Speciala (2) Parti intunecate

II: De la capat!

-Ok Katerine,totul va fi bine ! Linistestete ! Imi spun eu în timp ce îmi reglam respiratia.
Inima îmi bătea atat de tare incat credeam ca o sa imi iasă din piept . Nu știam cum sa reacționez sau dacă ar trebui sa tac și sa mă calmez.
Tresar ca o dezmetica atunci când se deschide ușa cu un mic scartait. Imi indrept automat coloana și inspir adanc.
-Bună dimineața micuțule! Ii spun eu zambitoare lui Josh după ce mă ridic de pe marginea patului meu pe care stau de trei ore încercând sa ma calmez.
-Kat eu ...
Il vad cum se întristează rapid și încearcă sa își stăpânească lacrimile. Ma duc rapid la el și mă așez pe vine.
-Hei esti bine? Intreb blanda în timp ce îi ștergeam lacrimile care au reușit sa scape din strânsoarea pleapelor lui.
-Nu vreau sa fac asta ! Imi e frica!
-De ce spui asta ? Acum câteva zile erai foarte încântat!
-Da dar noaptea trecuta am avut un vis !
-Și ce ai visat?
-Am visat-o pe mami!
-Ok și ce a spus?
-Aaaa...
-Josh ,ce a spus?intreb puțin panicata.
-A spus sa am grija la cei din jur pentru ca multe părți intunecate își vor arata fata !imi spune el speriat.
Il iau repede în brațe și îl țin strans câteva minute apoi îi dau drumul, insa încă îl țineam de mânuțele lui mici .
-Iti promit ca nu vei pati nimic ! Ști ca te iubesc foarte mult și mi-as da și viața pentru tine ,la fel și cei din haita !
Da aprobator din cap și își șterge lacrimile cu mainile.
-Josh parintii tai te iubesc și te protejează de acolo de unde sunt !Totul va fi bine !ii spun eu ca sa îl liniștesc și ca sa ma linistesc și pe mine.
-Multumesc Kat!imi spune el după ce mă ia în brațe.
Atunci usa este deschisa larg de Ghost,vine lângă micuț se urca pe el și îl linge stârnind rasul acestuia și al meu . Se pare ca venise sa îl consoleze pe micuț .
-Bun baiat ! Ii spun eu lui Ghost .
Il pup pe Josh pe frunte la fel și pe caine . Ma ridic repede și îi întind mana.
-Haide!
Ma apuca de mana și mă urmează pana în sufragerie fiind urmat de Ghost.
După ce am terminat de coborât scarile ne ducem în bucătărie ca sa îi luam ghiozdanul .
Suntem întâmpinați de prietenii mei care strângeau masa .
-Uuu printesa ești pregătită nu gluma! Imi spune Kol salivad.
Eram îmbrăcată intr-o pereche de pantaloni negri eleganți și largi ,camasa alba lejera si bagata putin in pantaloni si pantofi mov ascuțiți cu toc potrivit care se potriveau cu geanta .
-Hei micuțule ești pregătit ? Il intreaba Ale fericita.
-Da ! Răspunde el mandru.
-Sa ai grija la gagici! Ii spune Kol amuzat.
-Kol ! Stigam toti în cor.
-Ce? Credeți ca va dura mult pana va afla de plăcerea pe care o oferă fetele?ne spune Kol indiferent care își savura cafeaua.
-Kol pot sa beau și eu din cafeaua ta? Intreb serioasa.
-Sigur! Spune el în timp ce îmi intinde cana de cafea.
-Multumesc!
Ii vărs cafeaua în fata cu o mutra de enervata și îi asez cana în dreptul fetei.
-Sper sa iti treaca febra! Spun enervata.
Toti radeau în hohote mai ales eu ,dar mă abțineam cu greu.
-Da ,trebuia sa ma astept la asta! Spune el în timp ce își ștergea cafeaua de pe fata.
-Neata! Waw Kol inventezi o noua crema cu cafea? Il intreaba Aisac amuzat când intra în bucătărie.
-Bine noi plecam ! Danton unde e? Intreb înainte sa plec.
-Nu știu nu l-am vazut de aseară! Imi răspunde Aisac .
-Bine înțeleg că are lucruri mai bune de făcut !Spun nervoasa.
Iau ghiozdanul lui Josh și ieșim afara după ce îi mai ureaza noroc băieții și fetele.
Când deschid usa de la intrarea casei rămân uimita . Danton era rezemat de masina lui care era parcată în fata casei . Imbracat destul de elegant cu pantofi maro, camasa alba ,pantaloni bleumarin închis și sacou asortat.
