Speciala (2) Parti intunecate

XII: Lacomie!

Crestele muntilor straluceau din cauza razelor soarelui care cu greu au iesit de dupa ele. Pasarile cantau iar animalele de pretutindeni isi intindeau oasele dupa un somn bine primit asta noapte .
Eu stateam cu mainile in jurul pieptului si priveam minunatul peisaj. Stateam cu fata putin ridicata pentru a primii din plin razele calduroase ale soarelui. Insa pentru mine erau reci si intunecate.
Stateam asa de cand m-am trezit din acel cosmar , cu picioarele goale pe piatra rece a balconului rustic si cu privirea in zare .
Imi scot din buzunarul gecii de piele neagra ,cheia lasata de mama mea naturala. O tin in buzunar de cand nu am mai avut nevoie de ea. Si cum nu am gasit un loc bun sa o ascund o tin in buzunar .
Ma uit amanutit la ea si o pipai cu degetele lungi. O strang puternic in mana cand o cioara apare de nicaieri pe balustrada balconului.
-Hei cioara! Spun incruntata.
Tresar putin cand scoate un sunet specific ,gros si ragusit . Ma lovesc de cineva . Ma intorc putin si il vad pe Eidăn stand amuzat in spatele meu. Ma saruta bland pe tampla si imi inspira adanc mirosul. Ma incrunt enervata si ma intorc inapoi la cioara.
- Dute ! Pleaca de aici pasare ciudata!spun in timp ce o goneam cu mana.
Pasarea zboară pana la urma.
Observ ca prin desenele cheii trec razele soarelui. O ridic putin de ata legata strans de capatul ei si o pozitionez in asa fel in cat sa treaca razele prin ea . Pe perete se formeaza un glob cu niste spirale care se roteau.
-Ce naiba!tip cand cioara apare iar de nicaieri si fuge cu cheia in cioc.
-Ce faci ? Ma intreaba Eidăn cand vede ca sar peste balustrada balconului.
-Ma duc sa zmulg penele ciorii! Strig nervosa .
Eidan se uita inmarmurit la mine de la balcon. Eu alergam fiind aproape sigura de directia luata de cioara.
Ma opresc la margimea drumului. Ma uit lung in jos din cauza inaltimii la care eram. Imi iau avânt si sar . Cobor rapid printre stancile de pe perete cu picioarele taraite pentru a diminua viteza si pentru a nu cadea.
Sar de la jumatatea peretelui si aterizez printre copacii foarte inalti si reci.
Ma ridic repede si incep sa miros aerul. Prind un scurt miros si incep sa alerg.
-Nu imi vine sa cred ca alerg dupa o cioara! Imi spun enervata.
Ma opresc din alergat pentru ca mirosul era mult mai intens. Ma uit in jur ,insa nu vad nimic. Ridic privirea instinctiv si vad cioara cum statea sfidator pe o creanga groasa de la mijlocul unui arbore foarte inalt si gros la trunchi insa golit de frumoasa coroana din cauza inceputului iernii.
- Pasare proasta! O sa vezi ce iti fac ! Te-ai pus cu cine nu trebuie ! Spun in timp ce ma uitam la ea.
Imi dau geaca jos si merg cu spatele. Imi iau avant si alerg pana la copac. Acolo sar pana la jumatatea trunchiului si incep sa ma catar .
Ma catar repede datorita ghearelor care ma ajutau, infingand pe fiecare in parte in scoarta groasa si neuniforma a copacului.
Ajung destul de aproape de creanga unde statea cioara cu cheia in cioc. Ma sprijin de creanga cu bratele si ma imping cu picioarele ca sa ma urc pe ea.
Cand ajung unde imi propusem cioara zboara de pe creanga . Dau enervata cu pumnul in creanga , dar ma intorc ca arsa si rămân cu gura cascata.
-Tu? Ce cauti aici ?  Cum ai iesit!
Ma uitam confuza . Nu stia ce se intmpla . Daca era o ambuscada sau daca venisera sa ma ajute.
Din perspectiva lui Hanibal :
Intru lejer in casa imensa ,intru in bucatarie. Nu era nimeni ,iau o briosa care era asezat frumos pe o tava alaturi de inca zece ca ea. Plec si incep sa ma indrept spre subsol fiind mirat de linistea din casa . Deschid usa solida si cobor incet scarile late.
Ma opresc in fata celulei lingand glazura briosei.
-Tu ce cauti aici? Ma intreaba sumbru avand capul aplecat .
-Ce amuzant! Spun surazand . Si eu vroiam sa te intreb asta!
-Ce vrei sa spui? Ma intreaba el dupa ce isi ridica privirea din pamant.
