Ura dintre doua clanuri +16 (BY: Yumi)

Capitolul 22: "Pacea nu e chiar ceea ce pare"

Sakura:

Alergam, alergam si parca nu mai ajungeam odata! Dar mi-a ascultat Dumnezeu si mie dorinta, in asa fel incat am ajuns in padurea de langa oras. Copacii erau de-a dreptul infricosatori! Fetele lor exprimau oboseala din cauza trecerii anilor. Crengile lor erau lasate in jos ca o stea cazatoare ce tocmai a fost trimisa de Dumnezeu, in lume, cu un scop. Tufele de spini erau si ele prezente de-asemeanea. Vedeam cum fiecare vietuitoare moare pentru a trai alta. Cum ar fi un vierme este omorat si mancat de o randunica pentru ca pasarea sa poata avea putere. La randul ei, randunica este mancata de un sarpe ce tocmai a iesit dintr-o tufa de spini. Nu prea am stat mult pentru a vedea ce i s-ar putea intampla reptilei pentru ca asa cum stitit si voi ma grabesc! Cod rosu! Asta este o nebunie! Nu s-a mai intamplat asta de 3 ani! Nu mai trag mult de timp si ma transform in forma mea de animal. Blana mea rozalie stralucea la lumina razelor soarelui. Dintii mei albi ca laptele erau "scosi" in evidenta de-asemenea. Cand sunt nervoasa asa fac. Labutele mele fine atingeau noroiul facut de ploaia de acum cateva zile. Saream peste copacii batrani ce nu au putut face fata furtunii ce a fost si au cazut la pamant "fara suflare". Aveam o viteza uimitoare pentru un om oarecare!

Am iesit din padure cu bine, bineinteles. Mi-am luat forma mea umana, alba toata, dupa care am inceput iar sa dau la o parte pe toata lumea ce-mi iesea in cale. Erau sa ma calce doua masini. Pe una am evitat-o sarind peste ea si alteia i-am facut o "zgarietura" destul de mare cu pumnul in portbagaj. Soferii ma injurau, oamenii de pe strada ma faceau nebuna si cainii latrau la mine. Hm... de parca nu suntem "de aceeasi rasa"!

Intr-un final ajung si in cartierul parintesc din Tokyo unde am copilarit eu pana am mers in New York cu familia. Nu am vandut nici un apartament de-aici. Poate va ganditit de ce este "cartierul parintesc". Pei stiu c-o sa sune destul de ciudat, insa daca vrei sa gasesti vreun Haruno, aici sigur il gasesti! Sa ma fac mai explicita: Tot clanul sta in cartierul asta. Nimeni altcineva decat noi, Haruno! Ca unii tineri striga la parintii lor sa-i lase sa se mute din cartierul asta plin cu rude ca se sufoca, cum am facut eu, asta-i altceva. Dar cel mai mult imi place cum a facut Sakina. A fugit de-acasa fara sa zica nimic nimanui! Super tare!

Oricum sa uitam de asta! Strazile cartierului sunt pustii, semn ca toata lumea este inauntru. Ma opresc si eu in fata unei cladiri inalte, destul de spatioasa, varuita in alb, cu semnul clanului, in culoarea sangelui. Intru val vartej in cladire si observ ca varamea era cu doi pasi inaintea mea. Sala mare ne asteapta asa ca ne dam putin sufletul pentru a respira cat de cat ca si noi avem nevoie de asa ceva! Deschidem usile largi si intram. Toata lumea se uita la noi, in timp ce fetele noastre exprimau uimire, raceala si un aer de superioritate. Inchidem usa silentios si ne asezam pe scaunele noastre ce erau situate un langa altul. Noroc de mine ca am cu cine barfi in timp ce babacii astia vorbesc despre nu stiu ce Razboi Mondial. Ne asezam serioase la masa si ciulim urechile:

-Acum ca ati sosit si voi, putem incepe. spune tata care este in acelasi timp si capul clanului Haruno. Motivul pentru care am dat cod rosu este ca am fost fraieriti! cand a rostit aceste cuvintele ce erau destul de grele pentru noi, tot clanul a scos un sunet de uimire si au inceput sa se uite speriati unii la altii.

