Ura dintre doua clanuri +16 (BY: Yumi)

Capitolul 30

Imi amintesc de parca ar fi fost ieri. Imi puneam atata incredere in vorbele ei cand imi spunea ca sunt puternica si ca voi reusi sa trec peste toate gropile vietii.

***Flashback***
Era asa de frumos afara! Cerul era senin, soarele stralucea de parca ar fi fost ultima lui zi petrecuta cu noi, campia era acoperita de prietena ei, iarba, pentru a nu racii. Copitele cu "tocuri" ale unor cai se aude in cantecul facut de mititelele pasarele. O fetita mica, cam de 10 anisori se plima calare pe calutul ei, asteptandu-si surioara din spate. Parul fetitei, scurt, stralucea in lumina razelor soarelui. Ochii verzi emanau inocenta, dragalasenie si caldura.
-Haide Sakina, misca-te mai repede! Vreau sa-ti spun ce-am patit azi la scoala! O mia stii pe Ino? Da, ei bine azi a venit la...dar mititica fetita se opreste din vorbit caci surioara ei o intrerupe.

Surioara ei era defapt verisoara care are grija de ea. Aceasta are 12 ani, parul roz lung, prins intr-o coada la spate, sus. Rozalia calareste cu atata gratie calul incat ziceai ca e ca la teatru. Unde de-atatea ori trebuie sa exersezi si la sfarsit trebuie sa nu-ti greseasca nimic. Aceasta usor amuzata de mititica de langa ea, incepe si-si afiseze un zambet bland ce are incalzi si cel mai mare ice berg.
-Sakura, cand ai de gand sa te maturizezi, pustoaico?
-Adica?intreba fetita nedumerita si un mic suparata ca surioara ei a facut-o imatura
-Adica iti dai seama ca eu nu voi fi aici mereu, pentru tine. Chiar si daca as vrea. Nu asa iti poti rezolva problemele, sa vii la mine sa mi le spui si eu sa ti le rezolv.
-De ce? Nu vrei sa ma mai ajuti?
-Ba da pustoaico, dar trebuie sa inveti sa te ajuti singura. Va veni o vreme in care eu nu o sa mai fiu langa tine si in care toata lumea te va ingropa si va incerca sa te sugrume cu rpobleme, certuri sau cine mai stie ce. Tu atunci trebuie sa reactionezi repede, matur si singura!

***End of flashback***

Parca nu vreau sa cred ca acea vreme a venit, dar insta e adevarul si de multe ori adevarul e crud. Lacrimile mi se preling pe chipul meu alb ca varul, rece si nervos. Nu prea gasesc o cale de scapare din asta. Pare dea dreptul ridicol, dar sunt singura si nu cred ca sunt pregatita pentru asta. Imi caut prin buzunare ceva ascutit si spre norocul meu gaesc un cutitas mic, cam cat o pila de unghii, cu care imi fac eu unghiile la ora, cand ma plictisesc. Il apropri de mana mea, mai precis de vene si apas usor pe pielea mea fina si sensibila la orice lovitura.

***Flashback***
Stateam pe acoperisul casei si priveam minunata stelele. Fiecare mai stralucitoare decat cealalta. Mai mandra decat cealalta. Era ora cinei dar nu aveam chef sa mananc asa ca m-am dus frumusel pe acoperis, cu verisoara mea caci eu avand 8 anisori nu avea nimeni incredere ca ma voi descurca la inaltimea aia. Stau si o privesc timp de cateva secunde pe draga mea surioara, fara de care viata nu mi-o pot imagina si observ ca si noaptea, la lumina stelelor ea are o stralucire aparte. Frumusetea ei era de neinchipuit.
-Sakina, ce crezi despre persoanele care vor sa se sinucida?o intreb eu curioasa, uitandu-ma intens la ea.
Aceasta se incrunta putin si ma indreaba ingrijorata de ce intreb despre astfel de lucruri.

- Pei iti dai seama la cate renunte doar pentru ca au o anumita problema? La stelele astea incantatoare ce ne vegheaza noaptea, la soarele ce ne incalzeste fara sa astepte ceva inapoi, la prietenii ce nu te vor lasa niciodata, la rudele ce vor fii mereu langa tine cand vei avea nevoie si la dragostea ce exista intre toti acestia!
Sakina reia privitul la stele si cu coada ochiului ma priveste. Un zambet de usurare ca a aflat motivul pentru care ma gandesc la aceste lucruri ingrozitoare, se investe pe chipul ei magic, frumos modelat de mainile dumnezeiesti ale Tatalui.
-Eu cred ca acei oameni sunt lasi, caci nu-si pot rezolva problemele calumea si asa ajung sa vor sa-si ia viata. Sakura, sa stii un lucru de la mine. Moartea este cea mai usoara cale de scapare.