-Cum de esti inca aici ? Cum de ai last-o pe Katerine sa mearga singura ,fara sotul ei , la fostul ei iubit sau chiar actualul!
-Ce tot spui acolo ?  Nu ar face asta!
-De unde stii tu ca ea nu e chiar acum in bratele lui? Intreb inainte sa musc lacom din briosa.
-Nu ar face asta ! Ar distruge legatura dintre noi!
-Si ai verificat sa vezi daca e asa cum spui tu? Intreb amuzat.
El se incrunta la mine . Un moment de tacere intra intre noi . Auzindu-se doar molfaitul meu de la briosa mancata .
Danton se incrunta si isi lasa privire in pamant aparent afectat.
Imi ling degetele satisfacut si ma intorc pentru a pleca.
-Acum sper ca stii cine iti sta alaturi!spun sumbru .
Dau sa plec dar atunci aud o voce gajaita si stearsa din fundul coridorului cu celule.
-Imi place de baiatul asta! Spune el .
Ma intorc repede si ma duc acolo. Ma opresc in fata celulei lui si ma incrunt putin cand ii vad starea. Era in pieptul gol avand o spirala sleitoare de viata activa . Era palid ca o papusa de ceara si supt de orice muschi sau grasime corporala.
-Cine esti?
-Un om care asteapta cu grija o cale de a se razbuna ! Spune malefic.
-Hmmm... interesant!
-Hanibal nu te baga in ceva ce nu te priveste! Imi spune Danton nervos.
-Stai linistit impiedicatule o sa fie in curand! Spun zambitor si ies repede din subsolul care imi lasa greata.
O iau repede pe hol si urc scarile . Bat calm la usa biroului . Nu imi raspunde nimeni asa ca intru . Inchid usa in urma mea . Merg balanganat pe un picior pe altul si lovesc usor cu doua degete coltul tabloului de pe perete , facand ca acesta sa se legene tare cazand pana la urma. Trec pe langa el si ma asez puternic pe scaunul din piele al biroului.
-Ia sa vedem ce ascunzi domnule Petrova! Spun cu degetele inclestate si in timp ce ma roteam cu scaunul.
Din perspectiva lui Danton :
Nu imi venea sa cred . Katerine ma tradase. Ne tradase uniunea si toata increderea. Eidan ma injunghiase pe la spate . Toata lumea ma crede un monstru si sunt sigur ca Hanibal pregateste ceva . Iar eu nu pot face nimic din cauza acestor afurisite de lanturi.
Niciodata nu am mai fost asa de neputincios ,asa de pasator. Katerine ma schimbase iar eu ma schimbasem pentru ea . Pana acum bateam si omoram pe oricine ma injosea macar cu o privire  . Eram cel mai de temut ,fiiros si puternic varcolac . Acum sunt doar o leguma plina de otrava.
-Nu te mai chinui atat ! Era normal sa se intample asta ,doar e ruda cu mine! Imi spune Tod cand aude zanganitul neincetat de la lanturile mele.
-Din toata familia ta , tu esti singura jigodie din ea!
-Stii cand o sa am oportunitatea ,moartea ta va fii lenta si chinuitore!
-Atata timp cat traiesc eu vei sta inchis ! Credema!
-Doar daca nu esti tu inchis! Cum ai stat tu in afara barelor inchisorii si ma priveai satisfacut din cauza suferintei mele..... tuseste puternic si inspira zgomotos. Asa cum stateai tu in afara barelor asa voi sta si eu!
-Vizeasa! Vei iesi de aici doar intr-un sicriu!
-Mai vedem noi ! Spune sumbru.
Din perspectiva lui Alexander:
Eram extenuat din cauza tuturor care au tabarat pe mine din cauza celor intamplate. Fiecare voia ceva si sa fie rezolvat cat de curand .
A trebuit sa vorbesc cu primarul sa tina oamenii de parte de paduri ,a trebuit sa vorbesc cu cei din consiliul batranilor si de parca nu era de ajuns a mai trebuit sa merg la fiecare casa din haita pentru a ma asigura ca au tot ce le trebuie in caz de o invazie .
Intru obosit in casa. Era asa pustie fara copii. Ramasesem singur ,toti plecasera pentru a se odihni si pregati de orice .
Urc scarile si intru cascand in birou. Ma blochez in dreptul usii si cu mana dreapta pe clanta.
-Ce cauti aici? Intreb incordat.
Barbatul se ridica de pe scaunul meu si se aseaza cu mainile la spate in fata mea.
-Alfha Suprem si tatal Lupului Legendar! Hmm multa putere e stransa in tine!
-Treci la subiect! Sau iesi afara din birou!
