Speciala (2) Parti intunecate

XVIII: Furie!

Din perspectiva lui Ale:
Priveam cum se luptau cu furie si dorinta de sange. Prietenii mei erau raniti din toate partile. Mi se rupea sufletul ca nu aveam cum sa ii ajut . Dar aveam o misiune mai importanta . Sa ii salvez pe cei din haita .
Continui sa alerg tinand strans mana lui Aisac pentru a fi acoperit de vraja camuflarii .
Ajungem in haita . Imi dau lacrimile cand vad ca toate casele erau distruse. Toate geamurile erau sparte iar mobila din case era aruncata peste tot prin casa sau afară.
Si cel mai groaznic era faptul ca cei din haita locuiau in corturile amenajate pentru Rogue.  Dar nu asa cum ii tratasem noi. O mare parte din barbatii si femeile din haita erau legati de stalpii de sustinere a corturilor sau de copaci . Fiind plini de sange avand hainele murdare si rupte.
Alergam grijuliu pana la ei pentru ca erau patru Rogue care stateau precauti fiind gata de orice fel de  ambuscada. Mergem pana in spatele unuia si il fac sa lesine.
Ceilalti se intorc automat cand aud cazatura . Unul din ei il verifica si incepe sa se uite in jur.
Aisac ma trage repede dupa el si ii trage doi pumni insa cand vrea sa il loveasca in cap cu piciorul, Rogue il prinde si ii rupe piciorul folosind cotul.  Atunci Aisac de durere cade pe spate si imi da drumul la mana.
Vraja dispare iar noi devenim iar vizibili. Rogue ne inconjoara furiosi . Unul din ei era gata sa dea semnalul celorlalti ,dar Aisac il darama dupa ce il loveste cu picioarele in genunchi . Eu folosesc o vraja sa il arunc pe unul din cei doi ramasi intr-un copac . Iar celuilalt ii fac creierul sa arda.
Ii crajneau dintii din cauza durerii . Se incrunta si incepe sa vina spre mine . Spun vraja mult mai pronuntat pentru a fi mai puternica . Barbatul nu se oprea . Nu intelegeam de ce inca putea merge . Din cauza vrajii creierul lui trebuia sa fi pocnit .
Ma apuca de gat ,ma ridica si ma tranteste de pamant . Ma apuca cu ambele maini de gat starngand tare. Nu mai puteam respira .
-Aisac! Il strig incet.
-Ale! Date jos de pe ea! Spune Aisac dupa ce inceteaza sa dea cu pumnul in Rogue .
-Daca mai faci un pas ,cu o simpla miscare ii rup gatul fragil al prietenei tale!
-De ce nu te pui cu cineva pe masura ta! Spune Aisac.
-Stai linistit o sa ajung si la tine!
Ii face semn celui pe care Aisac il batuse sa il puna la pamant. Aisac se lasa pus la pamant printre maraituri .
Rogue ma stragea atat de tare de nici nu mai puteam sa ma gandesc la o vraja . Aisac se zbatea pentru mine in timp ce eu ii spuneam ca o sa fie bine prin priviri.
In momentele astea ma gandeam doar la ce ar face  Katerine . Si mereu imi venea in minte ca ea ar lupta pana la ultima suflare pentru cei dragi . Dar eu nu eram ca ea . Eu nu sunt la fel de puternica , atat de curajoasa . Imi era frica de ce mi-ar putea face acel Rogue.  Imi era frica de moarte.
Incerc sa ii ard mainile cu o vraja dar in loc sa fac mai bine il fac sa ma stranga mai tare. Era gata sa imi rupa gatul si sa il omoare mai apoi si pe Aisac.
Atunci Rogue face o fata panicata si se aude o ruptura. Sangele lui imi ajunge pe fata dupa ce ii inunda gura . Cade langa mine . Ma ridic speriata si dezgustata de sangele cald care se prelingea pe fata mea.