-Ce vrea sa insemne asta Feiro? il intreba un intelept al clanului pe tata

-Stiti ca am facut pace cu bautorii de sange, clanul Uchiha. Din cate am aflat, ei au un spion pus sa se infiltreze in societatea noastra si sa obtina cat mai multe informatii despre noi. Pentru ce aceste informatii, nu stiu! Tot ce stiu este ca trebuie sa fim cu totii cu ochii'n patru! Nu trebuie sa dam de banuit, totusi inca este aceasta "pace" intre noi, insa nici sa nu lasam garda jos. Se poate sa fii aflat eu gresit, dar se poate sa nu. Asa ca in caz de orice, aveti grija!

-Totusi nu trebuie stricata o prietenie cu vampirii dintr-o simpla banuiala. spuse un alt intelept al clanului

-Stiu. Sakura, Sakina! strigase tata de a reusit sa ne sperie ingrozitor! Credeam ca iar o sa faca crize doar ca ma gandeam ca asta o sa fie mai ceva decat atunci cand iam pus suc in cutiile de bere, la meciul important Japonia- America

-Da! raspundem in acelasi timp la strigatul tatei

-Ati observat ceva ciudat in comportamentul celor doi vampiri pe la scoala?

-Pei Itachi nu are absolut nimic ciudat...

-Si nici Sasuke. continui eu

-Deci dupa cum am mai spus, se poate sa ma fii inselat, insa nu-i niciodata rau sa fim atenti.Nu de alta doar ca nu trebuie sa afle informatii despre noi ca nici nu stim ce vor sa faca cu ele.

Stop cadru! Nu-mi vine sa cred ce aud! Fac ochii mari cat cepele si-mi atintesc privirea in masa din fata mea. Sakina se uita la mine cu uimire dupa care ma intreaba ce s-a intamplat! Un spion?! Unul dintre vampiri? Nu se poate!...

~~~~~~~~~Flashback~~~~~~~~~~~

-Dar tu? Spune-mi ceva despre tine. ma indemna vampirul

-Pei eu spre deosebire de tine, sunt din ramura importanta a clanului.

-Ce inseamna asta?

-Adica particip la "sedinte" unde se iau deciziile foarte importante si am si eu un cuvant acolo. Asa e si vara mea, Sakina, insa aici depinde si de varsta

~~~~~~~~~End of flashback~~~~~~~

Iruya m-a tras de limba azi! Oare sa fie el spion? Nu vreau sa-i spun tatei pentru a nu se enerva. Se poate sa ma insel si asa cum a spus si unchiul meu, "nu trebuie sa stricam o realatie de prietenie cu vampirii pentru niste banuieli" si totusi...

-Sakura! Trezeste-te! N-ai voie sa dormi aici! ma striga si totusi soptit, verisoara mea.

Imi cer scuze de la tatal meu si ceilalti, o iau de mana pe varamea si iesim afara din camera imensa cu ecou. La baia cladirii ii povestesc totul cu lux de amanunte si ea ramane masca.

-Tu ai avut intalnire cu un vampir si nu mi-ai spus?! tipa ea la mine de a reusit sa-mi sparga timpanele

-Eu iti spun de un posibil spion si tu tipi la mine ca nu ti-am spus de o banala intalnire? Daca ti-as spune ca la reclama filmului de la cinema pe care l-am vazut sambata trecuta am vazut un anunt cum ca ar putea intepe un nou Razboi Mondial, tu mai intreba de ce nu te-am chemat la film?! ii tip si eu in timpane la fel de tare cum a facut-o si ea.

Saki sta pe ganduri cateva secunde si-mi raspunde intr-un final:

-Ai fost la film sambata trecuta?

Cand am auzit asta am inceput sa ma dau cu capul de gresia baii. Cum se poate?! Asta nu numai ca-i varcolac si-i al naibii de puternica chiar si pentru noi, dar mai e si dusa rau de tot! E clar! Nu-i normala!