Ura dintre doua clanuri +16 (BY: Yumi)

Capitolul 21: "Mesajul ne cheama rapid!"

Sakura:

Ma plimb prin parc impreuna cu vampirul. Arata asa de bine si e asa de dragut. Pacat ca e bautor de sange! Mare pacat! Calea pe care o luam este plina de trandafiri rosii si albi. Este asa de frumos! Nu numai privelistea, dar si parfumul imbietor te incanta! Acei trandafiri chiar m-au dus pe o alta lume de visare! Zici ca sunt Alice in Tara Minunilor! E o adevarata lume aici unde ma aflu eu. Vad copaci care falnici isi ridica crengile inspre cer, parca asteptand venirea Domnului nostru mantuitor! Iepurasii sar tup-tup de ici-colo, incat nu apuci nici macar sa-i vezi pentru ai admira sau critica, insa nu e nimic de criticat aici! Curcubeul sta mandru pe cer caci a venit vremea lui. Copiii se joaca cu mingea dand de la unu la altul in continuu. Vad cu brunetul vorbeste si vorbeste intr-una. Probabil ca el nu stie ca eu nici macar cu urechile nu mai sunt langa el, dapai cu mintea si gura pentru ai putea raspunde.

Dintr-o data toata acea lume minunata in care am pasit voioasa a disparut. De ce? Fiindca Iruya imi trage umarul inspre el pentru a ma trezi si chiar a reusit. Ii cer scuze ca nu am fost atent la spusele sale, dupa care el imi raspunde:

-Nu-i nimic. Ce crezi ca eu am fost pe Terra cand am venit prima data aici? Si eu eram complet aerian cu lumea cand am simtit mirosul trandafirilor ca-mi cuprindea corpul.

Ne continuam drumul frumusel inca vreo 5 minute in care vorbim pe saturate. Cand in sfarsit imi inchid si eu gura, o iau inainte ca nepoliticoasa. Nici macar nu observ ca Iruya nu mai era langa mine. Deodata simt ceva ca-mi cotrobaie prin par. Cand intorc capul, il vad pe vampir ce-mi aseaza un trandafir rosu ce are petalele deschise voios, in par. Il fac nebun fiindca nu are voie sa rupa trandafirii din parc si el imi raspunde ca l-a cumparat. Ce dragut din partea lui!

Cand ajungem la cofetarie, brunetul imi trage scaunul pentru a ma putea aseza mai comfortabil. Un adevarat gentelman. Nici nu zici ca face parte din Uchiha! Ii multumesc dupa care il poftesc sa se aseze fata-n fata de mine. Asa face. Stiti vorbele alea de dragoste gen: "Numai o noapte ne desparte" sau cam asa ceva? Ei bine eu pot sa spun ca "Numai o masa ne desparte". De ce? Pentru ca intr-adevar asa era. O masa alba rotunda, frumos ornata cu o vaza pe ea plina cu flori, statea intre mine si brunet. Ne comandam fiecare cate o prajitura, teposul un suc si eu o cafea. Nu am baut-o de dimineata. Eu a trebuit sa ma duc la scoala la Sakina ca sa-i dau geaca lui Itachi care chiar daca a fost dragut cu mine si mi-a dat-o to m-am enervat! Of, viata asta cruda! Chicotesc in gandul meu din cauza mea. Ati mai auzit voi asa ceva?! Pei e ceva normal la mine! In fine, sa revenim. Curioasa si plictisita in felul meu, incep sa-l intreb pe brunet diferite lucruri:

-Cum de nu semeni cu verii tai? Adica tu te porti foarte dragut cu o fata, spre deosebire de afemeiatii aia doi. spun eu dand ochii peste cap

-Pei sunt mai multe lucruri de spus:

1. Ei sunt din ramura principala a familiei, deci nu prea am stat mult cu ei.

2. Si Itachi este dragut cu fetele chair daca cu unele se joaca.

-Hai nu zau! ii raspund eu in sictir crezand ca ma ia peste picior

-Vorbesc serios. imi spune el chicotind. Stie sa fie romantic, dragut, educat...

