Speciala (2) Parti intunecate

VII: Demoni!

Ma uitam cu scârbă și furie. Nu puteam concepe ca fusesem în brațele monstrului inlantuit din fata mea . Se zbătea în zadar ,maraind și urland în surdina . Încercând sa ma convingă ca e perfect normal, insa fara sa știe ca eu nu îl ascultam! Incetasem sa îl mai ascult! Încetasem sa cred ca barbatul din fata mea, barbatul cu care mă casatorisem ,devenise o persoana buna în care pot avea încredere și în care mă pot baza.
Trantesc usa grilata din fier și o încui, el uitandu-se panicat la mișcările mele. Incepe iar sa se zbata si sa maraie când vede ca mă întorc.
-Katerine! Intoarcete ! Nu mă poți lasa aici ! Sunteți în pericol! Tu ești în pericol! Katerine!țipa el disperat.
Eu mergeam încordata spre usa în timp ce el urla înfuriat. 
Însă mie nu îmi pasa. Am încetat sa îmi mai pese. Acum nu mai putea sa facă rău nimănui decât lui însuși.
Aveam o strângere de inima și era si posibilitatea sa ma înșel.  Dar îmi aminteam mereu de faptele făcute în trecut . De sangele vărsat fără sa clipească.
Asta dovedește ca Lupul își schimba blana ,dar năravul rămâne mereu în interiorul lui!
În urma cu doua zile:
Din perspectiva lui Danton :
Petrecusem toată noaptea în pădure în forma de lup pentru a mă putea destinde .
Nu îmi venea sa cred ca datorita neglijentei fata de Hanibal ,acum am pierdut totul! Haita ,demnitatea mea,credibilitatea mea ! Si cel mai rău lucru e ca am pierdut încrederea sufletului meu pereche pe care îl castigasem cu greu ! Iar acum totul e ruinat!
Acum stateam la panda, cu ochii ațintiți. Ii urmăream fiecare miscare ,fiecare bătaie de inima  ,fiecare suflare.
Ma apropii incet spre minunata făptură care nu bănuia nimic .
Aceste specii sunt atât de agile și puternice încât pot dobora pe oricine. Însă dacă le știi punctele slabe nimic nu te poate opri sa îi iei viata minunatei fapturi.
Așa ca atac cu furie si imi infing colții cu cruzime în gatul minunatei fapturi care acum se chinuia sa scape . Însă eu o strangeam din ce în ce mai tare pana o sufoc .
Imi scot colții plini de sange si ma uit îndelung la frumoasa căprioară care își dăduse ultima suflare acum câteva secunde.
Un gol în stomac incepe sa ma deranjeze și încep sa îi sfasii pielea și apoi carnea cu colții și ghearele.
Simt un fior cum se urca pe șira spinarii mele. Imi ridic privirea automat din carnea calda a caprioarei.
Observ cum ceata se răspândea prin pădure și curgea vizibil spre mine. Ma intorc cu spatele spre lesul caprioarei și iau poziția de atac în timp ce mârâiam amenintator.
În câteva secunde eram înconjurat de ceata . Se opreste exact în fata mea . Creaturile din ea încep sa se agite deodată.  Simt cum ceva se apropie de mine impulsiv.
Am timp doar sa văd ochii înjumătățit și colții foarte ascuțiți. Ma trezesc trantit de pamant . Lupul imi maraie în fata și începe sa traga cu colții de mine. Eu îl arunc după mine .
Acum stateam în cerc maraind unul la altul în timp ce creaturile din ceata ne zgariau timpanele cu sunetele lor.
Ma arunc asupra lui si ii infing colții în gat . El îmi arunca lovituri de gheare care îmi rănesc pielea. Dar nu îmi pasa ,continuam sa lovesc cu cruzime.
Eu îl apuc cu colții de ceafa și îl arunc intr-un copac. Lupul se ridica în timp ce își dezmeticea capul. Marie la mine si o i-a la fuga împreună cu ceata care îl urma ca pe un lider. Incep sa alerg și eu după el .
