Speciala (2) Parti intunecate

XX: Ce am facut ?

Deschid putin ochii. Vad incetosat cum totul se misca . Cineva ma ducea in brate .
Urechile imi erau infundate . Auzeam o voce goala si cu ecou.
Oboseala ma acapareaza si imi las usor capul pe pieptul celui care ma tinea in brate . Inchid iar ochii si totul se transforma in intuneric.
In cateva secunde stateam intinsa in intuneric . Ma ridic putin , totul parca se misca cu incetinitorul .
Niste urme albastre zvagneau prin intuneric.
Ma ridic in picioare, incep sa inaintez pe langa urmele albastre si intunericul ia forma unei paduri . Copacii intunecati accentuau miscarile in gol care erau asa de ametitoare. Nu se auzea nimic ,totul era cuprins in tacere.
In departare un foc involburat era incercuit de niste siluete negre care tineau in maini niste torte. Ma apropii de ei, eu inca incercand sa ma trezesc din ameteala aceea ingrozitoare care facea fiecare miscare greu de executat.
Ma apropiasem mai tare de acea zona și am putut sa imi dau seama de ce se intampla . Il vedeam pe micutul Josh cum imi storcea puterea. Grabesc pasul .
Incercam sa opresc cele ce se intamplau ,dar cu cat alergam mai tare distanta se marea excesiv. Cand lupul meu era gata sa iasa ajung fara sa imi dau seama foarte aproape de ei . Atunci lupul se buseste in mine aruncandu-ma departe .
Cad pe pamantul intunecat . Ma ridic si vad forma lupului meu cum se duce spre foc.
-Nu ! Te rog nu fa asta!
Lupul meu intra in focul din cauza caruia totul se terminase pentru mine. Fara sa ma gandesc la ce se putea intampla il urmaresc fara sa ma gandesc ca focul imi provocase arsuri , insa doar ma transportase in alta parte.
Eram langa o cladire uriasa cu turle pe masura. In fata mea era o piscina extrem de mare cu o apa inverzita . Erau oameni in ea . Nu intelegeam unde sunt sau ce se intampla, pentru ca acel loc era ingradit de o plasa de fier.
Incep sa aud niste voci.
-Unde o fi ? Nu ii gasesc mirosul!spune o voce demonica.
Din nu stiu ce motiv incep sa fug pana in partea cealalta a piscinei . Pe partea opusa mie observ sase barbati . Cel care era in fruntea lor era cel mai vizibil ceilalti fiind putin pierduti in intuneric. Cel din mijloc era imbracat intr-o camasa cu carouri rosii si negre . Avea parul lung pana la umeri si o barba deasa.
Dar cel mai ciudat era ca toti aveau cate o urma de muscatura pe maini sau gat .
Toti se uitau fix in zona in care eram. Merg in acelasi timp ca niste zombii si intra in apa verzuie a piscinei. Ajung imediat . Erau in dreapta mea insa mult mai departe de mine.
Incep sa se apropie cu privirile atintite spre mine. O frica groaznica ma patrunde si ma face sa tremur.
-Simtiti ! Este ea !
Fac pasi grabiti cu spatele. Imi era asa de frica de ce puteau sa imi faca. Ma impiedic . Ma taram cu spatele in timp ce ei veneau spre mine. Ma priveau lacom cu ochii lor albastrii patrunzatori. Maraiau spre mine aratandu-si coltii.
Ma intorc in genunchii si ma prind cu mainile de plasa de fier pentru a incerca sa scap cumva imsa imi infing ghearele in incheietura picioarelor si incep sa timp .
Tip mai tare si atat de disperata cand incep sa ma traga . Plasa de fier imi distrusese degetele . Sangele imi acoperise palmele . Alunec si dau drumul plasei.
Tipam ca in gura de sarpe in timp ce ei râdeau si șopteau ce voiau sa imi facă .

Ma trezesc tipand . Imi pun mana la gura cand imi dau seama ca avusesem doar un vis.
Eram intr-o camera de spital pusa la aparate si imbibata de substantele din pungile care pompau de zor in venele mele. Imi dezlipesc si scot tot ce era pe mine si ma dau jos din pat .
Eram imbracata intr-o roba pentru operatii care imi lasa putin spatele la vedere . Iau capotul alb din cuier si ies din camera. Din cand in cand se mai auzeau vaiete de durere. Inghit in sec si merg mai departe.
