Speciala (2) Parti intunecate

XI: Iadul!

Ma trantesc în fund plangand infundat ,Rose mangaindu-mi spatele.
Stateam toti încremeniți.  Kol si Aisac încă încercau sa îl readucă la viata pe Kaleb dar fără rezultat. Ale se duse lângă micuț și începu și ea sa pompeze. Tresare tipand . Noi uitandu-ne la ea nu înțelegeam ce se întâmplă.
-Cum ai putut sa ții mainile atat pe el? Arde ca focul! Imi spune ea în timp ce își freca mainile tremurânde și arse.
-Pentru ca eu nu simt nimic !
-Ce?
-Uite!
Le arat mainile care tremurau și zvagneau.
Se uitau încremeniți la ele fără sa scoată vrun sunet.
Ma târăsc ca o nebuna în genunchi când văd ca Josh incepe sa tușească .
-Josh! Josh! Strigam indurerata.
Un zambet neașteptat se așează pe fata mea când își deschide ochii , începe sa tușească mai tare și sa scoată apa înghițită.
-Katerine! Spune el obosit.
Il iau strans în brațe și răsuflu ușurată . Imi curgeau lacrimi de bucurie . Săracul Josh era puți sufocat de îmbrățișarea mea neterminabila.
-Sunteți bine ?
Îmi ridic privirea automat când îi aud vocea grava și ingrijorata. Ne priveam triști, eu având încă lacrimi în ochi care se inmultisera când l-am vazut pe Eidăn .
-Katerine ! ma striga Kol aproape fără voce.
Ma ridic repede și mă întorc la el. Niste lacrimi mi se preling pe fata când îl văd pe Aisac stand în genunchi cu privirea atintita spre pământ . Kol aruncandu-se în fund și punandu-si mainile obosite pe fata încă umeda. Lângă ei stătea trupul neînsuflețit a lui Kaleb .
In zadar băieții lau resuscitat . Din cauza impactului se lovise la cap. Incă sângera iar apa agravase totul.
-Haideti sa va uscați!  Ne spune Eidăn trist.
Am mers puțin prin pădure pana am dat de drum . Acolo ne astepta o mașină condusă de cei din Legiune. Eu, felele și Josh ne urcam în mașină împreună cu Eidăn.  Kol si Aisac ramanand lângă trupul lui Kaleb pana veneau alți membrii ai Legiunii sa îi ajute.
Am ajuns după ceva timp de mers cu mașina . Coboram rigid și intram incet cu o durere în inima.
Încă eram socata și blocată în cele ce se intamplase. Priveam doar în gol și îl ținem strans în brațe pe Josh de parca mil fura cineva.
Eidăn ne conduce spre camerele noastre . Eu îl las pe Josh în camera mea și ies puțin afară.
Ma opresc obosita în fata unui geam cu margini gotice și tente maronii spre negru.
Imi pun mainile pe pervazul geamului. Las capul sa cada, bărbia stand lipita de piept ,inspir adanc . Strâng pumnii și incep sa lovesc nervoasa pervazul cu ei . Nu îmi stăpânesc nervii și dau și cu picioarele în peretele dur din stanca. Trantesc masuta decorativa de langa mine care avea o mica vaza roșie pe ea și o bucata de material plin cu decorațiuni colorate sumbru .
Se aude un zgomot cu ecou când vaza și masa fac contact cu podeaua umbrita. Imi trantesc mainile pe perete , eu încă nu simteam nimic.
Aud un scartait ascuțit . Intorc puțin capul și îl văd pe Josh cum se uita prin mica deschizatura a ușii la  mine .  Imi iau tarait mainile de pe perete . Le așez pe langa corp si ma duc la el. Il iau de mana si inchid usa. Ne asezam in pat imbratisati oftand din cand in cand .
Peste ceva timp aud batai usoare in usa. Il las usor pe perna pe Josh si cobor ca o pisica din pat. Dischid usa enervandu-ma scartaitul ei.
-Shàngdì va asteapta in sala principala! Imi spune sumbru si plin de respect ,barbatul mascat din fata mea.
Dau aprobator din cap si ma intorc in camera pentru cateva secunde sa imi iau haina. Cand ma intorc spre usa legionarul disparuse. Inchid usa in urma mea si merg cu pasi marunti spre sala principala. In ecoul pasilor mei se auzeau niste gemete .
Merg mai departe si cand trec prin dreptul unor scari care duc spre un subsol intunecat ,gemetele se auzeau mai tare. Ma opresc in dreptul scarilor . Ma uit pierduta in intunericul care cuprindea scarile . Se auzea un ecou pierdut printe gemete si vajaitul cred ca a unei brize de vant.
Simt o prezenta in dreapta mea. Ma intorc si vad cum legenarul care plecase fara sa ma astepte statea nemiscat cu fata la mine. Ma indrept spre el . Imi ridic sprancenele si le incrunt . Trec de el si o iau inainte pe coridorul luminat doar de cateva lumanari sau candele.
