Viata lui Liz

Plecarea din oras

Imi pare rau pentru intarziere, dar stii si voi, s-a inceput scoala si o sa imi fie mai greu sa public dar voi incerca sa pun urmatoarele capitole la timp. 

- Liz, esti gata?- zise Anastasia cautandu-ma prin toate camerele.

- Sabrina, ai vazut-o pe Liz?

- Nu, credeam ca e cu tine.

- Nu. Doar nu crezi ca...

- Oh, Doamne, trebuie sa mergem dupa ea. Acum!

Atunci, Anastasia si Sabrina au fugit repede. Cand sa iasa din curte...

- Hey, era si timpul sa apareti.

- Dar cum... unde ai fost?

- V-am asteptat aici. Asteptam sa veniti sa plecam, vedeti mi-am facut bagajele si sunt gata de plecare. Mi-am luat jeansi, colanti, tricouri, bluze cu maneca lunga si vreo doua palarii, cine stie, poate mergem la plaja. A, da, si ochelarii de soare.

- Ne-ai speriat de moarte. Si Liz, nu cred ca vei avea nevoie de toate alea.

- Nu am stiut... imi pare rau. Eh, de unde stii tu? Poate se iveste ceva, trebuie sa fiu pregatita de orice.

- Gata, sa nu ne mai certam, trebuie sa plecam.

- Liz? Ai mancat de dimineata?

- Nu, dar nu contează, hai să plecam.

- Dar, trebuie sa mananci.

- Nu imi e foame. Hai sa mergem, repede!

- De ce vrei sa plecam asa de repede?

Deodata in fata portii mele a aparut cea mai buna prietena a mea.

- Pleci fara sa iti iei adio de la cea mai buna prietena?- zise Anna uitandu-se la mine parca cu lacrimii in ochi.

- Anna, nu vroiam sa... oh, nu vroiam sa ne despartim, sa te vad plangand.

- Dar Liz, nu conta daca eu plangeam sau nu, trebuia sa vi sa imi spui.

- Stiu... si imi pare rau.

- Si... nu imi faci cunostinta cu noi tai prietenii, pardon, prietene.

- Le vezi?!- am zis eu uimita.

- Normal, ea este foarte frumoasa iar liliacul este simpatic.

- Dar... cum... Sabrina?

- Nu este posibil sa ne vezi... doar daca...

- