cu cea fost...in spate se aude un strigat de bucurie. De la cine credeti? Mikoto, desigur! Incepea sa-i strige numele fiului ei mai mare cu atata drag de nu mi-as fi putut imagina vreodata, dupa care a urmat o imbratisare calduroasa. Era cu lacrimi in ochi, probabil de fericire. Fugea pe scari si pe hol doar pentru o simpla imbratisare. Nu voi putea intelege acest lucru, probabil niciodata. Atata timp cat nu sunt mama, nu pot sa ma pun in postura ei.

Cum ar fi ca fiul tau sa-si schimbe complet stilul vietii. Sa inceapa sa bea si sa piarda nopti in baruri cu diferite domnisoare in timp ce tu stai acasa nelinistita, nestiind unde se afla si asteptand ca Dumnezeu sa ti-l aduca intreg acasa, dupa care speri ca a doua zi sa poti avea o discutie cu el pentru a putea afla cauza faptelor sale si ce se afla in mintea lui. Sa-ti fie frica pentru propriul tau fiu. Pentru viata lui. Sa incerci sa adormi linistita, pe pat, langa sotul tau care e in lumea viselor de mult, fara nici o grija, insa sa nu reusesti pentru ca realizezi ca in camera alaturata,a fiului tau, numai aerul este prezent. Sa incepi sa te gandesti la diferite situatii prostesti si la stirile pe care tocmai le-ai vazut acum ceva ore, despre niste tineri care au murit intr-un accident de masina. Sa iti imaginezi ca fiul tau se poate afla in acea ipostaza chiar in momentul in care tu stai in pat, la caldura. Sau iti mai poate veni in minte si o lupta intre mai multi baieti, provenita dintr-o cearta banala, printre care se afla si faptura careia i-ai dat viata. Este oribil si nu as vrea sa mi se intample asa ceva niciodata. De fapt, cine ar vrea?!

Ma asteptam ca domnul Uchiha sa-si imbratiseze, la randul sau, copilul, insa spre surprinderea mea nu s-a intamplat asa. I-a dat doar o privire rece, plina de gheata si dezamagire si vad ca Itachi i-a raspuns cu acelasi gest. Halal relatie tata-fiu. Hmmm. In timp ce Mikoto ii tot pune diferite intrebari lui Itachi, ca orice alta mama ingrijorata de altfel, eu ma dau in spatele Sakinei, incet, pentru a nu observa. Nu incercam s-o imbratisez sau asa ceva, ci s-o miros. Stiu ca suna foarte ciudat, dar de cand au intrat cei doi pe usa, in camera era un miros mult prea puternic de vampiri decat de-al nostru ceea ce nu este normal, decat daca...

Ma uit cu atentie la cei din jurul meu, mai putin la Sakina, pentru a nu da de banuit si inspir mai mult aer decat mi-ar trebui. Din pacate nu ma asteptam la „rezultatul"primit. Era prea mult miros de vampiri, incat am inceput sa tusesc. Nu-mi facea bine atat de multa „aroma" de-a lor. Toti si-au indreptat privirea catre mine. Eu nu ma mai puteam opri din tusit, asa ca m-am departat de Sakina cu mult.

-Sakura, draga, ai racit cumva?ma intreaba mama, grijulie ca intotdeauna

Ce puteam sa fac? Doar nu era sa spun ca aseara s-a intamplat ceva interesant intre cei doi si ca din aceasta cauza nu mai puteam sa ma opresc din tusit asa ca, rosie cum eram, dau afirmativ din cap dupa care il vad pe Sasuke cum schiteaza un zambet pervers, in timp ce-mi intinde un pahar cu apa. Serios? Isi bate joc de mine baiatul asta! De parca el n-ar stii adevaratul motiv. Ii iau paharul dupa care ii raspund un foarte inocent: „multumesc"si a doua secunda „din greseala" apa din pahar se trezeste pe pantofii iubitului meu Sasuke. Nu-i asa ca-i foarte dulce dragostea dintre mine si el? Mda...ma innebuneste de-a dreptul.si spunand acestea imi dau ochii peste cap. Ar trebui sa nu mai vorbesc eu cu mine sau o sa ajung la 60 de ani fara prieten si cu o pisica neagra sa-mi pazeasca casa. A urmat un razboi de priviri dintre mine si brunet, razboi al carui sfarsit a fost adus de Mikoto:

-Sakina, iti multumesc foarte mult pentru intelegere si rabdare. Itachi probabil a fost o povara pe capul tau in ultima vreme. Te rog frumos sa intri si sa te faci comoda pana aduc eu ceva dulce sa servim cu totii si poate...

Dar nu apuca saraca Mikoto sa termine propozitia, ca Sakina o si refuza si spuse ca are ceva treaba. Asa ca dupa o ultima privire taioasa dintre ea si mama ei, verisoara mea a iesit grabita din casa, intrand in masina si cu piciorul apasat la maxim pe acceleratie a facut o urma foarte frumoasa pe trotuar dupa care numai fumul s-a mai vazut in urma ei. Daca acuma e asa, ma intreb, poimaine, in Ajunul Craciunului, cum va fi?