Dupa ce ma sterg il vad pe Danton cum arunca ceva . Era plin de sange pe mana si imi dau seama ca ii smulsese inima.
Aisac cand vede ii rupe mana barbatului care il tinea imobilizat pe pamant ,isi incolaceste picioarele pe gatul lui si il rupe .
-Esti bine ? Ma intreaba Danton dupa ce ma ajuta sa ma ridic .
-Da, mulțumesc !
-Ale!
Aisac ma imbratiseaza strans . Ma saruta apasat si continua sa ma imbratiseze.
-Mulțumesc ca ai venit!ii spune Aisac.
-Repede sa ii eliberam si sa ii ducem de aici! Spun in timp ce arat spre oamenii din haita care se uitau socati la noi.
-Doamna Varlaine sunteti bine? O intreb pe mama Maliei cand o vad legata de un stalp de sustinere.
Da obosita din cap si isi mangaie incheieturile cand dezleg catusele cu care era prinsa.
Ii dezlegam pe restul si ii ajutam sa mearga impreuna cu ceilalti spre casa Katerinei.
Cand ajungem aproape de ea unii din ei se opresc .
-Ce se intampla ?  De ce nu mergeti ?ii intreb panicata.
-De ce copii aia se lupta cu acei monstrii iar noi fugim ca lasii?intreaba un batran.
-Trebuie sa fiti in siguranta! Spun bland.
-Cum puteti sa va lasati teritoriul invadat si cand aveti ocazia sa ripostati fugiti? Intreaba iar batranul.
-Noi nu avem ce cauta in lupta asta fara Alfaul nostru! Ei au fugit ca lasii nu noi!
-Cum poti spune asta dupa cate au facut pentru voi?Nerecunoscatorilor! Le spune Danton furios.
Toti ne oprim din cearta cand din usa casei incepe sa se vada o lumina albastra. Usa se deschide larg ,lumina orbindu-ne .
Prin razele orbitoare apare o silueta .
Nu ne venea sa credem ce vedeam . In fata noastra aparuse speranta noastara. Insa ceva era foarte schimbat . Furia era mult mai sadica si binevoitoare de moarte si sange.
Nu imi venea sa cred ca acea persoana era prietena mea cea mai buna de 11 ani . Nu imi venea sa cred ca acea persoana era Katerine . Imbracata in blugi negri ,maieu negru si bocanci care lasau la vedere venele albasre si starlucitoare , impunea putere si supunere prin privirea furioasa .
Katerine lasase Lupul Legendar sa preia controlul iar albastrul venelor care pornea de pe pieptul ei, din aripile vultului, inrautatea totul sporind puterea lupului .
Apuca mai bine toiagul negru cu varf metalic plin de obiecte şamanice si coboara scarile.
-Stiu ca a parut ca ati fost abandonati de Alphaul vostru! Stiu ca ati trecut prin clipe grele ! Casele voastre au fost distruse,ati fost batuti si umiliti de niste proscrisi care ne-au invadat teritoriul profitand de bunatatea noastra! Dar ne-a ajuns !Noi suntem lupi ,noi nu renuntam! Noi avem puterea de a supravetui  si de a ne ucide dusmanii  ! Nu uitati cine sunteti !Cei care au indraznit sa se atinga de casa noastra vor plati cu varf si indesat! Nimeni nu va scapa nepedepsit! Sunteti gata sa va recuperati casele si sa aveti parte de razbunarea mult dorita?
-Da! Striga toti cu pumnii ridicati.
-Atunci sa mergem sa ii distrugem asa cum au facut si ei ! Cu cruzime!striga in tip ce ridica toiagul.
Lasa toiagul pe langa corp si inainteaza printre mine ,Danton si Aisac, apoi printre cei din haita care o urmau dupa ce trecea de ei .
Noi ne uitam incremeniti nestiind ce sa facem . Sa o oprim in a se autodistruge pentru a salva haita sau sa o ajutam .
Ne uitam unii la altii si ii urmam pe ceilalti care au pornit la razboi.