Speciala (2) Parti intunecate

XXII: Nu e sfarsitul!

Ce ma surprinde cel mai mult la umanitate ? Omul!
Isi sacrifica sanatatea pentru a face bani . Apoi isi sacrifica banii pentru a-si recupera sanatatea. Apoi este atat de nerabdator cu gandul la viitor incat nu se bucura de prezent . Rezultatul este ca nu traieste in prezent, dar nici in viitor. Traieste de parca n-ar muri niciodată si apoi moare fara sa fi trait.
Apreciez oamenii care in liniste merg mereu inainte  . Desi sunt tristi, desi sunt fara sperante,isi ascund cicatricile profunde in spatele unui zambet ....
Astia da oameni puternici !
Cine sunt eu ?  Asta e întrebarea pe care trebuie sa ti-o pui in profunzimea ființei tale . Trebuie sa fii acordat la aceasta intrebare. Trebuie sa vibreze in tine , sa-ti pulseze in sange ,in celule. Trebuie sa devina un semn de intrebare in sufletul tau.
Iar cand mintea va tacea , vei sti . Nu pentru ca vei primi unele raspunsuri in cuvinte , nici ca vei putea scrie ,, Acesta este raspunsul " . Daca-l poti spune cuiva , nu este raspunsul . Daca-l poti scrie , nu este raspunsul.
Cand ti se-ntampla sa ai raspunsul adevarat , va fi atat de existential , incat nu-l vei putea exprima .
Eu insumi sunt o intrebare . Nu stiu cine sunt ! Ce sa fac ? Unde sa ma duc ?
Toti care se uitau acum la mine imi asteptau cuvintele care nu reuseau sa iasa din gura mea . Stateam impietrita aproape fara sa respir .
Privirile celor din haita ma impietreau mai tare ,iar zambetele prietenilor mei nu ma ajutau deloc.
-Katerine! Spune ceva ! Imi sopteste tata la ureche .
Inspir adanc . O privesc scurt pe Kris care era asezata pe un scaun . Alexander stand in spatele ei si zambind .
Eram atat de fericita sa ii vad pe toti stand impreuna . Insa forta puteri lor ma coplesea storcand incet viata din mine. 
De cand puterile mi-au fost luate nu mai pot alerga sau lupta ca inainte . Imi e greu sa mai tin pasul cu prietenii mei la antrenamente . Incetul cu incetul incepusem sa ma gandesc ca locul meu nu mai e in haita .
De aceea acum ma aflu in fata tuturor, pentru a le spune ce gandesc . Dar daca voi face asta isi vor pierde credinta in mine si vor sti ca sunt foarte expusi pericolelor mai ales fara forta puterii mele . Acum realizez cat de grava e situatia pentru ei si pentru mine . Toti sunt in pericol fara puterea Lupului Legendar care le sporea si lor puterea.
-Acum ,ca si voi imi doresc ca sufletele celor care nu mai sunt printre noi sa se odihneasca in pace si sa aiba grija de cei dragi !spun dupa ce imi iau inima in dinti. In continuare ,trebuie sa ne recapatam puterea si sa refacem totul ca inainte! Trebuie sa ne reabilitam ! Pentru a nu mai permite sa se mai intample asa ceva !  De acum fiecare creatura supranaturala va fi pedepsita după propriile fapte ! De acum toti cei care incalca legile omeniei vor fi inchisi in Inchisoarea din padurea Big Tree! Nimeni nu e scutit de aceasta pedeapsa ! Nici macar eu ! Eu voi face tot posibilul ca totul sa fie ca inainte ! Si va promit ca orice as face e pentru binele haitei ! Si nu va voi parasi fara motiv ! Acum ,sa avem un moment de liniste pentru luptatorii nostrii care au murit pentru noi! Spun in timp ce arat spre trupurile lipsite de viata .
Trupurile tuturor care au murit in lupta erau pregatite pentru inmormantare. Nu conta ca nu erau toti lupi. Locurile de veci au fost facute si ingrijite cu sfintenie, pentru toti.
