Ura dintre doua clanuri +16 (BY: Yumi)

Capitolul 24

Dar inainte sa ies pe usa cartierului, printre plansete, Saya ma intreaba soptit, cu privirea mirata si totusi cu putina ura fata de mine:
-De ce mirosi a vampir?
Ops! Am uita ca am iesit cu Iruya. Of Doamne, acum miros ca un criminal! Nu ii dau nici un raspuns si incep sa alerg pana la iesire. Cum am ajuns acasa, m-am pus in cabina de dus cu tot cu haine, pentru a le spala si pe ele ca sigur miros a vampir. Picaturile mici, caldute imi mangaiau corpul. Spalandu-mi corpul, am simtit cum imi scapa ceva din par. Cand ma uit mai bine vad ca mi-a cazut trandafirul pus in par de brunet. Floarea era asa de frumoasa! De un rosu aprins ca sangele. Ca acel lichid fara de care nu poti trai, dar pe care fara mila il beau acei criminali. Cu cata ura vorbesc eu de ei! Petalele florii erau ca si o viata. Una mia colorata, una mai vestejita, mai intunecata. M-am saturat sa ma ud degeaba asa ca ies din dus. Iau floarea plina de viata si dragoste, cu mine in balcon. In timp ce vantul puternica se juca cu parul meu pe care l-an uscat, eu distrugeam micuta vietuitoare, rupandu-i petalele una dupa alta. Probabil ca sub balconul meu era o adevarata petrecere intre vant si neajutatoarele petale ce se lasa in ajutorul lui, sa le duca unde vrea el. Nici nu observ ca cineva este in spatele meu, desi ar fi trebuit macar mirosul sa-l simt, dar eu eram prea prinsa in gandurile mele.

-Ce faci frumoaso? Am vazut ca ma insel cu idiotu' de varamio. se auzea Sasuke din spatele meu, privirea lui exprimand nervozitate.
-De unde stii tu asta?il intreb fara nici macar sa ma intorc la el, caci nu am nevoie sa-i vad chipul. Stiu deja cum arata asa ca ce ar mai conta?
-Sa spunem ca mi-am luat si eu liber de la scoala pentru a ma distra cu cateva fete, dar din greseala am vazut doi porumbei ce stateau la o cofetarie si atata timp cat ti-am simtit mirosul, am stiu ca tu esti. imi raspunse nervos, insa nu prea vroia sa arate.
Incepe incet sa se joace cu varfurile parului meu, facandu-ma sa ma enervez caci mie nu-mi place sa ma atinga cineva de par. Orice pana la par! Ii dau mana mai incolo si continui sa ma uit la apus. Enervat la culme de respingerea mea, ma ia brutal de solduri si ma tranteste de perete, incepand sa ma sarute pe gat si in acelasi timp sa-mi vorbeasca.

-Deci ce are el si eu nu am? Bani? Nu prea cred ca are mai multi. Popularitate sau renume? La fel, nu cred. Deci ce-are papusa? Te-ar satisface mai mult sau ce? ula brunetul la mine. Ma enerva foarte tare cum ma musca de gat. Sigur ca in alte circumstante, daca eu l-as iubi si ar fi reciproc, ar fi o placere, dar acum in niciun caz!
Imi ridic mana cand am ocazia sa scap din stransoarea lui si incerc sa-l lovesc in fata cu pumnul. Din pacate el se fereste si eu ajung cu pumnul in perete, bagat bine de tot. Varcolacii au o putere extraordinar de mare pentru un om obisnuit, dar sa lasam asta si sa continuam povestea.

-Numai la bani, faima si pat te gandesti! Asta face diferenta dintre tine si varul tau. El cu siguranta nu ar sta cu o fata sau nu ar face sacrificii mari pentru aceste trei lucruri foarte importante pentru tine si inutile pentru el. Esti un nenorocit! Lasa-ma pe mine in pace si du-te la Karin a ta ca vad ca e in limba dupa tine! Nu cu ea iti petreci pauzele prin bai? Hai, miscare de glezne la casa ei ca ai ceva de mers de-aici pana acolo.
Cuvintele astea ieseau cu repeziciune si fara probleme din gura mea ceea ce pe el in enerva la culme! Statea pe pervaz si se uita la mine de parca nu m-ar intelege. De parca as vorbi chineza! La un momendat privirea lui rece, indiferenta si amenintatoare disparu, lasandu-ma pe mine pe balcon, singura in bataia vantului, langa peretele distrus din cauza pumnului meu. Asa s-a sfarsit o zi de-a mea, caci exact atunci soarele facuse un targ cu mandra luna, pentru a mai lua si el o pauza. Oftez usor, ma indrept din nou spre dus pentru a scapa din nou de acest miros insuportabil si dupaia ma asez in pat cu gandul ca maine va fi altfel.

Sakina:
Nu-mi vine sa cred cat tupeu sa incerce din nou sa-mi controleze viata! Auzi, cica:
Te intorci acasa fara discuti!

Da,da. Sigur. Si Charlie Chaplin a fost femeie. Sa adoarma ei in visurile lor ca ma vor aduce acasa, caci acuma ca nu mai sunt minora, nu mai exista nici o sansa sa intru in casa parinteasca. Deodata aud un ciocanit in usa. Ma duc sa deschis si cine crezi ca s-a gandit la mine sa ma viziteze?