Speciala (2) Parti intunecate

I: Libera!

Tot acest timp încercam sa ne dam ceea ce nu suntem . Însă niciodată nu încercam sa ne mândrim cu ce suntem și cu ce am ajuns sa fim și sa facem.
De când haita noastră si-a construit casa pe aceste pământuri oamenii normali erau instruiți și sfătuiți cu discreție ,sa se ferească de acea zona și de lupii care îi dau tarcoale . Spunandu-le cel mai des ca dacă nu le poți face fata lupilor, nu te duce în padure.
Oamenii nu au idee ce se petrece în pădure și în zonele abandonate. Nu au idee cât de puternici suntem și de ce am fi capabili.
Însă noi si Alfha din inaintea mea și a tatei, am vrut mereu sa trăim în pace ,fără a ne implica în viețile lor fragile și de scurta durata.
După cele intamplate de când am aflat cine sunt cu adevărat și ce posed în interiorul meu , toti au trecut mai departe de parca nu s-a întâmplat mai nimic. Dar atunci când soarele apune sau liniștea ii acoperă simt și văd cum li se întunecă fetele iar mințile li se ocupa cu gânduri din trecut care le provoacă coșmaruri sau îi macină pe interior.
De la renumita mea nunta ,teritoriul nostru a inceput sa atragă renegați și haite de care nu auzise nici Cnicov. Toti am fost puși în garda de către instictul de protejare al teritoriului.
Acești Rogue sau renegați ,imi sunt descriși ca niste proscrisi și infractori. Dar mie nu mi se păreau așa ,aratau mai mult ca niste oameni fără casa care au fost despărțiți de familiile lor. Am vrut sa le găsesc locul printre oamenii din haita mea ,insa consiliul format din aproape toți Alfha din lume au reușit sa mă întoarcă împotriva deciziei mele.
Danton auzind ca vreau sa primesc proscrisi în haita si ca treaba asta se va raspandi peste tot ,a devenit de atunci foarte încordat ,nervos și gânditor . Nu am înțeles de ce nu mă susținea insa ma mulțumeam cu susținerea prietenilor mei și a micului Josh.
Nu înțelegeam de ce sunt așa cuprinși de ura fata de Rogue și dispuși sa îi omoare fără mila ca sa îi extermine ca pe niște sobolani.
Nu credeam ca oamenii care am ales sa fie în jurul meu pentru bunătatea și loialitatea lor ,ar ajunge sa ucidă cu furie si fara mila.
Stau cu mainile în jurul pieptului și îi privesc cum se antrenează cu dorința de a fii mai buni pentru a nimici mai ușor. Se luptau intre ei de parca erau niște străini care duceau un razboi pentru teritoriu. Nu le mai pasa de prietenie și de sentimentele celui pe care îl dărâmă de pamant .
Tresar din visul meu cu ochii deschiși când Kol il tranteste pe Aisac de pamant .
-Da ,inca sunt în forma !Cine e tăticul tău? Sare Kol entuziasmat și plin de sine .
-Ai avut noroc ca am stat toată noaptea de paza ! Dupa ce ma odihnesc tu vei fi în locul meu!ii spune Aisac în timp ce se ridica de pe salteaua de antrenament.
-Acum vorbește invidia ! Nu poți accepta ca Buldozerul Kol te-a bătut mar!ii spune el plin de sine.
-Lasă iubitule sti ca tu ești învingătorul meu!ii spune Ale pisicoasa după ce îl pupa pe obraz.
Toti erau foarte amuzati de situație ,dar cand ma văd ca înaintez toti îngheață iar Kol înghite în sec și ia o pozitie ,,superioara".
-Bine, sa te vad cum te descurci cu mine ,Buldozere! Ii spun eu serioasa în timp ce îmi pocneam mainile si gatul!
Toti au inceput sa rada și sa urle ca sa îl încurajeze. Eu trecand în celălalt capăt al saltelei .
-O sa regreti asta Petrova, puntru ca acum sunt în forma și plin de energie! Imi spune el agitat în timp ce sarea pe vârfuri în stânga și în dreapta .
Iau pozitia de lupta ,dau sa mă duc la el însă sare înapoi stârnind rasul celor din jur. El se enervează și vine repede spre mine încearcă sa ma lovească cu pumnii insa e blocat de mine. Ii dau un genunchi în burta insa cand las garda jos imi da mainile la oparte și îmi trage un pumn în fata atat de tare incat imi dăduse sangele.
-Ce e printesa vrei sa te iau mai ușor? Ma intreaba el fericit .
Imi șterg sangele cu dosul palmei și surâd amuzata urmat de un zambet .
Nu a avut nici timp sa respire ca eu o iau la fuga il prind de mijloc ,il ridic și îl arunc pe spate . Când se ridica ii dau un genunchi în piept și când lasă capul în jos il lovesc puternic în cap cu laba piciorului ,el cazand pe spate.
-Asta e tot ce poți! Imi spune el când vede ca toți ma aclamau.
Il privesc cum se ridica ,se uita înjur și începe sa alerge spre mine vrând sa mă dărâme . Când ajunge aproape de mine sar în mâini ,il prind strans de cap cu picioarele și îl dărâm pe saltea încă strângându-l de gat cu putere.
-Bine gata,gata ai câștigat! Imi spune el printre dinti .