Tabloul macabru ar fi marcat pe oricine . Dar noi eram prea obositi pentru a mai gandi limpede.
20 de gropi au fost sapate una langa alta fiind umplute cu sicriele acoperite de durerea si lacrimile apropiatilor  care erau distrusi .
Arunc cate un pumn de pamant pe sicriilele care aproape ca nu se mai vedeau de tarana dupa terminarea slujbei. Le ofer sincere condoleante tuturor si plec spre casa .
Pentru ai putea ingropa cum se cuvine a trebuit sa ii asteptam pe toti sa iasa din spital . Astfel ca acum e inceputul primaverii.
Soarele incerca sa imi incalzeasca fata insa se racea la fiecare lacrima prelinsa pe obraz.
Era o primavara trista si tacuta . Pasarile nu cantau , gâzele si animalele padurii inca nu iesisera din scorburi . Durerea emanata le tinea inchise si inghetate.
Intunericul fusese prea mult instalat in aceasta padure in care inca i se mai simtea prezenta.
In fata casei il vad pe tata cum vorbea tensionat in fata lui Kol. Ma apropii incruntata si ii intreb ce se intampla. Tata maraie nervos si il lasa pe Kol sa imi spuna ca Tod fugise cu piatra adevarului si nu lau putut gasi .
Un tremur imi strabate tot corpul si toate momentele in care el ma tortura imi apar in minte.
Intru in casa fara sa zic sau sa fac ceva . Tata si Kol privindu-ma socati.
Urcam scarile paralizata . Nu puteam sa imi ridic privirea din pamant . Nici corpul nu il mai puteam misca .
La capul scarilor il vad pe Danton cum ma privea neincetat. Parea trist si ingandurat.
Eu ajung langa el cu privirea inca spre podea . Ma opresc putin si inaintez. El ma prinde de mana si ma trage in bratele lui.
-Nu iti va mai face rau ! Imi spune incet .
Raman in bratele lui fara sa vorbesc sau sa imi spun gandurile care imi inebuneau mintea.
Chiar daca puterea lui Danton ma coplesea si imi storcea picaturi din viata , continui sa stau langa el pentru ca ma simteam protejata .
De atunci , nu a mai adus nimeni vorba despre Tod in prezenta mea. Nimeni nu voia sa imi perturbe linistea si invatatul.
De trei saptamani invat din greu tot ce nu invatasem in ultimii doi ani . Am reusit sa iau note mari la toate materiile pentru a putea absolvi si pentru a putea da examenul final. 
Chiar daca eram obosita si fara pic de vlaga am reusit sa fac toate astea si sa dau examenul.
Toti prietenii mei l-au luat cu note mari sau mai putin mari . Insa dupa toate greutatile avute e o minune ca am reusit sa absolvim. Am luat examenul cu nota mare si am terminat liceul.
Acum toti se pregateau sa se duca la facultatile dorite insa cu conditia sa fie aprope de haita .  Asa ca au impachetat tot fiind gata de plecare.
Eu am organizat o masa festiva pentru a mai imbuna admosfera si pentru a ne lua ramas bun .
Cei din haita au primit foarte bine aceasta masa dar inca fiind tristi si acoperiti complet de negrul hainelor. Dar tot ne-au imbratisat si spus cu caldura cele mai frumoase cuvinte .
Prietenii mei radeau printre lacrimi cand isi luau la revedere de la rude .
Ale ,Rose ,Aisac, Malia, Kol si Alan formeaza o imbratisare de grub . Observa ca ii priveam de la departare si ma trag in stransoarea calduroasa.
Ne despartim si ne imbratisam separat. Imi dau lacrimile si le sterg cu maneca hanoracului.
-Hei imi dati si mie o imbratisare? Intreaba Eidan zambind.
Toti sar sa il imbratiseze , dar Rose ii impinge pe toti si il imbratiseaza prima un timp mai indelulgat .
-Haide odata ! Toti vrem sa avem parte de imbratisarea lui! Ii spune Kol enervat.
Incepem sa radem. Ceilalti incepand sa il imbratiseze pe Eidan.