-Bine, vroiam sa iti spun ca nu inteleg planul tau de a vinde tesut de varcolac oamenilor de stiinta pentru a crea leacuri pentru anumite boli grave ! Dar nu credeam ca tot ce am auzit despre tine e adevarat! Ai creat impreuna cu Miguel un ser care strange tot adeneul de lup din Rogue ca apoi sa il vinzi ! Iar dupa faci experimente pe cei sleiti! Esti groaznic ! Fata ta stie ? Haita ta stie cat ai furat din fonduri si din resurse?
-Nu stiu despre ce vorbesti ! Si nici nu e treaba ta ce fac eu!
-Ba da ! Ca eu sa continui !
-Cum sa continui!
-In rolul de Alpha al celei mai puternice haite!
-Cum indraznesti?
-Sunt cel mai puternic Alpha din cati au fost ! Si datoria mea e sa conduc cea mai puternica haita si sa ii omor pe conducatorii ei pentru a devenii si mai puternic !
-Ce?
-Stai linistit ! Vei trai doar cat sa vezi cum iti omor fica si pe toti care mi se opun !
-Vei plati pentru ca ai avut indrazneala asta !spun enervat.
Ma arunc asupra lui cu ghearele. El ma arunca in perete. Cand vine spre mine il lovesc cu picioarele in piept si il imping departe . Ne impartim picioare si pumni . Eu ii dau un pumn puternic in fata insa el ma apuca de gat si ma buseste de birou strangandu-ma tare de gat. Il prind cu picioarele de gat si il strang si eu tare.
Ne luptam in zadar . Amandoi eram la fel de puternici dar atunci imi infinge in gat o seringa . Simt cum ma molesesc si imi pierd puterea de al sufoca.
Imi injectase iarba lupului. Asa ca imi cad picioarele de pe el ca niste frunze si ma las molale pe spate.
-Vezi , ti-am spus ca sunt foarte puternic ! Imi spune el in timp ce isi arata ochii lui injumatatiti .
-Ce esti tu ? Intreb uimit.
Imi trage un pum puternic si lesin .
Din perspectiva lui Tod:
Usa se aude cum se deschide. Doi oameni masivi intra si vin spre celula mea carand un barbat lesinat. Deschid usa grilata si il trantesc pe patul celulei mele si il leaga cu lanturile ,atunci imi dau seama ca e Alexander dupa ce ii vad fata.
-Ce faceti ?
Fara sa spuna ceva ma dezleaga si ma iau de maini . Incep sa ma care . Inchid usa celulei si incep sa se indrepte spre usa .
-Ce se intampla? Ce faceti ! Sare Danton nervos. De ce la-ti adus aici pe Alfha, vreti sa muriti?
-Ti-am spu eu ca de data asta eu voi fii de partea cealalta a celulei ! Ii spun eu zambitor.
-Nu ! Ce ati facut ! Dupa cele facute pentru voi asa ne rasplatiti! Le spune el celor doi Rogue.
Iesim din subsol Danton inca tipand haotic . Trecem un coridor lung si urcam alte scari . Baietii bat la usa . Intram inauntru si ma arunca pe o canapea.
Ma uit in jur ,parea ca sunt intr-un birou.  In dreapta mea la bireul de lemn de un maro rosiatic se intoarce pe scaunul din piele barbatul care venise la Danton.
Statea sfidator cu degetele incrucisate si o privire malefica. Se ridica de pe scaun si vine langa mine .
-Am o propunere pentru tine ! Imi zambitor.
-Si eu ce obtin din ea?
-Vei reveni la normal!
-Interesant ! Te ascult !
Din perspectiva lui Hanibal:
Ii scot inima vampirului si il trantesc pe pamantul umed. Ma uit inapoi la vampirii lasati fara cap sau inima in spatele meu.
Sar in gaura adanca si ma ridic satisfacut. Imi sterc putin sangele de pe fata si ii rup capul vampirului care ma atacase. Le rup mainile si le scot inimile celor ramasi ca apoi sa imi sterg putin mainile de tricou.
Merg apasat pana la intrarea intunecata si pun mana pe bariera din ea.
-Strihahar marşha god!
Trec prin bariera si ma duc langa un perete. Acolo statea un sicriu sumbru ,negru si plin de vraji . Deschid capacul descoperind trupul supt si inegrit . Scot din buzunar piatra adevarului si o infing in piptul corpului adormit.
Firicele de lumina i se împraștie prin corp iar pielea revine la o culoare vie .
-Cum de sunt treaza? Intreba imediat cum deschide ochii .Si cine esti tu?
- Sunt cel care are planuri mari pentru tine!