După ceva vreme de alergat văd ca ceata se împarte in doua . O parte o i-a spre scoala lui Josh și celălalt o i-a spre Liceul Katerinei împreună cu Hanibal .
Ma opresc brusc .
Ma uitam dezmetic în cele doua părți.  Știam ca Josh îl are pe Kaleb dar nu il putea proteja pentru mult timp. Dar nu puteam permite moartea sau rănirea Katerinei.  Așa ca plec spre liceu fără sa îmi pese ca Josh ar putea muri iar Katerine nu mar ierta în veci. Însă nu îmi pasa. Știam ca Hanibal avea un plan macabru și trebuia sa îl opresc cu prețul vieții.
Încerc sa îl ajung din urma însă era prea în fata. Vad ca se opreste în apropierea liceului și se uita inapoi la mine .
-Nu fa asta!ii urlu telepatic.
-Eu sunt singurul Alpha Suprem! Imi spune robotic.
Da semnalul ca ceata sa urmeze planul. Privesc neputincios cum ceata se lovește cu toată forța unei explozii, de liceul plin de oameni nevinovați care nu știau ce îi astepta.
Au început sa se audă mii de tipete înfricoșate.  Toate geamurile erau sparte și se vedea cum ceata cauta urme de supranatural.
Ma duc aproape de Hanibal și mârâi tare. El se intoarce repede și maraie lasand la vedere colții.
Începem sa alergam unul spre altul și când ne intersectam începem sa ne luptam cu sânge rece. Sa ne rupem bucăți din piele, sa ne rupem oase.
Dar ne oprim amândoi când simțim ca se apropie ceva .
Fără sa avem timp sa spunem sau sa facem ceva suntem aruncați cu putere de o explozie a cerului.
Ma trezesc aruncat intr-un copac . Încerc sa îmi dezmeticesc capul insa nu reușesc.  Urechile și mintea imi vajaiau incontrolabil iar rănile mi se înrăutățeau.
Vad vag cum ceata se retrage . Rămân uimit cum intr-o fracțiune de secunda Hanibal se transforma în om, iar lângă el apare o fata și un băiat  . Le taie beregata cu ghearele . Se transforma în lup și dispare împreună cu ceata .
Eu ma ridic rigid și rămân încremenit când văd ca cei doi copii erau agățați de picioare de un copac . Ma apropii șchiopătând și mă uit atent la ei. Răsuflu destul de ușurat când văd ca nu era cineva din haita.
Scot un urlet de avertizare și aștept . Apar din praf Kol si Aisac care erau plini de răni și vanatai ca și mine. Când mă văd ca stateam sub doua cadavre si mai eram si plin de sange, incep sa alerge spre mine . Însă dispar fără urma .
Se pare ca fiecare dusesem un razboi . Pana acum eram mereu împreună sa ne protejam reciproc ,dar acum suntem mai mult pe cont propriu. Suntem niște Lupi singuratici care prefera starea asta decât sa îi pună în pericol pe cei dragi.
Încerc sa îi găsesc mirosul lui Hanibal . Dar parcă intrase în pământ .
Mai merg puțin și mă opresc lângă o stanca . Încerc sa îmi ling rănile pentru a se vindeca mai repede insa eram prea extenuat. Ma transform înapoi în om și mă ridic .
Imi amintesc unde îmi lăsasem hainele și mă duc mai mult taras pana acolo. Imi iau pantalonii pe mine Și scot sunete de durere cand imi ating rănile din greseala.
Imi mangai fata obosit și ridic tricoul. Când sa îl bag pe cap simt miros de moarte. Imi pun tricoul pe mine și inaintez în timp ce ma incaltam cu cate un bocanc.
-Aratativa corciturilor! Spun nervos.
  În jurul meu au inceput sa alerge cu toată viteza . Se opresc fix în fata mea .
Mă uitam obosit ,enervat și extrem de nervos la cei zece vampiri. Stateam încordați fără sa facem nimic . Doar maraiam unii la alții.