Eu raman in spate si ii privesc lung . Toti se opresc . Eidan ia o pozitie dreapta in timp ce ma privea incurcat.
Inaintez lent si il imbratisez usor. Cand vreau sa ii dau drumul el ma prinde si ma strange tare in brate.
-Katerine ! Pot sa vorbesc cu tine ?
Eidăn ma elibereaza repede cand ii aude vocea tatei.
-Sigur! Ne vedem mai tarziu baieti! Le spun prietenilor mei inainte sa plec.
Il urmez pe tata pana afara din sala unde se prgatise masa si urcam scarile pana la etaj . Eu dau sa ma duc in biroul lui insa el imi face semn sa intru in camera mea.
Inchide usa dupa ce intram si se aseaza cu fata la mine punand mainile in jurul pieptului.
-Unde iti sunt bagajele? Ma intreaba incruntat.
- Le fac mai tarziu!spun panicata.
-Katerine ce ai de gand ? Si sa nu ma minti pentru ca am sunat la facultate sa ma interez de bursa ta si mi-au spus ca ai retras inscrierea!
In momentul ala nu stiam ce sa spun . Imi veneau toate lucrurile in minte in afara de ce trebuia sa spun.
Dar cel putin am intrat la facultate cu bursa . Macar am facut ceva bun.
Dupa o ora de prelegeri si rugaminti , tata a inteles ca trebuie sa refac totul .  Si mi-a promis ca nu va spune nimic .
Pleaca destul de suparat si ma lasa singura in camera . Eu ma asez pe marginea patului si incep sa privesc fiecare coltisor al camerei.
Ma ridic si ma duc la balcon. Imediat cum ies frigul pune stapanire pe mine. Acum simteam fiecare lucru marunt mult mai intens .
Privesc infrigurata tabloul gri al haitei . Inca se mai vedeau si simteau semnele luptei . Oamenii au incercat sa isi refaca locuintele ,insa tot nu au reusit sa le termine . Acum erau concetrati pe incercarile de a uita durerea .
Imi asez mainile in jurul pieptului din cauza corpului care mi se racea destul de repede.
O caldura imensa imi mangaie spatele si il imbratiseaza . Niste brate groase si puternice aluneca usor pe mainile mele si isi inclesteaza degetele de ale mele.
Imi intorc putin capul si zambesc scurt dar totusi trist cand ii vad fata calma a lui Danton.  Imi lipesc capul obosita de pieptul lui si respir greoi.
El isi aseaza barbia pe varful capului meu . Isi lipeste buzele de parul meu formand un mic sarut si isi aseaza barbia inapoi pe capul meu. Eu stătea inerta in brațele lui neînțelegând răceala ce ma acoperise . Nu înțelegeam de ce corpul meu se zbătea pe interior ca si cum locul meu nu era acolo .
Ma intoarce usor cu tot corpul spre el si imi ridica putin capul cu doua degete .
-De acum in colo vom recupera tot timpul pe care l-am  pierdut ! Imi spune el inainte sa ma apuce cu ambele maini de fata si sa ma sarute . Un sărut atat de scurt din cauza crispați mele .
Atunci usa se deschide . Eidăn se opreste brusc si se incrunta.
Eu il indepartez pe Danton tremurand fara sa stiu cum sa reactionez. Voiam sa spun ceva însă gura mea era inghetata , nu imi puteam simți mainile , nu puteam gândi . Nu stiam ce mi se intampla .
-Eidăn, eu....
-Ce faci tu cu ea aici ? il intreaba furios pe Danton.
-Petrec timpul cu sotia mea ! Ii raspunde Danton zambitor in timp ce imi apuca mana.
-Sotia ta ? Intreaba razand.
-Da !  Sotia mea!
-Cum nu mai are puteri si nici o legatura cu lumea supranaturala , legatura a fost rupta si mariajul vostru la fel ! Si sti prea bine !
Danton se inegreste la fata de furie . Isi strange pumni incercand sa nu ii sfasie gatul lui Eidăn.
-E adevart ? Tresar si imi ridic privirea spre el .De ce nu mi-ai spus?
-Katerine am vrut sa o luam de la capat !
