Ura dintre doua clanuri +16 (BY: Yumi)

Capitolul 14 : Un nou brunet care spune multe

"Buf!" Ce se intampla? Imi intorc privirea uimita, la fel ca si fratimio si-o vad pe Sakura rosie stand peste un brunet. Corpurile lor se uneau de parca ar fi doua jumatati de stea ce s-au regasit dupa multa vreme. Eram si mai furios cand am vazut ca acel brunet era varamio. Imi strangeam pumnul tare de tot si asteptam ca unul dintre ei sa se ridice si sa spuna ca a fost o greseala, dupa care sa plece indiferenti din acel loc, dar nu! Nu s-a intamplat asta! Ei stateau acolo "bine-mersi", rosii ca Mos Craciun.

Sakura:

In nici doua secunde sunt sub un brunetul extraordinar ce dragut! Ochii lui rosii cu pete negre imi aminteau de ochii lui Sasuke. Acea roseata din obraji pe care sigur o aveam si eu la randul meu era asa de draguta. Parca ii si simteam fierbantarea obrajilor. Parul lui lins dar totusi cu tepi pe ici-colo arata super. Totul a fost distrus de logic, Sakina:

-Romeo, Julieta! Ati uitat sa va folositi picioarele? Hai! Ridicarea!striga ea chicotind

Baiatul se ridica cu sfiala de pe mine, se scutura pe pantaloni si imi da mana sa ma ajute. Ce dragut! Gentelman. Imi place! Acum incepea sa-si ceara scuze, ca nu a fost atent si spera ca l-am iertat si bla bla bla, dar eu nu eram deloc atenta la spuse lui, ci la el. Ce dragalas era cand nu avea curajul sa ma priveasca in ochi in timp ce-si cerea scuze. Cum isi dadea mana prin par cand nu ma stia ce sa mai spune de greseala facuta. Eu stateam acolo, mica, rosie si cu o privire foarte inocenta. Ii spun ca nu e nici o problema si imi indrept si eu putin rusinata de cele intamplate, privirea in jos. Vazand ca o tacere ce ar fi putut risca sa fie lunga predomina, el incepe sa se prezinte.

-Sunt Iruya Uchiha. Varul lui Sasuke si Itachi. Tocmai venisem sa le aduc ceva. Tu...pe tine nu te-am mai vazut pe-aici. Esti cumva noua?

-Mda. Vin din New York impreuna cu familia.

El se uita atent in ochii mei si incepe sa-mi miroase "parfumul" specific varcolacilor.

-Am inteles. Deci tu esti Haruno. Intrebarea este care dintre cele doua?continua el

-Sakura. Cea mica.ii spun eu intinzand mana spre el pentru a da "noroc". Si ea este Sakina, verisoara mai mare.si-mi indrept privirea catre varamea

Saki il saluta politicoasa dupa care ma impinge spre iesirea din clasa. Asa a reusit sa-mi reaminteasca ca mai avem si ore. Uitasem de ele! Cand sa imi iau ramas bun de la noul vampir, acesta imi da o carte de vizita, cu numarul lui de telefon.

-Daca ai vrea sa ne mai intalnim vreodata...suna-ma.

Ii dau afirmativ din cap si imi intorc privirea. Exact la tanc. Eram rosie! Am mai trecut prin multe dati in care mi s-a mai intamplat cam la fel, dar acum e cu un vampir dragut! Varamea radea de mine tot drumul pana la sala de sport. Ce ma enerva foarte tare era ca incepea sa ma imite:

"-Sakura, cea mica. Hihihihi"

-Eu nu chicotesc asa!

-Ba da! Asa ai facut. Ce telenovela. Sakura, acum nu te supara pe mine, dar tu stii ca urasca telenovelele in care toata lumea iubeste pe toata lumea. Sper ca aceasta "relatie de prietenie dintre tine si el" sa nu se transforme in "Iubirea interzisa a unui varcolac si vampir". Mai pe scurt I.i.a.u.v.s.v.

Peste 5 ore iesim si noi de la scoala. Ploua. Ce frumos! Fiecare picatura parca dorea din tot sufletul sa se imbine cu o alta, ca un cuplu frumos din zilele noastre, pentru a cadea impreuna pe pamantul cu ciment rece, fara suflet si indiferent. Le suradea ideea de a muri impreuna. Mi se parea ciudat cum era facuta viata unei picaturi de ploaie. Sau a unei picaturi in general. Cum ar fi lacrima nu isi gaseste niciodata o pereche pe obrazul fin al fiecaruia. O picatura dintr-un pahar este mereu alaturi de suratele ei. Una de speranta, are un inceput destu de singur, dupa care mai vin alte picaturi de speranta si dorinta si altele si altele si tot asa, dar picaturile de ploaie imediat se gasesc si aleg sa moara impreuna. Pare atat de simplu, dar in viata de zi cu zi nu este deloc asa. Poti sa ajungi la 80 de ani cand stii ca nu mai ai mult de trait si incepi sa evaluezi tot ce-ai facut in viata si atunci iti dai seama ca tu nu l-ai iubit niciodata pe cel cu care ai fost toata viata. Eu cu siguranta nu-mi doresc o soarta ca asta. Sunt trezita de claxonul unui barbat ce este destul de furios pentru ca tocmai eram pe cale sa provoc un accident cu masina. Imi dau seama ca ma aflu pe scaunul de piele din masina mea frumoasa si scumpa, cu mainile pe volan si piciorul apasat pe frana.