Ura dintre doua clanuri +16 (BY: Yumi)

Capitolul 6: Ce mai urmeaza?

-Vom petrece Craciunul cu familia Uchiha.
Am ramas nemiscata. Nu se poate. Nu, nu, nu! Craciunul meu s-a dus! Nu se poate ca tata sa-mi fi facut mie asta! Inima imi batea din ce in ce mai tare, parca vrand sa iasa din piept pentru a plecat in lume sa planga. Pentru a fi singura. Daca pana acum simteam pentru Sasuke un pic de dragalaseni, desi imbibata in ura, acum nu mai vreau sa-l mai vad. Stiu cum o sa se intample! O sa-mi strice Craciunul! Nu imi venea sa plang, pentru ca am invatat de la Sakina sa nu plang la orice dezamagire, dar parca nu ma mai puteam abtine sa stau cuminte, rezemata, la locul meu fara a spune nimic. Imi venea sa urlu de furie. Pupila ochiului mi s-a facut verde. Vroiam sa marai si sa-l lovesc pe Sasuke chiar daca el nu avea nici o vina, dar nu puteam s-o fac. M-ar fi auzit tata si atunci s-ar fi dus pactul cu vampirii. Dupaia iar o predica cu "Sakura, m-ai dezamagit" si nu as mai suporta asta. Probabil va intrebati de ce ma enervez asa de tare, adica e doar un Craciun, atata tot. Ei bine eu de mica am adorat Craciunul. Cand eram mica, eu si Sakina trebuia sa ne ducem in camera mea, pentru a putea veni Mos Craciun. Eram foarte curioase ce o sa ne aduca si mai ales cum arata in realitate. Ca orice copil, am vrut sa-l vad, insa ne-a prins mama si ne-a dus inapoi in camera. Dupa cativa ani, Sakina avea 12 ani si eu 9. Ea stia ca Mosul nu exista insa ma tinea pe mine in camera in timp ce parintii puneau cadourile sub brad. Chiar si acum avem acelasi obicei. Sa mergem intr-o camera pentru a "nu-l vedea pe Mos Craciun" chiar daca stim adevarul si atunci cand au terminat parintii, ducem si noi cadourile sub pom. Ce se va alege anul acesta de Craciun? A da! Stiu! O sa ma indrept spre camera mea, cu Sakina si cand o sa intru ii vedem pe cei doi Uchiha stand in pat cu doua ...mai bine tac. Sau o sa gasesc in cutia cu cadoul de la Sasuke, lenjerie intima cu dantele. Rosie cu chiloti tanga si un bici negru. O Doamne! Sau cand o sa facem bradul, eu si cu varamea o sa plecam din incapere 5 minute pentru a mai aduce globuri si cand ne intoarcem gasim bradul impodobit cu sutiene, Durex si cine stie ce altceva. Craciunul este ceva foarte special pentru mine si tata ar fi trebuit sa stie asta. Na, ce pot sa fac? Probabil ca eu as putea sa mai las de la mine Craciunul acesta, dar dupa cum o vad in momentul asta pe varamea, ea nu ar putea. Ranjesc si cand ma asigur ca nu mai am pupila verde, intru in living. Ma salut frumos cu toata lumea si cand ajung la Mikoto, aceasta ma controleaza de sus pana jos, intr-un sfarsit spunandu-mi ca sunt una din cele mai frumoase adolescente pe care le-a vazut ea vreodata. Vorbele ei ma indulcesc de la furia pe care am avut-o si inca o mai am doar ca in "bucati" mai mici. Cum se poate ca din femeia asta atat de speciala, de blanda si foarte incantatoare, sa iasa doi perversi, tacaniti, care profita de fete in fiecare zi a saptamanii. La aspect indradevar, nu vreau sa va mint, dar Sasuke semana cu ea, insa comportamentul este total diferit. Ma asez langa Mikoto si ascult vorbele si asa zisele glume foarte sarate ale tatalui meu.