-Adica nu aveai de gand sa imi spui! Spun nervoasa si ma indepartez de el .
-Eu..
-Kat oricum nu mai puteati continua dupa noapte petrecuta impreuna ! Imi spune Eidan fara sa ii pese de nimic . Fara sa explice exact ce se întâmplase in acea noapte .
Imi venea sa intru in pamant si sa il iau cu mine pentru al sufoca , pentru al nu mai lasa sa scoată nici un cuvant . Danton nu spusese nimic despre asta ,doar se enervase mai tare fapt ce demonstra ca el stia de asta.
-Daca mai spui un cuvant iti scot sira spinari fara sa imi mai pese de ce urmeaza! Ii arunca Danton in timp ce facea câțiva pași spre el .
-Daca faci asta Legionarii te vor taia si lasa sa sangerezi pana la moarte ! Arunca Eidan inapoi si înaintează la rândul lui .
-Atunci ma voi distra si dupa moartea ta!
Amandoi urlau unul la altul , Danton cu coltii si ghearele scoase pentru lupta , iar Eidan cu inelul lui strans ferm in pumn .
Fara sa mai am timp sa clipesc Danton alearga spre el si il tranteste de perete. Eidăn incepe sa il loveasca cu genunchii in abdomen si se elibereaza dupa ce ii da un cot in gat .
Incep sa isi imparta pumni si picioare .
Prietenii mei au venit in fuga sa vada ce se intampla din cauza urletelor auzite ,dar nu au indraznit sa se bage.
-Incetati! Nu castigati nimic daca va luptati!
- Ba da !  Scapam de el si putem trai linistiti! Spune Eidăn  .
-Sa o crezi tu ca te voi lasa sa o mai atingi vreodat ! Ii spune Danton.
Continua sa se lupte insa eu ma enervez si intru intre ei . Baietii raman cu pumnii in aer la cativa centimetrii de fata mea , cand realizeaza ce am facut.
-Katerine date !imi ordona Danton printre colti si maraituri.
-Da ! Lupta asta trebuie dusa doar de noi!spune Eidăn.
-Nu !  Nimeni nu poate decide pentru mine! Spun furioasa.
-Atunci decide !
Ma intorc mirata la Eidăn.  Nu imi venea sa cred ce spunea . Nu imi venea sa cred ca imi facea una ca asta.
-Da Katerine !  Hotaraste-te ca aceste divergente sa nu mai aiba loc ! Imi spune Danton dur.
Intorc repede privirea spre Danton si ma incrunt. Ma uitam incruntata si furioasa la amandoi .
-Vreti sa stiti pe cine aleg ?
-Da !raspund amandoi in cor si isi coboara pumnii .
-Da? Întreb furioasa uitandu-ma cand la unul cand la celălat .Nu aleg pe niciunul dintre voi! Nu voi face asa ceva ! Decat sa il aleg pe unul si celalalt sa sufere ,mai bine nu aleg pe nimeni! Spun si mai furioasa .
Toti raman cu gurile cascate .
Cei doi neprihaniti care ma considerau jucăria lor nu se asteptau la un astfel de raspuns. Raman blocati fara a mai sti cum sa reactioneze. Probabil inca nu isi dadusera seama ca amandoi mau pierdut.
Plec dintre ei si ies ,inca nervoasa ,din camera . Ma indrept cu pasi extrem de apasati spre scari.  Ale si Rose ma urmeaza pana la parter in timp ce ma strigau.
Ma opresc pentru a ma tine de balustrada din cauza ameteli care ma cumprisese.
-Hei esti bine ? ma intreaba Ale dupa ce vine langa mine impreuna cu Rose .
-Da! Sunt bine ! Doar ca imi vine mai greu sa ma obijnuiesc cu persoanele importante din viata mea  care trebuie sa plece ! Spun sec .
-Kat cred ca ai facut ce trebuia! Imi spune Rose bland.
-Sigur! Doar asa poti sa fi cu Eidăn linistita!  Sar enervata fara sa ma gandesc la ce spun.
-Ba nu! Sare ea iritata.
