Speciala (2) Parti intunecate

XVII:Lumea Spiritelor!

Deschid ochii imediat . Eram sub apa . Ma ridic automat si inspir adanc cand  sunt la suprafata apei .
Ma ridic in picioare ,apa era mai sus de gleznele mele . Trag haotic de rochia lunga rosie cu care eram imbracata si de cardiganul gri. Nu intelegeam de ce eram imbracata astfel.
Las hainele si ma uit in jur. Vedeam doar mici siluete ale unor rate care se plimbau pe suprafata apei si prin ceata densa .
Alerg spre ele, dar cand ajung se prefac in niste serpi negri care incep sa se urce pe mine . Ii alung scarbita si infricosata . Unul din ei ma musca de mana . Il apuc furioasa si il arunc in ceilalti . Incep sa alerg fara sa stiu unde merg sau daca voi ajunge undeva prin ceata atat de densa si inecaciosa.
Ma opresc cand observ o silueta foarte mare . Inaintez cu privirea atintita spre acea silueta. Cand ajung destul de aproape ,un stol de ciori speriat de prezenta mea, zboara haotic de pe acoperisul albastru ,mica turla fiind invaluita treptat in ceata groasa.
Inaintez putin si dau de niste trepte ascunse de apa si ceata. Le urc grijuliu si ma duc in fata cladirii cu ferestre de toate marimile . Cu cat inaintam simteam cum sculpturile de pe marginea acoperisului ma urmareau cu ochii lor stersi si inghetati .
Ating usor stalpii  inalti ai verandei de marmura si urc apasat scarile usor sparte.
Cand ajung in fata usilor de lemn ating cu degetele sticla ciudat de groasa a micilor gemulete . Prin ele vedeam doar o sala goala cu stalpi grosi pana in tavan ,  unde intrau prin  colturile geamurilor, ubre gri. Erau mai negre in colturi si iti inspirau ca intunericul e mai mare decat il vezi . Umbrele gri isi luau forma pe scarile foarte late care duceau la al doilea etaj . Scarile impreuna cu balustrada masiva si eleganta se desparteau brusc, fiecare ducandu-se in alta parte a etajului.
Usile se deschid usor cand ma las pe ele. Ma dau putin inapoi pana ce se dau in laturi . O adiere moale ma impinge sa intru cand trece printre bratele mele .
Acea adiere se transforma intr-o vulpe cu o culoare de albastru exact ca al vulturului de pe pieptul meu.
Vulpea se uita inapoi la mine si incepe sa fuga prin sala goala, trecand direct prin stalpi si urcand agila pe scarile late.
Trec pragul precauta . Un fior rece coboara pe sira spinarii  . Cu cat inaintam ,se auzeau voci soptite . Incep sa grabec pasii spre scari ,dar vocile incepeau sa se adune din ce in ce mai mult . Incepeau sa strige nu sa mai sopteasca .  Se auzeau de parca erau langa mine si dupa in departare .
Nici nu am apucat sa urc prima scara pentru ca ma prabusesc in genunchi .
-Nu sunt nevrednica! Nu sunt o ucigasa! Imi repetam haotic printre vocile auzite .
Vocile ma inebuneau. Imi repetau incontinu ca sunt nevrednica, ca sunt o ucicasa dornica de sangele celor din jur.
Vocile imi intrau prin piept si imi rascoleau fiecare centimentru . Eu mai aveam putin si imi dadeam tot afara. Ma sufocau pe interior .
Vulturul incepuse sa ma arda . Ma ardea insuportabil de parca incerca sa ma faca sa ma ridic . Insa vocile nu ma lasau nici sa respir ,ieseau si intrau ca niste gloante de argint , ranind tot din interiorul meu.
Asa ca strang din dinti . Apuc cu ambele maini balustrada masiva si ma ridic cu greu in picioare .
Urcam scarile mai mult tarait . Imi vajaia capul ,corpul cred ca imi sangera intern iar pielea imi luase foc .
Ajunsesem la ultimele trepte cand imi vine ceva in minte.
Daca tot ce mi se intamplase era doar in mintea mea . Daca toate astea nu ma afectau in realitate .Asa ca atunci cand ajung la ultima treapta urlu puternic .
Toata cladirea era acoperita de o liniste ciudata. Dar continui si termin de urcat treptele pe picioarele mele.