Ma opresc la usa alaturata de camera mea si il vad pe Aisac cum statea la marginea patului tinand strans mana palida a lui Ale.
Apas repede pe clanta si intru usor.
-Kat? Te-ai trezit ! Spune el in timp ce venea sa ma stranga in brate.
-E bine ? Intreb dupa ce scap din bratele lui si ma duc langa patul lui Ale.
-Creierul si corpul ei au suferit un traumatizm sever dar Antonius a donat sange si se va face bine! Spune el cand imi arata spre punga plina de sange .
Ii aud numele lui Antonius si imediat imi apare imaginea cu el inert pe pamantul negru îmbibat in sange .
-Si ceilalti cum sunt ? Tu esti bine ? Intreb cand ii observ bratul bandajat.
-Vampirii au donat multe pungi de sange celor grav răniți ! Si au constrans toti doctorii sa ne ajute fara intrebari !Eu am avut nevoie doar de o mica doza insa unii nici sangele de vampir nu ii ajuta! Spune trist.
-Rose e bine ? Tata e bine si cei din consiliul batranilor ?
-Rose a scapat doar cu o mana rupta ! Tatal tau e bine are grija de ceilalti ! Din pacate doi din consiliu au decedat din cauza ranilor grave ! Nu au facut fata din cauza batranetii!
-O Doamne! Elena e bine ?
-E sub anestezic insa cand se va trezi nu ...
-Ce vrei sa spui? Il tai repede.
-Pai...
-Aisac ! Spun amenintatoare .
-Cat tu te luptai cu Hanibal in ceata Danton a venit sa te ajute !
-Ce ? De ce?
-A spus ca nu te poate lasa singura! Tu avand in corp esenta inelului lui Eidăn nu ai fost afectata insa Danton a fost foarte afectat de ceata ,nici nu a apucat sa ajunga la tine si a fost doborât ! E inegrit peste tot in afara de piept si fata! Si dupa ce o lumina puternica a cutremurat totul ,ceata a disparut si atunci a aparut Alexander cu Alan si ceilalti Alpha!
-O Doamne!
-După  te-am gasit in padure, zacand langa Hanibal ! Erai foarte departe de locul unde v-ati luptat!
Incepusem s-a ametesc. Nu imi aminteam nimic din ce imi zisese Aisac . Nu imi aminteam nici lupta nici de ce zaceam in padure.
-Kat ! Tu nu iti amintesti nimic? Nu iti amintesti ce s-a intaplat in padure?
-Eu...eu...Nu conteaza ! Trebuie sa il vad pe Danton! Spun plecand.
-Kat nu are nimeni voie sa intre! Imi spune dupa ce ma apuca de mana .
Imi smucesc mana violent . Insa parca ceva era schimbat . Nu mai aveam acea rapiditate in miscari si nici forta.
Ies din camera fara sa bag de seama . Mintea imi era intunecata de gandul ca Danton ar putea muri . Imi indepartez pe moment gandul si urc scariel.
O vad pe Elena cum statea lipita de geamul unei camere de reanimare.
-Elena esti bine ?
-Katerine te-ai trezit!
Ma ia strans in brate simtind cum ii curg lacrimile de pe obraz pe umarul meu.
-Ce se intampla?
-Nu stiu! Doctorii ne spun sa nu ne facem sperante! Spune plangand.
Elena incepe sa planga in hohote . Se lasa pe spate si aluneca usor pe podea plangand fara oprire.
-Va fi bine ! Acum hai sa mergem inapoi in pat nu ii faci nimanui bine daca nu ai grija de tine!
-Nu, vreau sa raman langa el !
-Stiu ! Dar Danton ar dori ca tu sa te faci bine ,nu mai rau!
Ofteaza lung si isi sterge lacrimile care nu se opreau din ai inunda obrajii palizi.
O ajut sa se ridice si imi pun bratul pe sub bratele sale . Ajungem in camera ei, acolo era o asistenta care era gata sa vina sa o caute . Cand ne vede ma ajuta sa o asez in pat . Atuci asistenta ii pune o branula si injecteaza ceva in punga plina de un lichid incolor.
Elena adoarme treptat si profund.
-Va rog sa eliberati camera ! Pacienta are nevoie de spatiu si odihna!
Ii asez bine patura pe ea si ies din camera .
Mergeam cu privirea atintita pe podeaua din marmura ,plina de puncte negre si gri.