Ajung in fata usii imense unde ultima data intrasem cu forța pentru al invinge pe Mò tiè .
Imi sucesc gatul din cauza imaginilor aparute in minte de atunci .
Legionarii asezati fiecare in fata unei usi ,le deschid impreuna descoperind camera goala . Tronul era la locul lui pe mica treapta din lemn, cateva torte erau asezate in colturi care umpleau de umbre armele agatate de pereti.
Inaintez fara sa stiu de ce si il vad pe Eidăn stand in fata ferestrei cu mainile la spate. Usile se inchid imediat cum pasii mei inainteaza nesiguri.
Ma opresc fix langa el privind amandoi crestele muntilor acum intunecate din cauza noptii luminata doar de o parte din luna sfiuasa .
-Imi pare rau pentru pierdere!rupe el tacerea fara sa se uite la mine.
-Care dintre ele?intreb intepata.
-Pentru toate!raspunde calm.
Intoc imediat capul spre el. Eidăn inca stand cu privirea ridicata ,privind in zare sau in gol. Nu imi puteam da seama din cauza discrepantei sale .
Incepe sa ii galopeze inima si sa respire greoi cand ma apropii mai tare de el.
Imi las capul sa cada bland pe umarul lui incarcat de straele legiunii. In reflexia geamului ii vad fata uimita insa si pe noi doi stand cumprinsi de apropiere.
-Cum de ai renuntat la parul tau lung?intreaba cu ochii atintiti spre reflexia mea.
-Poveste lunga! Spun in timp ce imi asez mana fara sa vreau pe umarul lui.
El se incrunta si se intoarce fulgerator spre mine si imi apuca mainile. Le mangaie si se uta la ele amanuntit.
-Sa ghicesc ,si asta este o poveste lunga?ma intreaba ridicand ochii la mine.
Rotesc lent capul si oftez. Ma uit la el trista ,el cerand din priviri explicatii.
-Am fost atacati de niste mercenari sau asa ceva si cand eram gata sa ii doboram pe ultimii ceata a inceput sa se scurga pe teritoriul nostru pe care l-am crezut pana atunci aparatorul nostru care va tine orice rau afara! Insa cumva a reusit sa sparga bariera! Si cand am incercat sa ii ajut pe cei din urma am fost putin atinsa de ceata inainte ca Antonius sa ma duca repede in casa! Si asa am ramas cu un sfert din parul pe care il aveam si fara degete !
Se intristeaza repede si lasa privirea spre podea.
-De ce nu ma privesti in ochi ?
-Pentru ca ma pierd  si imi amintesc ca am fost nascut sa te protejez ,sa fiu mereu acolo sa te ajut! Acum ti-ai pierdut degetele!
-Ce tot spui? Stiu ca mereu vei fii acolo cand chiar voi avea nevoie de tine ! Dar tu ar trebui sa stii ca daca erai acolo nu schimbai nimic !  Si asta doar din cauza slabiciunii mele, de a ma gandi inainte la ceilalti si dupa la mine!
Imi strange mainile langa pieptul sau si le saruta apasat. Simt o caldura  care imi strabate tesutul degetelor care se duce pe pieptul meu . Vulturul desenat arzandu-ma . Negreata intra in vene si urca prin ele serpuit pana pe piept fiind absorbite de vultur.
O usurare de parca mi se luase o greutate mare de pe inima  ma elibereaza si imi readuce degetele la functionalitatea lor normala.
Incep sa strang degetele bucuroasa, sa ma ridic pe varfuri si sa imi invart picioarele.
-Cum ai facut asta?
-Nu stiu! Am vrut doar sa te fac sa te simti mai bine ! Si mi-am dorit sa iti revii la normal! Cred ca legatura ta cu inelul a facut sa se activeze vulturul! Zeus ii numea ca protectorii oamenilor cu suflet bun si special !
Imi spune zambitor si cald.
Eu imi lipesc mana bland de obrazul lui aspru din cauza barbii . Eidăn isi inchide ochii si isi pune mana deasupra mainii mele lipind-o mai tare de fata lui.
Ma trage puternic si repezit in bratele lui. Isi pune obosit capul pe umarul meu inspirand adanc.
-Te iubesc Katerine!
Raman cu gura cascata cand ii aud vorbele. Ceva se trezeste in mine . Un sentiment ciudat de gol in stomac si fericire care nu ar trebui sa existe.
Dupa trei luni el nu ma uitase ,ba chiar sentimentele lui devenisera mai puternice.
-Imi pare rau dar nu am putut sa te uit! Stiu ca sentimentele mele sunt de prisos insa nu le pot schimba si nici uita! Numai gandul la tina imi facea inima sa tresara!
Eu nu scoteam niciun cuvant . Eram induiosata de vorbele lui. Nu puteam spune ca imi parea rau pentru el sau imi era mila. Practic eu ma bucuram ,imi tremurau picioarele iar inima galopa dezmetica.