-Ce ati facut atat ? Va aștept de o ora!Ne spune el după ce ne deschide portiera masinii.
Inaintez fără sa spun nimic . Il urc pe Josh în spate iar eu trec pe partea cealalta ca sa urc langat el însă Danton îmi deschide portiera din fata .
Stramb din buze și urc în mașină. Danton se urca si el și pornește mașina.
Pe drum nimeni nu a spus nimic ,fiecare se uita în partea lui și se mai misca din când în când.
Josh văzând ca exista o tensiune intre mine și Danton se ridica de pe locul lui și vine intre scaunele noastre rezemandu-se cu coatele de cotiera.
-Sunteți certați? Ne întreabă el incruntat.
Ma intorc la el repede fara sa stiu ce sa spun .Iar cad sa ma intorc la locul meu ii întâlnesc privirea lui Danton.
Ma privea calm cu o spranceana ridicata.
-Nu ,suntem bine ! Nu e ca și cum near pasa de asta!Spun stramband din buze ca sa îi atrag atenția.
-Da ,noi ne putem controla ieșirile !imi răspunde el aparent enervat.
-Da ,suntem bine! Spun eu după ce îmi pun mainile în jurul pieptului și îmi indrept atentia spre geamul din dreapta mea.
-Da....!
Danton strange de volan , se așează mai bine pe scaun și acorda intreaga atenție drumului.
Ajungem peste puțin timp la destinație . Coboram din mașină dupa ce o parcam și începem sa ne indreptam spre micuta clădire care era decorata cu niște culori vii și care era înconjurată de o câmpie care iti lua ochii.
Suntem întâmpinați de o doamna micuta de statura cu par tuns bob și blond, îmbrăcată cu o fusta lunga ,pantofi cu toc mic și camasa roz.
-Bună ziua si bun venit la scoala gimnaziala Arthur Montain ! Eu sunt doamna Arnold și sunt una din invatatoarele de aici ! Ne spune ea zambitoare.
-Bună ziua Sunt Katerina Petrova și el e soțul meu Dantonian ! Iar acesta este micuțul nostru Josh!ii spune eu respectoasa.
-Aa familia Petrova ! Nu sunteti de pe aici nu?
-Ne-am mutat de curând! Ii spune Danton repede.
-Bine ,haideti înăuntru sa va prezint scoala si clasa !
Trecem de ea și intram în scoala. Totul era colorat și desenat facand copii sa se simtă mai în largul lor. Avea sala de mese ,vestiare unde se puteau schimba și lasa ghiozdanele.
Venise și momentul când Josh trebuia sa se duca în clasa iar noi sa plecam acasă . Încă aveam un nod în gat iar stomacul nu prea cred ca era în regula după sunetele care le scotea.
-Haide Josh sa te prezint colegilor tai!ii spune doamna Arnold.
Josh se uita la noi de parca ne ruga sa nu îl lasă.
-Stai liniștit te vei descurca ! O sa iti placa mai ales când îți vei face prieteni ! Ii spun încurajatoare.
Da scurt din cap ca aprobare, eu mă aplec și îi sărut fruntea iar Danton il mângâie pe creștetul capului.
-Hai dute! Ii spun zambitoare.
Doamna ii intinde mana ca sa o urmeze . O apuca de mana și începe sa se îndrepte spre usa clasei lui. Atunci se intoarce fugind si ma imbratiseaza strans. Pleacă înapoi la doamna Arnold și intra în clasa .
-Haide sa mergem! Imi spune Danton sec.
Ma intorc încruntata la el și plec spre usa . Pun mana pe clanta și ieșim amândoi . Când trecem de usa si inspiram aer un miros necunoscut imi deranjează narile .
-Simți mirosul?intreb când încă încercam sa depisteze mirosul.
Danton stătea încruntat uitandu-se în gol.
-Ce ? Eu nu simt nimic! Imi răspunde el pana la urma .
Strâng din ochi și ridic privirea cu o spranceana puțin ridicata.
-Sa mergem! Imi spune de parca imi ordona după ce pleacă spre mașină.
Inaintez dar mă opresc la marginea drumului. Simteam iar acel miros care îmi cutremura șira spinarii. Semana cu mirosul de cauciuc topit ,leş și furie.
Ma înfurii ,imi arunc geanta ,imi scot pantofii și încep sa alerg acolo unde mă ducea instinctul.
-Katerine!
Danton ma striga disperat . Începu sa alerge și el după mine .
