Ura dintre doua clanuri +16 (BY: Yumi)

Capitolul 17: Nu stiu ce-i cu mine dar imi revin

Sasuke:

Nu stiam de ce am sarutat-o sau de ce am pus mana pe corpul ei. Adica nu cred ca stiam. Poate ca intr-adevar simt o atractie fizica pentru ea dar doar una fizica! Mai ales ca e si varcolac si pun pariu ca m-ar omori tata daca intre mine si rozalie ar fi ceva, chiar daca s-au impacat clanurile. Ideea e ca ma simt bine ca am salvat-o, pot spune ca nu-mi pare rau de asta, insa nu voi accepta o relatie intre mine si un varcolac, mai ales ca fetiscana asta este ca oricare alta. Slaba, sensibila, plangacioasa, enervanta si nefolositoare decat in casa sau ca dama de companie. Daca stau mai bine sa ma gandesc, nici nu am de ce sa ma duc dupa ea. Sigur v-a supravietui! Oftez, imi dau ochii peste cap si ma duc intr-o camera din giganta mea vila pentru a incepe niste exercitii fizice. Peste jumatate de ora aud usa de la intrare. Credeam ca e Sakura si s-a intorc cu coada intre picioare dar de unde? Era fratimio. A adus cateva cumparaturi. Imi spune ca a cumparat doua meniuri de la Mc. Le pune pe masa din bucatarie si se apropie de mine. Eu ridicam niste gantere de 15 kg. Incepe sa discute cu mine. Ma intreaba ce-am mai facut azi si alte chestii din astea. Eu cu cea mai mare plictiseala din lume ii spun despre Sakura si despre cum am salvat-o.

-Si ce-ai facut desteptule? Ai lasat-o sa plece?ma intreaba el ingrijorat si cu un pic de nervozitate in glas

-Normal. Nu s-a nascut inca fata dupa care sa alerg. Nu am vrut sa ma duc dupa ea. Nu stiu. Asa dintr-o data mi s-a facut greata de ea. Nu stiu de ce. Oricum de ce iti pasa?

Itachi se enerveaza si-mi da o palma de toata frumusetea. Va da-ti seama ca nici eu n-am stat locului.

-Ce-ai fratioare? Ti-a cazut cu tronc? Sau mai mult c***a de varasa si nu stii cum sa ajungi la ea? Sunt doar niste fete ca oricare altele! Trezeste-te! Si spunand asta m-am trezit cu o alta palma peste fata , dar cand sa-i raspund si eu cu violenta, el iesise deja din casa. Hmm, fraierul

Itachi:

Cum a reusit desteptul ala sa faca asta? E sensibila nu ca alte fete care-i trec pe sub cersaf. Defapt nici n-o cunosc calumea, dar stiu ca e altfel decat Karin sau oricare altele de genul asta. Ajung in fata vilei lui fratimio si incep sa ma uit dupa ea. Nici urma de roz! Firara mai si ploua si e si seara, deci bezna pe-afara! Super! Incep s-o iau pe drumul care duce spre casa ei. Alerg fara oprire dar cu o destinatie sigura! Pe drum vad o siluete de fata care isi mangaie bratele pentru a se incalzi pe frigul asta de iarna. Parul ei roz ii incalzea gatul. Sigure e ea. Ma indrept spre Sakura strigand-o. Aceasta se intoarce la mine cu uimire pe chip.

-Rozalio ce faci pe frigul asta aici? De ce n-ai stat la Sasuke?o intreb eu dandu-mi jacheta jos si punandui-o pe spate.

-De ce? Nu sunt o marioneta Itachi. Chiar si daca nu mai sunt pura de ani buni, nu am de gand sa ma dau oricui. Cand ma dau, o fac unuia care cred ca ma iubeste, nu o fac doar pe distractie cum o face el. Exista dame de companie pentru asta. Eu nu sunt una dintre ele. Plus ca nu vreau nici o relatie cu voi, vampirii, fie ea de prietenie sau mai serioasa. Niciodata nu mi-ati placut! Mereu am crezut ca ocupati spatiu de geaba, doar pentru ura si durere. Nu o lua personal dar nu imi place de loc! El e un afemeiat, cu siguranta si tu te joci cu fetele mult, ca doar de la tine a invatat, "fratiorul mai mare" si asa este formata tanara generatie Uchiha! Nici eu, nici Sakina nu v-am suportat de cand v-am vazut prima data. Te rog sa nu te superi pe mine! Probabil esti un tip foarte de treaba, dar nu vreau sa am de-a face cu voi!

Stau acolo si aud toate aceste vorbe aruncate dur catre adresa mea si a lui Sasuke. Sunt adevarate, recunosc. Nu prea imi pasa de fete. Am avut si relatii, dar acum nu am. Spre deosebire de Sasuke, eu am tinut luni bune la cate vreo fata. El chiar ca este un afemeiat. O vad pe Sakura cum pleaca lasandu-ma in urma. Nici nu mai am curaj sa o mai intreb daca ar vrea sa o duc cu masina pentru ca nu mai are rost. Totusi cuvintele ei ma omoara:

Nici eu, nici Sakina nu v-am suportat de cand v-am vazut prima data.

Probabil chiar asa este. O las sa se indeparteze de mine si ma duc catre casa, totusi cu spaima in suflet ca nu cumva sa i se intample ceva.

Sakura:

Dupa doua zile:

-Sakura, esti sigura ca iti permiti sa mai ratezi inca o zi de scoala? Totusi nu te pot vedea asa, stand de geaba, plictisita!

Dau afirmativ din cap si afisez un zambet micut si dragalas. Ii explic Sakinei adevarul adica ca nu am chef de scoala si sa nu se ingrijoreze de mine! Dupa ce iese din casa ma gandesc oare ce sa fac...