-Nu e nevoie sa spui nimic! Imi spune el cand vede ca nu scoteam niciun suntet.
Imi ia capul intre palmele sale si ma saruta apasat pe frunte .
-Nu e nevoie sa spui nimic pentru ca inima ta imi spune totul!spune zambitor.
Intre noi se instalase un moment de tacere , el privindu-ma linistit, exprimandu-si iubirea prin atingerile lui calde si ochii lui care se uitau de parca nu mar mai vedea niciodata pentru ca cineva mar lua din bratele lui si iubirea lui nemarginita.
In interiorul meu se dadea o lupta intre constiinta si inima care imi urla indurare.
Fara sa ma mai gandesc il apuc si eu cu mainile de fata ,ma apropii atat de mult incat eram lipiti unul de altul si il sarut bland pe buzele mari si uscate.
Ma indepartez scur de parca ii dadeam un sarut de adio. Insa el vazand ca ma indepartez ma prinde de mijloc si ma aduce inapoi lipit de el.
Imi prinde fata puternic si ma saruta infometat.
Nu stiu cum dar ne lasam sentimentele libere , fara sa mai tinem cont de consecinte . Uitasem de toti si toate. Eram doar noi sarutandu-ne neincetat.
Ma apuca puternic de mijloc si ma ridica usor . Ma aseaza pe pervazul geamuliui rece . Eu il prind cu piciorele pentru a sta cat de aproape puteam de mine.
Lupul din mine o luase razna asa ca macar o data il las liber . Si asfel ii desfac haina grea si plina de pietre.
El vazad ce am facut ma ia in brate. Se roteste pe calcaie si incepe sa mearga spre usa de unde Mò tiè il adusese pe Josh cand ne rapise.
Eidăn ma lasa pe picioarele mele ,eu raman acolo nemiscata.
Deschide usile mari si masive. Inauntru se vedea un pat visiniu cu baldachin negru. Mobila era mai frumos aranjata avand un candelabru destul de mare suflat cu aur, nu ca celelalte camere care erau mai modeste. Armele erau agatate de peretii frumos varuiti dar imi atrage atentia arcul cu sagetile de pe peretele din fata patului.
Nu vazusem ca Eidăn imi intinsese mana din cauza obiectelor care iti furau ochii. El ma indeamna din priviri sa il apuc de mana.
-Sigur vrei sa faci asta ?intreaba vazand nesiguranta mea.
-Esti protectorul meu nu ?
-Da !
Imi dau bluza jos si o arunc langa mine. Ma descalt fara sa imi folosesc manile si ma duc ca o felina lipita de el si imi deschei pantalonii si sutienul.
Incep sa il sarut . Usile se inchid in spatele meu . Dupa ele aflandu-se doar sentimentele noastre care erau libere sa isi desfasoare arta lor ravnita de toti pentru asi elibera sufletul de presiuni și foc.
Camera se umpluse de focul apropierii care ne ardea pielea la fiecare atingere reciproca, la fiecare sarut flamand.
Imi deschid ochii fara voia mea. Intunericul acoperea camera si pe cel care ma incalzea cu imbratisarea lui. Imi inchid ochii la loc dupa ce inspir adanc si ma asez mai bine pe perna .
Un miros intepator si dulce imi deranjeaza narile. Deschid ochii si imi riduc putin capul cat sa prind mirosul.
Acel miros venea din toate partile camerei . Dau usor mana la o parte de pe abdomenul meu si ma ridic incruntata. Scot un sunet de dezgust cand calc pe ceva ud si lipicios. Merg pana la usa si o deschid pentru a face putina lumina. Cand ma intorc ma lipesc de perete speriata.
Peste tot erau cadavre de oameni . Erau sfasiate si pline de sange care inca se scurgea pe podeaua deja  imbibata de el.
Focul albastru navaleste din usa deschisa. Incerc sa merg cat mai departe de el ,insa din cauza ca mergeam cu spatele cad pe mormanul de cadavre . Fac niste ochi bulbucati si ma ridic repede. Ma urc in varful patului si incep sa il zgaltai pe Eidăn.
-Eidăn, trezește-te ! Trezește-te ! Tipam alatmata cand vedeam ca focul e peste tot.
Ma intorc sa ii dau palme ca sa se trezeasca. Atunci sar in partea opusa a patului cand il vad plin de sange la gura avand numai rani inegrite pe corp.
Eram ingrozita din cauza celor ce se intamplau si din cauza ca cel plin de sange era Danton care ranjea la mine cu o privire malefica si lunatica.
Incep sa tip din cauza iadului din jurul meu .
Tipand ma trezesc iar in pat . Camera fiind la fel de intunecata insa langa mine fiind Eidan care nu stia ce sa imi faca.
-Ce sa intamplat ? Ce ai visat?
-Iadul!