Străbat câmpia cât ai bate din palma și ajung în pădure . Aud pasi în fata mea și încep sa alerg mai tare . Fugeam atat de tare incat nu observasem ca în jurul meu se aduna o ceata groasa de puteai sa o tai cu cuțitul . Ma opresc brusc. In jurul meu se auzeau multitudini de pasi și sunete ca a unor șerpi ,insa puteai distinge cuvintele dar nu le înțelegeai , de parca urechile mele erau bruiate de ceva.
Nu puteam vedea nimic de ceata . Imi las ochii nemaintalniti ai lupului meu sa depisteze amenințarea . Vedeam doar umbre care se miscau cu o viteza amenintatoare .
Incep sa marai si sa îmi scot ghearele pentru a fi pregătită de orice . Disting ceva în ceata . Se apropia de mine . Iau pozitia de atac și o iau la fuga .
Când cred ca ajung destul de aproape ii dau un picior peste fata.
-Danton?
Când i-am pronunțat numele ceata începu sa dispară iar umbrele dispăruseră.
Ma intorc la el amintindu-mi ca ii trăsesem un picior peste fata . Fac o fata crispata, îi zambesc si dau din umeri . El privindu-ma furios în timp ce isi îndrepta barba cu mana dreapta.
-Ce naiba faci ? Ti-am spus ca trebuie sa plecam!imi spune autoritar.
-Nu ai simțit și tu mirosul de cauciuc topit,leş și furie? Nu ai văzut umbrele din ceata? Il intreb disperata.
-Nu am vazut și simțit nimic !imi spune sec.
-Ce îmi ascunzi?
-Nu îti ascund nimic ! Eu ar trebui sa te întreb asta! De ce nu îmi spui unde ai fost toată noaptea?
-Am fost în camera ! Spun simplu.
-Am venit toată noaptea la tine în camera și nu era nimeni!
-Poate eram iar invizibila ca tot timpul !
Maraie încruntat și pleacă cu pași apăsați spre mașină.
Ma mai uit în jur și plec și eu. Când ajung imi adun pantofii și geanta de pe pamant si ma urc în mașină .
Nu aveam stare ,eram nervoasa și îmi venea sa sar din mașină . Dar intr-un fel imi parea rău pentru Danton ca m-am purtat ca o scorpie .
-Bine vrei sa sti unde am fost toată noaptea? Am fost la prăpastie cum fac de obicei dar acum nu a fost la fel ! Mi se declansase transformarea fără sa vreau și a fost ca și cum era prima data ! Am petrecut ceva timp în forma de lup ! Nu îmi mai aduc bine minte ce se intamplase în timpul ăla! Si... spun stangace.
-Și ce sa întâmplat!
-Aaaa.... Nimic m-am imbracat si am mai hoinărit prin pădure iar apoi am venit acasă!
-Sigur doar atat sa întâmplat ?
-Da ....
-Sti ca nu e bine sa iti ignori lupul!
-Stiu doar ca îmi era frica după cele intamplate!
Expira lung și își trece o mana prin par. Ajungem în haita si coboram din mașină .
-Dute si te odihneste ! Nu ai dormit toată noaptea!Si maine ai prima zi de scoala!imi spune el calm.
-Nu e nevoie sunt bine!Spun cu mainile în aer.
-Katerine!
-Bine,bine mă duc!
Plec în casa înainte sa îmi mai iasă vreo minciuna pe gura . Nu știu de ce nu i-am spus adevarul dar cred ca e mai bine așa.
Urc în camera mea și mă arunc în pat extenuata. Imi schimb hainele după ce fac un dus și ies din baie cu parul încă umed.
-Bună micuto!
Tresar puțin și mă dau cativa pasi înapoi.
-Antonius? Ce cauți aici ? O sa iti simtă mirosul!
-Stai linistita stiu sa imi maschez mirosul ! Si vroiam sa știu dacă ai luat o decizie în legătură cu ce ti-am spus aseara!
-Ce nu înțelegi prin faptul ca acum am mai multe obligații și nu pot lua singura deciziile!ii spun în timp ce inaintam spre el.
-Ce sa intamplat cu micuta care nu asculta de nimeni decât de instinctul ei?
-A crescut !
-Sau mai bine zis a trecut prin multe !
- Nu înțeleg ce vrei de la mine ? După ce am terminat cu Mó tie tu și Tea ati dispărut fără urma timp de trei luni ! Antonius timp de trei luni!
-A trebuit sa rezolv problema cu Tea și cu oamenii mei!