Ma opresc incruntata cand vad ca vulpea se uita la mine . Se intoarce si alearga pe un coridor complet alb .
Imi ascult instinctul si alerg după ea .
Coridorul parca era interminabil . Era plin de usi pe ambele parti  . Nu intelegeam de ce inca mai urmaream acea vulpe care nu ma ducea nicaieri.
Atunci o usa se deschide brusc.
-Ajutor! Striga o voce stearsa.
Ma opresc din alergat si privesc inauntru. Camera era complet goala .
-Ajutor! Striga iar vocea stearsa.
Ma uit inainte ,vulpea nu se mai vedea nicaieri. Asa ca intru in camera. Imi dau seama ca nu era complet goala ,avea in fund o oglinda rotunda cu rama neagra .
Inaintez pana in mijloc . Ma uit in jur doar prin rotatii ale capului.
Pe pereti erau forme si urme de mobila .
Ma apropii mai mult de oglinda. Ma apropii mai mult pentru ca nu imi vedeam reflexia.
Ma uit mai bine si observ ca reflexia camerei se vedea insa a mea nu . Era doar o fata imbracata in negru , cu par lung si caramiziu care ii acopera fata si ii ajungea pana pe podea. Statea in mijlocul camerei in genunchi in timp ce respira greoi.
Pun mana pe oglinda pentru a vedea mai bine . Atunci fata isi ridica repede capul . Ma privea intens fara sa se mai miste .
Eu raman socata pentru ca imi dau seama ca eram eu .
-Ce se intampla ?
-Salveazama! Salveazate !spune printre dinti.
-Si cum as putea sa te salvez?
Isi lasa capul spre podea si se ridica in picioare. Isi taraie pocioarele pana in fata oglinzii cu privirea in pamant.
Se opreste si isi ridica usor capul.
-Catalina?intreb socata.
-Te rog salveazama ! Ma implora.
-Spunemi cum pot sa te ajut ! Nu imi vine sa cred ca insfarsit te pot cunoaste !
-Stiam ca o sa ma gasesti ! Frumoasa si isteata mea fata ! Imi spune cu o fata blanda.
Imi scutur putin capul . Nu imi venea sa cred ca mama mea naturala statea chiar in fata mea . Nu imi venea sa cred ca aveam o sansa sa o salvez.
-Spune ce trebuie sa fac!
-Pune mainile pe oglinda in acelasi timp cu mine si doreste-ti sa ies!Apoi prindema de maini!
-Bine!spun fara sa ma mai gandesc la ceva .
Dam aprobator din cap cand suntem gata si ridicam mainile . Inchid ochii si punem in acelasi timp palmele pe oglinda. Deschid ochii atunci cand ne prindem de maini .
Atunci vulpea apare de nicaieri si ma apuca de picior tragandu-ma inapoi.
-Dami drumul! Tip furioasa.
-E un spirit malefic ! Ca sa fie eliberat trebuie sa ii ei locul!  Imi spune vulpea telepatic.
-Scumpa mea nu il crede ! Sunt mama ta nu ti-as face asa ceva! Imi spune ea in timp ce ma tragea .
O priveam speriata. Eidăn imi spusese ca spiritele rele pot avea orice infatisare. Acum nu stiam ce sa cred . Daca vulpea chiar voia sa ma ajute sau daca femeia de pe cealalta parte a oglinzii este chiar mama mea naturala.
Nu stiu cum dar imi amintesc ca la ora de istorie a doamnei Maloni ne vorbise despre Marii Zei ,despre mesagerii si protectorii lucrurilor foarte valoroase. Iar sotia lui Zeus , Hera i-a prefacut pe Aloadae ,cei doi fii ai lui Poseidon ,Oto si Efialtes in vulpi albastre semnificand marea . Insarcinandu-i cu misiunea de a pazi spiritele rele pe care le tinea in caminul sau .
-Tu nu esti mama ! Spun furioasa.
-Normal ca eu sunt ! Imi spune cu un zambet sters.
-Dami drumul !
-Nu ! Muritoare incapabila !
-Asa gandeste-te ca nu vrei sa iasa! Spune vulpea.
-Katerine nu ne lasa! Spune cu doua voci.
Cand imi intorc privirea spiritul se transformase in mama si tata .
-Kat , ajutama !
-Amalia! 
-Kat!
-Kaleb?