Ridic privirea cand simt o vibratie. Eram in fata geamului dupa care Danton zacea in acel pat alb plin de aparate .
Era bandajat pe brate si picioare. Negreata i se vedea pe tample si barbie. Respira cu ajitorul aparatelor insa foarte greoi.
Acea priveliste imi aduce iar gandurile negre. Era posibilitatea ca Danton sa moara in scurt timp fara macar sa mai aiba sansa sa isi ia ramas bun . Dar, daca asta era sansa spre fericirea mea. Daca, moartea lui era singura cale de a-mi salva viata , de a avea o viata mai buna alaturi de cei iubiti , de Eidăn.
Moartea lui ma putea elibera de blestemata asta de nunta si legatura.
Imi strang pumnii. Ma uit in toate partile si apas usor pe clanta usii. O inchid dupa ce intru si ma apropii de patul lui ,cu inima care batea disperata si cu o respiratie accelerata.
Voiam sa imi scot ghearele ,sa ii frang jugulara si sa ma fac disparuta . Vroiam sa scap de aceasta povara . Dar nu puteam. Nu puteam sa imi scot ghearele sau sa imi declansez transformarea . Puteam sa il deconectez de la aparate sau sa il sufoc .
Insa nu am facut nimic . Doar am cazut in genunchi plangand .
-Imi pare rau ! Nu stiu ce e cu mine ! Imi pare asa de rau ! Spun in timp ce plangeam infundat.
Imi asez mainile pe patul lui la fel si capul . Nu intelegeam ce se intampla cu mine. Nu imi aminteam nimic din timpul luptei sau dupa ea . Ma simteam incompleta si slaba , extrem de slaba .
Ma simteam atat de murdara pe interior si atat de goală , încerc sa ma agat de legatura dintre noi însă nu mai era acolo de parca unul din noi ar fi murit   . Un miros de sange combinat cu metal imi infunda nasul ,venea de pe mainile mele . Nu mai simteam si auzeam ca inainte . Ceva era schimbat . Totul era schimbat .
Plangeam neintrerupt stand cu fata in salteaua care imi absorbea lacrimile.
-Katerine?
Ridic capul speriata cand aud vocea grava. Imi sterg lacrimile cand il vad pe tata cum se apropie de mine.
-Ce faci aici ? De ce nu esti in pat ?
- Nici eu nu mai stiu !
Ma ajuta sa ma ridic si ma cuprinde cu bratele lui rigide si pline de bandaje.
-Esti bine?
-Nu! Nu imi amintesc nimic din timpul luptei ! Ma simt lipsita de putere ! Simt ca imi lipseste ceva ! Tata , ceva e rupt in mine !
-Inca te vindeci! Mai asteapta un timp si o sa vezi ca totul va fi bine!
Il vad cum se intristeaza si cum isi mangaie mana de parca ar ascude ceva .
-Ce sa intamplat?
-Nimic ! Acum hai inapoi in pat !
-Nu ! Spun dupa ce ma duc langa patul lui Danton! Spunemi ce imi ascunzi!
-Katerine!
-Spune ce ascunzi! Tip .
-Josh. ....
-Ce e cu Josh?
-E pe moarte!
-Ce ? Nu se poate !
Atunci Danton ma apuca strans de incheietura maini, el fiind inca in coma.
-Danton? Danton ?intreb cand vad ca mormaie ceva.
Imi impinge mana spre usa si isi lasa bratul sa cada pe marginea patului.
-Cheama asistenta ! Ii spun tatei in timp ce plecam.
Alergam pe holurile spitalului de nebuna incercand sa il gasesc pe Josh. Vad cum trei asistente alearga pe langa mine si intra intr-o camera tipand ca toata lumea sa iasa afara.
Eidăn si Cnicov ies din acea camera cu fete acoperite de ingrijorare si tristete.
-Ce se intampla? Tip la ei.
-Kat te-ai trezit ! striga Eidăn vrand sa ma imbratiseze.
Il dau la o parte si trec de el . Deschid usa si raman incremenita din cauza la ce vedeam.
Josh era intins in patul de spital, tremurand ,in timp ce ii luminau ochii si venele foarte puternic.
-Faceti ceva !tip la asistente.
Una din asistente injecteaza ceva in punga cu sange . Josh tot avea convulsii puternice. Tipă extrem de tare cand incepe sa ii curga sange din urechi, ochi , nas si gura.