-Cine va trimis? Intreb iritat.
-Cineva la care nici nu te aștepți!  Imi spune unul dintre ei cu un zambet ironic.
-Oricine va trimis nu are onoare ! Cei cu onoare nu ataca pe cineva rănit !
-Nu te plânge ! Ai trecut și prin mai rele!Spune relaxat.
Ma uitam uimit la persoana care iesise printre vampiri. Antonius stătea cu mainile la spate după ce își aranjase sacoul elegant care nu lipsea niciodată.
-Parcă voiai sa ma ajuti ? Și acum te întorci împotriva mea! Spun mânios .
-Ști ca eu nu îmi trădez promisiunile ! Am venit sa te ajut ca întotdeauna! Spune serios.
-Sa mă ajuți cu zece vampiri care debea așteaptă sa își infinga colții în carnea mea?
-Sunt aici pentru ca știu ca nu te lași fără lupta!
-Și ce, tu nu îmi puteai face fata? Mereu ii pui pe alții sa iti facă treburile murdare!
-Asta pentru ca dacă încep sa mă murdăresc nu mă mai pot curata!
-Lasama cu proverbele tale de menajera! Știi ca dacă simți măcar puțin gustul de sange te transformi intr-un demon care nu se mai satura de sange!
-Lasă demonii mei! Suntem aici sa prindem alt demon!
-De ce toată lumea crede asta?
-Din cauza faptelor tale !
-Voi nici măcar nu știți despre ce vorbiți!  Ati venit după Demonul greșit!
-Demon greșit sau nu, măcar prindem unul din ei!
Le face semn vampirilor sa ma atace. Eram încolțit de cinci vampiri care ma amenințau cu viteza și setea lor de sange cu greu stăpânită.
Sunt doborat la pamant după cinci minute de lupta din cauza rănilor.  Ma enervez crunt și îmi înlătur tricoul care simteam ca mă arde. Imi scot ghearele si coltii și urlu mânios ,ei zambind satisfăcuți.
Ma infing în  ei la propriu. Unuia ii scosesem inima în timp ce restul încercau să mă doboare.
Il lovesc pe unul dintre ei cu piciorul și îl arunc departe . Apoi unuia ii rotesc mana și îi rup capul cu bratele, după trec repede și îi pun o piedica puternica unuia și îi trag un pumn cu toată forța.  Ultimul vrând sa mă imobilizeze îl apuc de gat  ,sar pe spatele lui ,îi apuc mana și o rotesc tare în timp ce îi striveam fata cu talpa bocancului. În tot acest timp Antonius se uita amuzat la toată scena.
Ma uit încruntat la el în timp ce îl țineam imobilizat pe vampir. El le face semn celorlalti sa nu intervină.
-Și rănit va pot bate!Spun mandru.
-Danton!
Ma uitam zâmbitor la angelica făptură care alerga grațios spre noi .
-Katerine bine ca ai venit sa vezi de ce e capabil iubitul tău Antonius! Spun încruntat.
O vad ca se uita încurcată la mine si la restul fără sa știe ce sa spună.
-Katerine! Spun calm.
Sta câteva secunde și își sufleca mănicile gecii de piele. Incepe sa se apropie de mine cu pași apăsați.  După pulsul ei imi dădeam seama ca e speriata, ca nu e sigura de ceea ce face.
-Danton dai drumul! Nu trebuie sa faci situația mai grea decât este! Spune cald ca sa ma liniștească.
Dau drumul vampirului enervat. Imi indrept coloana și mă pun în fata ei.
-Trebuie sa ne lași sa te ajutam!imi spune de parca eram un lunatic.
-Ce?
-Danton ascultama!
-Nu îmi vine sa cred ca nu m-am gandit mai înainte ca tu ai pus tot la cale ! Iar veșnicul loial ,Antonius a fost de acord!
-Credema e spre binele tău!
-O spui de parca sunt ultimul nebun! Katerine când mă vei crede ca nu eu sunt Demonul pe care îl cauți!
-Cum pot sa te cred când toată lumea spune contrariul!