Spiritul se transforma in toti pe care ii pierdusem . Mi se rupea sufletu cand ii vedeam cum ma implorau sa ii ajut. Ma inebunea felul cum ii folosea , cum isi schimba forma din unu in altu . Cum ii injosea pentru a-si atinge scopurile.
-Termina! Lasai in pace! Strig disperata.
-Nu ! O sa traiesti aici veșnic ! Spune urland.
Se transformase in Danton ,urla si tragea disperat de mine .
-Nu ! Nu!
Atunci vulpea imi da drumul la picior si se transforma intr-un razboinic cu fata de vulpe din care iesea un foc albastru amenintator.
-Epistrofí sto schíma sas kai na meínoun ekeí! Pronunta luptatorul in timp ce ma apuca pe mine cu o mana si cu cealalta infingand o sageata de foc albastra in pieptul spiritului.
Reuseste sa desprinda mainile spiritului de ale mele dupa ce acesta este acoperit de focul albastru si obligat sa se intoarca la forma originala, o umbra intunecata .
-Multumesc!
-Cat timp esti aici sa nu accepti nimic din ce ti se ofera! Imi spune el cu o voce acoperita de ecou.
-Ce fel de monstru ai fost de ai putu sa imi faci asta ?intreb spiritul dupa ce ma apropii mai tare de oglinda.
-De ce nu te apropii mai tare ca sa aflii!
Se apropie deodata de oglinda dezvaluindu-si fata ingrozitoare asemanatoare a unui sarpe , scotand la urma un tipat infricosator.
Raman impietrita . Cele intamplate imi lasasera un gust amar pe care il simteam pana in ultima parte a corpului.
Iesim din camera . Usa se inchide imediat in urma noastra.
Luptatorul cu brate de fier inainteaza si se transforma inapoi in micuta vulpe .
Incepe sa alerge ,iar eu o urmaresc fara sa ma mai abat de la drum.
Ajungem la niste scari in spirala care cred ca duceau in turla . Vulpea deja urca scarile dar eu inca ma mai holbam la cat aveam de urcat. De afara turla chiar parea mica.
Oftez scurt . Dar imi vine o idee pentru a scurta drumul.
Fac cativa pasi inapoi ,alerg si cand ajung la baza scarilor ma las pe vine si sar pe balustrada .
Cu ajutorul abilitatilor mele am reusit sa urc mult mai repede ,sarind pe balustrada fiecarui etaj fara sa mai pierd timpul cu urcatul scarilor.
Cand ajung la utimul etaj vulpea era deja acolo oprita in fata unei usi uriase cu margini de piatra .
Cu pasi usori ma duc in dreptul ei . Imi pun mainile la spate si inspir adanc.
-De ce mai adus aici?
-Ai venit aici sa cauti ceva foarte important ,nu?
-Da !  Dar cu ce ma va ajuta alta usa care tine inchis un suflet intunecat?
-Asta nu e o alta celula! E o usa spre ceea ce iti doresti!
Vulpea pleaca spre scari si inainte sa ajunga dispare . Eu ma intorc la imensa usa . Ma apropii mai mult de ea . Incerc sa o deschid insa era blocata.
Stau putin o analizez  si scot cheia mamei de sub rochie. O iau de la gat si o bag in broasca usii. Se aude un sunet usor cand intorc cheia si deschid usa destul de tematoare.
Surad amuzata cand vad ca dupa usa era doar oglinda . Nu era o camera ,scari sau orice altceva . Era doar o oglinda. 
Ma aptopii repede si dau cu pumnul nervoasa .Atunci sticla se transforma in apa . Ma uit incruntata la apa care curgea din pietrele de pe margine. Ma uit in stanga ,in dreapta si inapoi . Nu gaseam o alta cale de a intelege ce spusese vulpea asa ca trag aer adanc in piept si intru cu gandul de a gasi mai repede globul pentru a inchide ceata.
Pe partea cealalta a oglinzii era doar apa pana la glezne  de unde se ridica ceata groasa .
O lumina cade in apa. Incerc sa ma apropii dar ma dau mult inapoi cand vad ca se ridica ceva din apa.
Nu imi venea sa cred ce imi vedeau ochii. Din apa se ridicase Vipera Neagra pe care am omorât-o impreuna cu Kol in inchisoarea unde fusese Thea si unde i-am ingropat pe ceilalti Lupi Legendari.