-Ce? Crezi ca nu am vazut cum tanjesti după imbratisarile si prezenta lui?! Tip de parca nu mai gandeam .
-Katerine! tipa Ale la mine.
-Ce fel de prietena esti? Intreb furioasa.
-Una buna spre deosebire de tine care iti versi nervi pe altii ! Tipa Rose la mine .
Tip nervoasa si ma intorc ,inaintand spre pivnita. Deschid usa si o trantesc dupa mine. Trec repede de rafturile de carti si deschid seiful . Iau cateva teancuri de bani si le ingramadesc prin buzunare.
Vad cheia mamei si jurnalul. Le pusesem acolo pentru a fi in siguranta . Stau putin pe ganduri si iau cheia pe care o pun la gat . Iau repede jurnalul si incui usa seifului. Trec nevazuta prin sufragerie si fug repede in camera , spre usurarea mea nu mai era nimeni acolo .
Inchid usa dupa mine si caut ghiozdanul. Il gasesc pana la urma si il golesc de carti si caiete . Arunc inauntru teancurile de bani si impaturesc niste haine pe care le pun peste bani.
Ma duc la dulapul de la birou si il deschid. Inauntru erau cateva arme cu electrosocuri si un bat extensibil.
Le pun si pe ele in ghiozdan.
Ma imbrac cu o pereche de blugi negri un tricou visiniu peste care pun hanoracul negru cu gluga si geaca de piele.
Ma incalt cu bocancii negri si ma asez la birou. Caut un pix si o foaie . Dupa ce le gasesc incep sa imi astern pe coala alba gandurile pe care imi era frica sa le spun .
Dupa cateva ore de scris si rescris, termin si asez pixul pe mijlocul foii .
Imi agat ghiozdanul de spate si deschid usa balconului.
Cerul era acoperit de doliu ,stelele tremurad pe langa luna plina care racea si mai tare aerul calm.
Ma uit in urma pentru a avea o ultima amintire a acelui loc unde inca i se mai simtea prezenta mamei.
Imi asez usor gluga pe cap care imi umbrea partea de sus a fetei , ma asigur ca nu e nimeni pe afara si sar peste balustrada balconului.
Ma asigur iar si grăbesc pasul pentru a ma pierde in intunericul padurii fara sa fiu vazuta.
Din perspectiva lui Rose :
Toata noaptea nu dormisem din cauza cuvintelor scuipate in fata mea ale Katerinei care erau complet adevarate. Ea era prietena mea cea mai buna si merita sa stie adevarul pe care l-am pastrat de la nunta ei .
Imi fac curaj si intru in casa uriasa mangaiata de cateva raze reci ale soarelui de dimineata.
Toti erau stransi la masa mancand in liniste . Eu ii salut si ii intreb de Kat. Toti imi spun ca de aseara nu a mai iesit din camera . Asa ca urc repede scarile si ma opresc cu inima cat un purice in fata usi.
Ridic mana cu intentia de a ciocani . Stau putin pana trag aer in piept si ciocan cand imi fac curaj.
Nu aud niciun raspuns asa ca ma intorc pentru a pleca .
Dar iau hotararea ca trebuie sa salvez peietenia noastra cat mai pot . Asa ca intru haotic in camera.
-Kat imi pare rau ! Eu...
Ma opresc in mijlocul camerei cand vad ca era goala. O caut in baie insa nu era nici acolo. Ma duc la geam si ma uit sa vad daca se antreneaza . Nu era nici acolo.
Cand vreau sa ies din camera vad o foaie scrisa pe care era un pix . Iau foaia si oberv ca era scrisul Katerinei.
Pusese ca titlu ,,Dragii mei !"  sub el scrisese mare si hotarat ,pe parcurs facandu-se mai mic si mai sters.
Nu o citesc si plec la ceilalti .
Terminasera de mancat si stateau de vorba in sufragerie.
-Baieti trebuie sa ascultati asta! Le spun trista.
                       ,,Dragii mei!
Probabil acum in timp ce cititi aceste randuri eu sunt in drum spre locuri necunoscute !
