Ura dintre doua clanuri +16 (BY: Yumi)

Capitolul 15:La un pas de viol

Tocmai era sa fac un accident de toata frumusetea! Doamne! Ma claxoneaza un barbat de 50 de ani intr-una!

-Mai fetito, mai! Invata sa conduci, domnisoara. Fate blonda daca nu stii, macar sa vad blond in parul tau ca sa ma asigur eu mai bine data viitoare! Copii obraznici si cu bani gata!spunand acestea a plecat claxonandu-ma in continuare.

Eu eram complet paralela cu strada, masina, oamenii. Nu intelegeam de ce. Stergatoarele mele mergeau intr-una, indepartand orice lacrima a cerului de pe geamul meu. Cand sa fac stanga la o intersectia, ce sa vezi? Am facut pana la masina. Era de-a dreptul minunat, mia ales ca afara era o furtuna de lacrimi si eu nu aveam nici o umbrala si nici geaca groasa! Parchez masina frumusel, oftez greoi si o incui pentru ca, sa fim seriosi, cine nu ar vrea o astfel de masina? Niciodata nu m-am dat mare cu ceea ce am si nici nu as avea de gand s-o fac, dar cateodata ma mai laud in sinea mea. Acasa nu pot ca se enerveaza Sakina cand aude de laudat pentru ca sunt fata de bani gata, la scoala mie sa nu ma creada lumea o fitoasa si in viata de zi cu zi, nu simt nevoia s-o fac. Nici nu sunt genul, sincer!

Imi era frig, ba chair mai mult, teama. Eram in cartierul drogatilor. Aici multe fete de varsta mea, ba chair mai mici si-au pierdut puritatea. Ok, eu mi-am pierdut-o de mult. De doi, trei ani, dar asta nu conteaza. Nu am de gand sa fiu marioneta unui drogat vai de capul lui, care isi petrece seara cu fetele si dimineata habar nu are unde s-a culcat!

Adidasii mei ating pamantul ud si rece la fiecare secunda. Gluga imi este pusa pe cap, dar asta nu ma prea avantajeaza. Tot am parul ud. Dar nu ar trebui sa ma plang acuma de asta, ci ar trebui sa spun de vagabonzii din coltul intunecat, de langa cosul mare verde de gunoi, care se indreapta spre mine fluerandu-ma. Mi-era foarte frica asa ca am marit paul. Tot asa, tot asa pana am inceput sa fug de-a binelea. Din pacate unul mi-a venit exact in fata, incoltindu-ma dupaia toti din toate unchiurile. Simteam ca innebuneam.

-Daca vreti bani, va dau cat vreti doar lasati-ma in pace, va rog!strig eu cazand din picioare din cauza stresului. Am simtit atunci, pentru prima oara dupa jumatate, ba chair un an, doua lacrimi iesind din scorbura lor, cu atata dorinta. Imi dadeam seama ca erau lacrimi pentru ca spre deosebire de picaturile de apa cazute din cer, lacrimile mele erua fierbinti. Curgeau incet si greoi pana la jumatatea obrazului ce-mi era rosu de la frica, de la jumatatea lui, inspre gat erau rapide. Si-nca una, si-nca una si tot asa. Steteam pe asfaltul umed si rece, plangand ca o neajutorata de pe strada, inconjurata de 5 oameni "solizi" si rasetele lor enervante! Se apropiau din ce in ce mai mult de mine. Seful lor era cel mai aproape. S-a coborat la mine, m-a tras de par violent, m-a ridicat si m-a trantit pe un zid plin cu graffiti si cranii pe el.

-Hai sa vedem ce bunaciune avem azi!si zicand astea, s-a apropiat cu gura de gatul eu, a scos limba lui scarboasa si a incercat sa ma sarute violent. Eu plangeam, de eram demna de mila si-l imploram sa ma lase in pace. Vazand ca nu are chef sa se opreasca, am "infruntat" cat -de-cat soarta, mi-am strans ochii si asteptam acea atingere umeda, care sigur mi-ar fi provocat fiori, dar nu a venit!