Ma uit mai bine la ea si observ ca inca mai avea ranile facute de mine si Kol.
Nu intelegeam de ce tocmai ea trebuia sa apara aici . Nu intelegeam ce trebuie sa fac .
Vipera face cativa pasi si atunci ies din spatele ei niste umbre negre. Cand o inconjoara imi dau seama ca erau Hidre .
Stateau in jurul ei scotand sunetele lor care iti inebuneau urechile . Sar pe ea si incep sa o muste din toate partile ,Vipera urland si cazand pe spate din cauza Hidrelor care o devorau.
Ramasesem incremenita din cauza cruzimii care se desfasura . Niciodata nu mi-a placut cum aninalele de prada isi sfasie si mananca prada de vie.
-Ajutor!
Ma trezesc din soc cand aut tipatul disperat de ajutor. Incep sa alerg . Cineva se ridica deodata dintre Hidre .
-Tata?
-Ajutor!
-Nu ! Dativa jos de pe el !strig in timp ce alergan spre ei.
Nu imi mai pasa ca nu era tatal meu adoptiv. Dar nu suportam sa ii aud tipetele de durere. Ajung cu greu din cauza apei care imi ingreuna alergatul insa mai am forta sa arunc cateva Hidre de pe el.
-Mama ?
Dupa ce il eliberasem imi dau seama ca era mama . Ii sar in brate vrand sa ii simt mirosul asa cum faceam in fiecare dimineata . Dar sunt aruncata in apa . Cand ridic privirea mama se transformase intr-un om foarte inalt ,imbracat in negru avand o armura gri si o masca cu colti tot gri .
Intinde mana dreapta facand sa iasa din apa un toiag negru care avea varful metalic zimtat atarnand de el niste lanturi cu pene,margele si un mic vultur negru din lemn.
Roteste toiagul sare cu ajutorul toiagului peste distanta dintre noi fiind pregatit sa infinga varful ascutit in mine.
Eu ma rotesc inainte si ma ridic repede. Incepe sa vina spre mine si sa incerce sa ma loveasca . Ii blochez toate incercarile dar era asa de rapid si de bine structurat in miscari . Nici nu puteam sa il lovesc din cauza rapiditatii lui.
Ma taie la ambele maini din rani iesind sange negru. Se roteste si imi da cu partea cealalta a toiagului o lovitura puternica in fata . Apuc de un capat al toiagului ,ii dau cu piciorul in masca si dupa il imping cu putere.
Imi scot gheare si coltii enervata. Urlu puternic si incepem sa alergam unul spre altul . Il atac cu ghearele si picioarele , el folosind toiagul.
Orice faceam omul in negru era indestructibil .
Il loveam cu forta .
Ma taie adanc la piciorul drept si cad in genunchi. Ma ridic maraind si ii apuc toiagul cu ambele maini impingand cu toata forta. Nereusind sa il imping il lovesc cu capul . Sangele incepuse sa curga pe fruntea mea si pe masca lui pentru ca stateam cu fruntile lipite . Ridic genunchiul si il lovesc apoi ma urc cu un picior pe toiag si celalt picior il pun pe umarul lui vrand sa ii rup capul insa ma tranteste in apa cu varful ascutit lipit de pieptul meu . Eu tinem de varf cu putere ,sangele curgand pe lama zimtata si pe micul vultur de lemn.
Atunci vulturul de pe pieptul meu isi intinde aripile prin toate venele mele vrand sa preia controlul. M-am opus la inceput dar pentru a ma salva l-am lasat . Venele ardeau atat de tare incat ieseau aburi din pielea mea.
Il las sa imi infinga toiagul in piept pentru a putea scoate cheia si a o infinge in masca .
Masca incepe sa se crape si sa iasa din ea apa. Imi bag ghearele in crapatura si rup masca in doua .
Omul in negru dispare, tarnsformandu-se in apa . In mana imi raman cele doaua parti din masca unde era un glob stralucitor .
Imi scot toiagul din piept si ma ridic . Venele mele albastre straluceau prin aburii care imi ieseau din piele . Imi ardeau carnea si pielea insa nu imi pasa pentru ca Vulturul luase controlul la fel si Lupul legendar.
Asa ca iau globul si toiagul fara sa imi pese de ranile care sangerau .
Merg apasat pana la usa. Eram plina de nervi ,ura si de o nevoie incontrolabila de a varsa sange.