-Sa presupun ca ai făcut-o regina ta? Intreb amuzata.
-Nu ,am închiso! Spune sobru.
-Hm... Unde? Spun ingandurata.
-Acolo de unde nu trebuia sa iasă niciodată !
-Și dacă scapa iar?
-E adormita și păzită bine iar intrarea e blocată!
-Bine!
-Katerine ,te rog mai gandestete! Trebuie sa mă ajuti ! Forte uriașe se vor abate asupra noastră iar noi nici nu vom ști ce sa facem!
-Și cum ai vrea sa conving consiliul sa va ajute?
-Dacă nu vor ,în curând când îmi vor muri semenii și totul va trece asupra voastră le va părea rău că nu m-au ascultat! Gandestete la asta!
Dispare din camera fără sa mai spuna ceva . Oftez apăsat și mă așez pe pat insa nu aveam stare așa ca am inceput sa ma plimb prin camera ca o dezmetica .
Cum ar trebui sa îi conving pe cei din consiliu sa îi ajute pe dușmanii lor de mii de ani?
Urăsc ca sunt sub controlul lor. Dar eu sunt cea vinovata pentru ca eu le-am permis asta! Eu am permis sa ma dea la oparte și sa ma întoarcă de la fiecare decizie luată.
Nu îmi vine sa cred ca alt rău e pe cale sa vina și sa verse din nou sange si sa lase în urma doar suferinta și furie. Nu îmi vine sa cred ca o luam de la capăt !
Dar dacă Antonius se înșeală, dacă voi pune pe toti în garda degeaba și vor avea de suferit după !
În momentul ăsta sunt plina de întrebări la care nu știu dacă le voi găsi răspunsul sau dacă vreau sa il aflu.
Ma duc în birou pentru a mai uita de aceste întrebări și mă afund în hartii timp de câteva ore.
-Kat ,vii sa mănânci ceva?ma intreaba Rose dupa ce intra.
-Nu multumesc ! Nu îmi e foame!Spun fără sa îmi ridic privirea din hartii.
-Esti bine?ma intreaba ea în timp ce vine spre mine.
-Da! Spun oftând.
-Am auzit ca ti-ai pierdut controlul la antrenament!
-Nu a fost nimic ! Am avut un moment de rătăcire!
-Moment de rătăcire sau nu puteai sa îl omori pe Kol!
-Nu as fi făcut asta!
-Stiu!imi răspunde ea serioasa.
Ridic privirea din foi și o privesc cum iese din birou.
Peste ceva timp venise și Josh de la scoala. Primul lucru pe care la facut atunci când ajunsese acasă a fost sa vina la mine si sa îmi povestească ce a făcut . Era atat de entuziasmat și fericit . Eu îl ascultam zambitoare și îl mai felicitam din când în când.
Seara eram atat de extenuata incat am adormit îmbrăcată . Practic m-am arunca pe pat ca sa ma odihnesc și am adormit.
***
Vedeam numai negru în fata ochilor . Am iceput sa merg cu grija ca sa nu mă împiedic . O lumina orbitoare de un albastru al cerului începu sa dezvăluie locul unde eram.
Eram la intrarea în pădure din haita . Incep iar sa merg de parca ceva ma chema . Vad o multime de oameni împrăștiați în jurul teritoriului haitei . Stăteau de parca erau himnotizati .
Au început sa se audă sunetele ciudata din pădurea de lângă scoala lui Josh. Mârâi printre dinti si ma pregatesc de orice.
Vad vag cum ceva vine spre mine printre mulțimea de oameni . Când sa atac se bușește în mine atat de tare incat zburasem aproape de ieșirea din pădure . Alerg iar spre acea zona și rămân socata când văd mulțimea de oameni plina de sange care zăcea pe pamantul negru . În spatele lor o siluieta mica și neagra care își ridica mainile în aer facu sa îi iasă din el un foc albastru care începu sa arda corpurile neinsufletite.
Incep sa fug pentru ca focul albastru venea amenintator spre mine . Fugeam atat de tare de nu puteam respira și vedea . Ma uit înapoi insa cand sa îmi intorc capul ma impiedic si cad .
****
-Ce naiba ?ma intreb singura când mă văd stand în pat .
Imi dau seama ca fusese un coșmar . Ma uit la mine si vad ca eram învelită cu o pătura. Nu îmi aminteam sa ma fi învelit ,dar atunci îl văd pe Danton care dormea pe scaunul de la oglinda de machiaj.
Imi mângâi fata și mă așez ușor pe perna însă nu cred ca voi mai putea dormi ,vrodata!