***End of flashback***

Nu sunt o lasa, caci nu vreau sa ma sinucid, tocmai de aceea nu m-am taiat tare. Vreau doar sa simt o altfel de durere pentru a uita de aceea sufleteasca. Imi sterg lacrimile ce nu inceteaza sa apara si cu acest prilej ma si manjesc de sange pe fata. Cred ca s-a sunat de mult dar pe mine nu m-a intereseaza. Cand vreau sa ma tai si la cealalta mana putin, sunt optrita. Cineva imi da o palma peste mana de scap cutitasul pe jos. Cand sa ma uit la persoana ce m-a facut sa nu-mi provoc o alta suferinta, il vad pe Sasuke nervos ca un vulcan.
-Ce crezi ca faci?tipa acesta la mine de cred ca si colegii din clasa au auzit
-Ce-ti pasa tie de ce fac eu? Vezi-ti de viata ta frate si de c****le tale! Lasa-ma pe mine in pace! Nu ai vazut semnul de pe usa? E baia fetelor! Misca afara!

Nu mai pot sa-i reprosez nimic caci ma trezesc cu o palma pe fata de ma intorc cu capul 90 de grade. Ma doare putin, nu mult caci sunt obisnuita cu durerea fizica de la antrenamentele foarte dure ale Sakinei. M-a enervat foarte mult tupeul baiatului asta! Insa nu pot sa-i fac nimic. Din nou doua picaturi inocente de apa se preling de la algele mele. Firele mele de par sunt lipite de chipul meu.
-Daca te mai prind ca faci chestia asta vreodata, te omor! Crezi ca vara'ta ar fi mandra de tine acum?imi sparge mie timpanele Uchiha asta
-Dar eu sunt mandra de ea? Lasa-ma in p**a mea in pace!

Acesta nu ma asculta ca de obicei si face ceva ce ma surprinde si pe mine. Imi atinge buzele moi si ude de la atata plans. Eu nu ma opun caci nu mai am nici putere sa ma mai misc. Oricum sunt lipita cu spatele de perete. Dupa ce ca ma durea sufletul si mainile de innebuneam, acuma mai trebuie sa mai suport si fluturii din stomac ce ma gadila ingrozitor de tare. Sasuke adanceste sarutul, miscadu-si limba in voie prin lacasul meu umed. Nu puteam sa judec limpede daca imi placea ceea ce facea stiu doar ca am uitat ceva timp de durere. Mainile lui le tineau pe ale mele lipide de perete. Totul era atat de bine, incat am uitat si de durerea provocata de stomac. Nu staim de ce dar mi s-a intorc stomacul pe dos in asa fel incat atunci cand Sasuke avea limba in gura mea si se juca cu limcuta mea, am dat sange pea-fara, oe gura, indepartandu-l pe bruent. Nu stiu de ce am reactionat asa. Nu mi -sa mai intamplat sa dau afara sange, doar la antrenamente. Ma sterg la gura cu mana, in timp ce ma uit cu coada ochiului la brunet. Era uimit, dar nu de faptul ca am scos eu sange din mine.

-Ce-ai patit?il intreb tusind
-Ai...Ai un sange foarte dulce.
-Poftim?!
M-am speriat foarte tare. Am si uitat ca e vampir. Un sentiment de frica ma cuprinde. Sa nu se aproprie de mine!
-Am crezut ca nu ne beti sangele.
-Da, nu-l bem pentru ca e foarte acru. Si mereu sangele varcolacilor e acru pentru noi, dar al tau este dulce.
-Stai...stai departe de mine!
-Sakura, stai calma ca ma pot abtine. Nu o sa-ti fac nici un rau. Hai, sa plecam de la scoala ca in halul asta nu poti sa stai la nici o ora. Dar nu poti iesi asa.
In nici doua secunde imi prinde mana si-mi linge sangele ce-mi curgea fara timiditate. Incep sa vad in ceata. Il vad pe brunet cum imi suge sangele de la mana. Doar atata vad, dupa asta negru... Daca as muri acum, nu ar fi chiar asa o pierdere, sunt sigura. Sper doar pentru mama si tata sa ma trezesc maine. Sa nu-mi bea chair toata energia Sasuke, insa slabe sanse sa opresti un vampir din supt sangele. Adio...imi spun in minte dupa care ma las in jos cu picioarele. Nu mai aud, nu mai simt, nu mai vad nimic...