-Josh rezista! Ii spun dupa ce ii iau mana intre ale mele.
Atunci ma lovesc puternic franturi de amintiri. Nu intelegeam ce vazusem asa ca il imbratisez .
Imi apar in minte toate momentele din Lumea Spiritelor ,din timpul luptei si de cand Josh imi luase puterea.
Il las usor pe pat . Nu mai avea convulsii iar sangele se oprise din a curge siroaie. Insa lumina albastra nu incetase din ai lumina corpul.
Nu imi venea sa cred ce facusem . Ca omorasem atatia Rogue fara mila , ca imi placuse sa le sfasii pilea si sa le simt gustul sangelui.
Puterea imi fusese luata pentru faptele mele groasnice . Devenisem un monstru .
Ma uitam inmarmurita la mainile mele care le vedeam pline de sange . Acelea nu mai erau mainile mele . Acelea erau mainile unei criminale din lantul Lupilor Legendari.
-Katerine esti bine ? Ma intreaba Cnicov speriat.
-Ce am facut ! De ce nu ma-ti oprit ?
-Altfel nu puteam sa castigam lupta!imi spune Cnicov.
-Dupa atatea lupte purtate! Acum m-ati lasat sa ma transform in ceea ce urasc cel mai mult ! Ma-ti lasat sa ma transform intr-un monstru insetat de sange !
-Katerine noi...
-Nu ! Nu e vina voastra ! Il tai repede. E vina mea ca am lasat sa se ajunga aici!
-Ce vrei sa spui? Ma intreaba Eidăn incruntat.
-Ca nu trebuia sa accept de la inceput sa vin in haita si sa imi activez lupul care acum a fost luat de acest copil care este pe moarte !
- Ce? Sar amandoi.
Ma intorc si imi mangai fata cu mainile mele pline de sange.
Stau putin si analizez tot ce se intamplase. O mica pauza din toata nebunia asta ma ajutat sa imi dau seama de cum puteam sa il salvez pe Josh.
Ma intorc fulgerator si il iau pe Josh in brate fiind urmarita de privirile confuze ale lui Eidăn si Cnicov.
-Stii unde putem sa ii gasim pe semenii lui Josh?il intreb pe Cnicov.
-Ei sunt niste nomazi ! Nu stau intr-un singur loc ! Dar stiu un loc unde au putea fi!
-Bine atunci sa mergem ! Eidăn tu conduci!
Plec din camera cu Josh in brate fiind urmata de Eidăn si Cnicov . Cei doi nu au scos niciun cuvant pana la masina.
Eu raman pe bancheta din spate cu Josh care statea cu capul pe bratele mele. Cnicov si Eidăn stateau in fata.
In masina era o liniste totala ,se mai auzea din cand in cand vocea lui Cnicov care ii dadea indicatii lui Eidăn.
-Si cum ii gasim ? Intreaba Eidan.
-Cand o sa ajungem aproape de acea zona si vor simti cine suntem , ne vor gasi ei !
-Foarte incurajator!
-Nu conteaza ce ne vor face ! Trebuie sa il ajute pe micut pentru ca e unul de-al lor !
-De unde sti ca nu e din alt grup? Ma intreaba Cnicov.
-Josh la recunoscut pe unul din ei !
-Si cine era?
-Bunicul lui! Avea o blana uriasa de urs pe el si un craniu de berbec!
Cnicov se intoarce brusc la mine .
-Esti sigura?
-Da ! De ce ?
-Il cunosc și acel barbat a renuntat demult la umanitate ! Nu il va accepta pe Josh ! Mai ales in starea care e !
-Nu conteaza ! Trebuie sa incercam!
Dupa o ora de mers intram pe un drum forestier. Printre copaci incep sa se vada niste siluete.
Masina isi pierde din viteza.
-De ce opresti? Il intreb pe Eidan.
-Pedalele nu mai functioneaza!
Masina se opreste . Prin spatele ei apar siluetele . Il iau pe Josh in brate .
-Ce faci ?Nu esti in siguranta !
-Trebuie sa il salvez !
Deschid portiera si cobor din masina . Eidăn si Cnicov coboara si ei, dupa venind langa mine.
Acei oameni vin amenintator catre noi. Băieții trec in fata mea pentru a ma proteja . Cativa se opresc in fata noastra ,restu ramanand in umbra .