Nu am avut curajul de a-mi destainui gandurile in fata voastra. Asa ca le-am scris pentru a putea intlege faptele mele. Pentru a intelege de ce am plecat.
Nu mi-a placut niciodata sa adun cioburile sparte si sa le lipesc la loc , spunandu-mi ca vasul e nou.
Ceea ce s-a spart ,e spart si prefer sa-mi amintesc cu placere de ,, vasul intreg " , decat sa-l am inaintea mea si sa-i vad crapaturile tot restul vietii.
Asa ca am hotarat sa o iau de la inceput . Si asta o pot face doar prin recapatarea lupului .
Veti spune ca e un lucru nebunesc.  Dar nu este . Cred din toata inima ca pot reusi sa imi recapat jumatatea, pentru ca asa cum v-am promis voi readuce totul la normal.
Stiu ca acum incercati sa pareti puternici si in acelasi timp insendibili . Nu vreti sa va mai raneasca nimeni . Si stiu ca asa cum ati fost pacaliti de aparente nu veti mai lasa sa se intample asta.
Si va apreciez pentru asta . Insa stim cu totii ca voi nu sunteti asa . Sunteti niste persoane bune care puneti suflet in tot ceea ce faceti pentru ca va pasa de orice.
Sunteti niste persoane foarte bune pe care eu nu le merit . A-ți fost mereu lângă mine.  A-ți luptat impreuna cu mine ,a-ti ras si plans impreuna cu mine . Si pentru asta eu trebuie sa fac orice pentru a va proteja . Pentru a putea alunga tot acest intuneric din vietile voastre.
Stiu ca voi veti spune ca nu trebuie sa fac asta ,dar eu ma simt raspunzatoare pentru tot. Pentru ca prin natura mea sunt un purtator al raului asa cum au fost si ceilalti lupi Legendari . Dar asta nu iseamna ca eu trebuie sa accept asta . Pentru ca legendele sunt diferite . Eu sunt diferita , sau mai bine zis speciala.
Asa ca imi voi recapata lupul si il voi prinde pe Tod pentru al inchide in inchisoarea din padurea Big Tree.
Doar asa mizeria asta nu ma va aduce la nebunie . Doar asa nu voi avea sorta celorlalte legende , de a disparea inaintea realitatii!
Va iubesc pe toti ! Sa aveti grija de voi  si de haita pana ma intorc ! "
-Doar atat a scris ?  Nu a spus unde pleaca ? Intreaba Ale plangand.
-Asta este tot! Spun in timp ce intorc foaia spre ei.
Ramanem in tacere timp de ore intregi . Nici cand plecam in drumul nostru nu ne spunem nimic . Plecarea Katerinei ne distrusese pe toti pentru ca acum stiam ca nu se va intoarce pana nu va aduce totul la normal. Si cine stie cand vor reveni lucrurile la normal .

Din perspectiva Katerinei :
Stateam cu fata lipita de geamul autocarului care oprise sa ma ia in timp ce mergeam pe marginea drumului.
Telefonul meu suna incontinu de doua ore . Toti ma sunau inebuniti sperand ca voi raspunde .
Il inchid si il arunc in ghiozdan.
Pentru a ma tine de plan trebuia sa rup complet legatura cu cei de acasa .
Chiar daca dorul doare extrem de mult. Si e ca si cum ramai fara aer pret de prea multe secunde, fiind incet si intens . Te face sa simti. Si se declanseaza atat de subit ,de parsiv ,de crud .
Dar trebuie sa suport toate astea . De a fi departe de toata familia mea . De Kris care mai are cateva luni si naste . Toate astea sunt extrem de dureroase mai ales ca nu poti fi acolo pentru ei cand au cea mai mare nevoie de tine !
Dar pana la urma toate astea sunt pentru ei . Pentru a avea o viata protejata de rau !

Eu sunt Katerina Petrova !  Nu mai sunt Alphaul haitei Petrova si nici Lupul Legendar ! Insa voi lupta pana la ultima suflare pentru a readuce totul la normal si pentru ai pedepsi pe toti care si-au pierdut umanitatea cu buna stiinta !