Auzeam cum ma implora sa îi dau drumul insa ceva din interior pieptului începu sa ma arda și sa se răspândească în tot corpul vrând sa preia controlul pentru al omora.
-Katerine !
Ii dau drumul când îi aud strigatul lui Danton. Ma ridic buimaca uitandu-ma la Kol care avea o fata rosie, rasufla greu și avea privirea incetosata.
-Iartama m-am pierdut cu firea !ii spun speriata.
Imi face sem cu mana ca e bine și pleacă de pe saltea.
-Hai eroule sa te întinzi și sa pui niște gheata! Ii spune Aisac amuzat.
Imi intorc atenția spre Danton care ma privea furios.
-Ce naiba a fost asta?
-Nimic !ii răspund sec.
-Cum nimic ? Ti-ai pierdut controlul!
-Am avut doar un moment de rătăcire! Ii spun enervata .
-Katerine! Ma striga el după ce mă prinde de mana când vede ca vreau sa plec.
-Ce ? Acum iti pasa?
Rămâne cu gura căscată . Ne uitam unul în ochii celuilalt încruntați . Eram asa de apropiati incat respiratia lui se lovea de fata mea.Imi sucesc mana nervoasa și plec în casa .
Urc pe scari fiind acoperita de privirile uimite ale prietenilor mei.
Intru nervoasa în camera mea . Îmi iau geaca de piele ,bocancii și arcul ,pe care îl agat de spate lângă tolba .
Când îmi scoteam parul de sub geaca aud niste pasi apăsați care se îndreptau spre camera mea.
-Katerine eu...
Il aud pe Danton pronunțand numele meu ,dar eu sar peste balustrada de pe balconul meu și ajung direct în fata casei pentru a ocoli expicatiile.
Incep sa ma indrept apăsat spre intrarea în pădure fără sa mă mai uit înapoi.
Danton încerca să vorbească cu mine mintal ,tipand și urland. Dar eu il blocam și mergeam mai departe.
Trec de cei care stăteau de paza și ridic mana când văd ca unul din ei vrea sa ma urmeze.
-Vreau sa fiu singura! Ramai la locul tău! Ii spun autoritara.
Las mana pe lângă corp când aud fosnitul ierbii și a frunzelor uscate de toamna ,care ma anunțau ca băiatul se întoarse la locul lui.
Incep iar sa merg și sa mă pierd prin copacii care făceau inceputul apusului mai întunecat și rece.
O iau la fuga pana la prăpastia unde mergeam cu părinții și sora mea. De câteva luni tot vin aici pentru a fi singura și pentru a mă antrena cu arcul.
Când ajung ma pregatesc sa trag cu arcul, insa cand priveam tinta începeam sa îmi pierd aierul și sa mă sufoc . Las arcul sa cada din mana și mă îndepărtez cativa pasi. Țineam mana pe piept pentru ca respiram greoi. Și de parca nu era de ajuns pielea începu sa îmi arda de parca eram în focurile iadului.
Arunc tolba lângă arc și încep sa mă dezbrac din cauza pielii care ma ardea și a aerului care îmi lipsea din plămâni .
Eram complet goala si tipam de durere . Oasele au inceput sa imi trosneasca iar pielea sa mi se umple de blana lupului meu alb .
Nu stiu cum dar îmi declansasem transformarea fără sa vreau . Acum stateam în patru labe încă încercând sa ma dezmeticesc.
Adevărul este ca de când scapasem de ceilalți Lupi Legendari ,iar Eidăn ma injunghiase cu piatra adevărului pentru a scăpa de legatura si ca sa ma readucă la viata a folosit spiritul inelului. Toate acestea intamplandu-se acum trei luni! De atunci mi-a fost foarte frica sa îmi mai folosesc puterile. Lupul meu chinuindu-ma de fiecare data când refuzam sa ma transform.
De aceea acum alerg și sar de parca mar urmării cel mai mare dusman . De parcă ar fi ultima data când voi alerga. Ma simteam ata de bine ,atat de plina de energie .
Simteam totul din jurul meu ,fiecare briza a vântului, fiecare frunza sau fir de iarba.
Nu m-am mai oprit din alergat timp de câteva ore . Nu îmi mai aminteam mare parte din timpul petrecut în forma de lup. Însă nu am bagat de seama ,pentru ca mă simțeam. .......ma simteam libera!
Ma intorc pana la urma la prăpastie unde îmi lăsasem hainele. De câteva minute tot simteam un miros care îmi făcea simțurile sa o ia razna iar nasul refuza sa respire.
Mi se părea cunoscut insa ceva era schimbat iar asta ma facea sa cred ca e altceva sau altcineva.
Ajung în zona unde îmi lăsasem hainele ,dar nu le vedeam ,imi vedeam doar arcul și tolba .
Incep sa ma indrept spre ele în timp ce ma transformam înapoi în om.
Atunci am simtit acel miros mult mai puternic iar instinctul imi urla în cap ca cineva e în spatele meu.
Așa ca nu mai ezit ! Ma transform de tot în om ,imi iau arcul și o săgeată cu o viteza fulgerătoare . Ma intorc si indrept săgeată spre amenințare.
Rămân socata și fără cuvinte când îi văd fata palida insa cu un zambet  pe ea.
-Tu? Ce cauți aici ? Intreb fără sa las săgeata care stătea amenintator spre fata palida.