-Pervers, nesimtit, infumurat. il continui eu. Vorbim despre aceeasi persoana pentru ca mie nu mi se pare!

La auzul cuvintelor mele el incepe sa rada si eu sa chicotesc

-Dar tu? Spune-mi ceva despre tine. ma indemna vampirul

-Pei eu spre deosebire de tine, sunt din ramura importanta a clanului.

-Ce inseamna asta?

-Adica particip la "sedinte" unde se iau deciziile foarte importante si am si eu un cuvant acolo. Asa e si vara mea, Sakina, insa aici depinde si de varsta.

Tocmai cand vroia sa ma intrebe alte chestii plictisitoare in legatura cu clanul meu, imi aud telefonul sunand. Am un mesaj! Il citesc repede si fac ochii mari cat cepele! Ma scuz in fata brunetului si-i explic ca e o urgenta si trebuie neaparat sa plec. Il rog sa achite el plata si ii voi da banii mai tarziu, dupa care o iau repede la fuga prin multimea ce se plimba pe alee. Cum se poate asa ceva? Nu s-a mai intamplat sa fie asa de urgent de mult timp!

Sakina:

Mesajul! Ridic mana frumusel, ca un ingeras si cer sa ma duc pana la baie. Dupa ca imi da voie profu, imi iau plasa mea de sport, de schimb si ma indrept spre iesirea clasei pana cand se trezeste Itachi sa-mi faca rau. Mai precis sa strige in gura mare ca de ce am nevoie eu de plasa la baie si asa l-a trezit si pe batranul profesor de a inceput si el sa ma intrebe acelasi lucru. Eu repede caut scuza si plina de nervi pe codita ii raspund:

-Esti tu femeie ca sa ma intelegi si nu stiu eu? De fapt chiar cred ca esti ca la ce papa lapte esti si la cat de mult ai in pantaloni, semeni leit cu o femeie. Mai ales ca te ajuta si parul!

Toata lumea incepe sa rada de brunet, inafara de el care se vede ca e enervat la culme. Cand ii arunca gastii sale, care apropo moare de ras, priviri ucigatoare, acestia se opresc instantaneu din distractie si incep sa fluiere uitandu-se in alta directie, numai la brunet nu. Eu ies victorioasa din clasa si ma indrept spre baie.

Ma imbrac in costumul meu alb si ies imediat din scoala. La ce se rezuma costumul meu alb? Nici sa nu va gnaditi la sacou sau chestii de genu asta, ca doar nu sunt profesoara! Pei e format dintr-o rochita mai scurtuta desi destul de decenta, insa nu foarte foarte, adica sa nu va inchipuiti ca e pana la genunchi. Nici vorba! Pentru ca frate, totusi am 20 de ani! Inca traiesc clipa! Si un halat larg, alb, pana un pic mai jos de genunchi, cu manechi lungi si largi. Imi placea mult costumul! Dar gata cu vorbaria! Sa vorbesc cu Sakura. Incerc sa dau de ea in minte si intr-un final chair reusesc:

"Ai primit mesajul? Stii?!"

"Cum sa nu! Ce crezi ca poate fii?"

"Nu stiu dar hai, grabeste-te!"

"Esti cu masina?"ma intreaba varamea in gand

"Cum sa fiu cu masina cand e sedinta de grad rosu? Nu! Alerg ca nebuna pe strada ca e prea mult trafic ca sa ma plimb cu rotile! Tu? Unde esti?"

"Eu tocmai am iesit din parcul Trandafirilor. O iau prin padure ca acolo nu ma vede nimeni plus ca oamneii astia ma cred nebuna. O fata imbracata intr-o rochie alba, cu halat alb lung la maneci si mai scurt de genunchi, totul alb, alergand pe strada. Nu crezi ca se intreaba de la ce spital am iesit?"

"Ba da!"si incep eu sa rad in timp ce fug. "Hai ne vedem!"....