Sakina:
Au trecut 2 ore si inca nu s-au saturat de vorba. Ce pot sa fac? Ii las in pace. Ia sa vedem cine e pe-afara. Pei Itachi are grija de pulpele de pui puse pe gratar, in timp ce Kail, varul meu scump si drag, are grija de celalalt gratar, in partea opusa a gradinii. Daca ma plictisesc, macar sa mananc. Ma ridic frumusel de pe canapea si ma duc in bucatarie. O intreb pe Sakura daca vrea sa-i fac cateva ochiuri dar cred ca e inca nervoasa asa ca ma refuza. Intru in bucatarie, pun intr-o tigaie ulei si scot din frigider doua oua. Ma opresc cand imi dau seama ca nu ma satur eu doar cu astea, asa ca le pun pe masa si-mi iau o farfurie. Decid sa ies afara pentru al ruga pe Itachi sa-mi dea cateva pulpe. Ma incalt cu o pereche de slapi si ies afara cu tot cu farfurie. Soarele era asa de mandru pe cerul senin. Razele lui imi ating chipul, luminandu-l. Firele mele roz, de par, se joaca in bataia vantului, erau stralucitoare din cauza regelui ce conducea pamantul, de pe cer. Florile din gradina imi incantau privirea. In acelasi timp, raspandeau parfumul lor in jurul casei. Era o minunatie. Brunetul era cu spatele la mine si cu fata la gratar. Trebuie sa recunosc ca peisajul si lumina soarelui parca il faceau un print in ochii oricui, insa el se "murdarea" cu comportamentul lui. Dupa un drum de vreo 5 metri, ajung la el.
- Buna. In cat timp sunt gata urmatoarele doua pulpe?il intreb eu, uitandu-ma in orice parte, numai la el nu
- In 5 minute. Pana atunci pune-te pe scaun sa mai vorbim.
- Din moment ce nu am ce altceva sa fac, ma asez. Auzi, vroiam sa te intreb. Daca tot imi fac eu, ai vrea si tu doua oua?
El incepe sa chicoteasca si cu un ranjet mai pervers decat oricare altele pe care le-am vazut la el, imi raspunde:
- Nu, mersi. Am deja doua.
Doamne ce idiot. Numai la asta se gandeste! Nu poate sa aiba si el altceva in cap? De fapt e cam normal la 20 de ani sa te gandesti la asta dar frate e prea de tot de-acuma. Oftez adanc si imi indrept privirea catre partea opusa.
- Hei! Nu mai vrei pulpele?
- Pastreaza-le si puneti-le in pantaloni, obsedatule!
Ce mi-a placut replica mea. El nu parea deranjat. Parca se astepta sa-i vorbesc in felul asta. Doamne ce greu trec acele 5 minute. Au trecut doar 2. Nu am ce face si totusi ma uit un pic la Itachi. Dupa cateva secunde el tresare si ramane nemiscat. Eu fiind foarte curioasa de felul meu, il intreb ce s-a intamplat.
- Sange de varcolac!
La auzul acestor cuvinte, un fior mi-a strabatut intreb corpul. Ce s-o fi intamplat? Incep sa fug catre intrare, dar parca mie teama sa si intru.

Sakura:
Cata plictiseala, fratele meu! Daca la 18 ani ma plictisesc in halul asta, atunci nu vreau sa ma vad la 60 de ani. Nu am ce sa fac. Daca spun ceva, iar o sa ma trezesc cu : "Sakura, m-ai dezamagit" si nu mai suport inca o predica de aia de-a lui tata de vreo 5 minute, in care imi spune ca m-a crescut frumos, cu ce aveam eu nevoie si in schimb, eu il fac de rusine. Of! Ma indrept spre masa cu prajituri si imi tai o bucata de tort. Dar ce credeti ca sunt eu un copil normal care sa taie o bucata de tort calumea, fara nici o problema? Va inselati. Ca inteligenta, am scapat cutitul, in asa fel incat a cazut exact pe piciorul meu pentru am face o rana destul de vizibila. Mama ce desteapta m-am nascut! La contactul cutitului cu piciorul meu, imediat a aparut sange. Nici o secunda nu a trecut ca toti vampirii s-au intors cu fata la mine, mai exact cu privirea la piciorul meu insangerat. In momentul acela m-a cuprins o spaima de neuitat. Nu stiu cum au simtit acel sange pentru ca eu nu am scos nici un sunet de durere. Imi era teama sa nu se intample ceva, dar reamintindu-mi vorbele lui Sasuke, putin m-am mai linistit. Dar doar putin!

Flash back
- Papusa, nu bem sange de la oameni. Doar de la animale. Stramosii nostrii intradevar beau sange de la oameni, dar acum nu mai facem asta. De fapt nu se mai face asta de vreo 40 de ani.
- Puteti bea si de la varcolaci?il intreb eu speriata insa nu las sa se vada asta
- Mda, dar nu ar avea rost pentru ca sangele vostru nu ne atrage, nu ne stapaneste foamea si voi aveti un miros destul de puternic, de aceea cateodata ne e greu sa ne apropiem de voi.
End of flash back

Vampiri au inceput sa zambeasca bland si apoi sa-si reia discutia cu rudele mele. Momentul acela de spaima pe care l-am trait. Sentimental ca nu voi mai fi vie peste 2 minute, nu-l voi uita niciodata...