-Sa ghicesc cei care te-au sfătuit sunt Hanibal și Ela?
-Dacă nu au dreptate, de ce și pe ei îi urmărește ceata? De ce peste tot unde e moarte apari și tu ?
-Pentru ca eu mereu sunt acolo sa te protejez! Am venit la liceu sa te ajut!
-Ai venit degeaba nu eram acolo! Eram cu Josh !
-Josh!Spun pierdut prin gânduri.
-Cum ai știut ca liceul e atacat ,e evident ca știai ca și scoala lui va fii atacata și ca el e singur acolo! Dar ai ezitat și ai ales sa mă salvezi pe mine ! Lupul Legendar și Alphaul haitei Petrova!  Si daca nu eram eu lai fii lăsat pe Josh sa moara!imi spune tipand. Si mai spui ca nu ești un monstru ? Ai omorât atâtea persoane ! Ai vărsat atata sange! Țipa ea la mine în timp ce ma împingea.  Momstrule ti-ai omorât haita ,familia ! Ai omorât tot !
Eram atat de șocat de ce spunea încât mă lăsasem moale fără sa opun rezistenta. Ea ma impingea cu palmele și îmi trăgea pumni care imi zdrobeau oasele insa eu eram prea șocat de vorbele ei ca sa mai fac ceva .
-Mi-ai distrus viata nu vezi! Tu ești de vina ca mi-ai arătat haita ! Tu ești de vina ca mi-au murit parintii! Imi spunea plangand. Tu ești de vina pentru nefericirea mea! Pentru viata mea furata!
Când spunea toate astea mă împinge cu atata furie și dispret ca mă împiedic  de propriile picioare și cad pe pământ .
Din perspectiva Katerinei :
Eram atat de furioasa și de indurerata ca îl loveam fără încetare ,el dadându-se cu câte un pas înapoi . Stătea fără sa zică nimic ,stea ca o stafie . Eu de nervi îl împing cu toată furia și forța mea.
Intr-o fracțiune de secunda el cade pe spate în fata mea și rămâne acolo.
Antonius își folosește viteza și se duce lângă Danton. Ii pune doua degete la gat și rasufla ușurat, insa se îndepărtează repede.
Mă trezesc din amețeală mea și fug la el. Ma asez în genunchi langa el. Încă trăia insa leșinase dupa impactul puternic . Vad sange pe iarba și îi ridic capul . Dupa cum părea dăduse cu capul intr-o piatra, de-asta lesinase,pierduse prea mult sange.
Ma ridic panicata ținând mana care era plina de sangele lui la gura.
-Micuto ce vrei sa facem?
-Ducetil repede în temnita! Dar sa nu va vadă nimeni!Spun încă socata.
Ma uitam încremenită cum vampirii îl ridicau pe Danton care era așa palid încât ziceai ca e mort.
Dispar cu el în brațe și mă duc și eu după ei.  Când ajung în haita intru ca un zombi în casa și mă duc direct la subsol. Pana am ajuns eu vampirii îl puseseră pe Danton în lanțuri .
Eu ma duc la un dulap și scot trusa medicala . Incep sa îl pansez după ce l-am curatat de sange.
Vad ca incepe sa se trezeasca . Rămân puțin blocată în fata lui pana se dezmeticeste. 
-Unde sunt? Intreaba fără glas.
-Acolo unde meriti!Spun scârbita după ce inchid poarta din fier.
-Katerine! Intoarcete ! Nu mă poți lasa aici ! Sunteți în pericol! Tu ești în pericol! Katerine!țipa el disperat.
Eu mergeam încordata spre usa în timp ce el urla înfuriat. 
Știam ca încă nu indepartasem tot răul ,dar măcar puteam sa îl ajut pe el și pe cei nevinovați sa nu mai sufere din cauza demonilor! Din cauza părților intunecate ! Care pândesc după orice portiță de ieșire pentru a lua controlul trupului gazdei !
Insa uneori noi suntem cei care lasa monștrii sa iasă din temnițele lor!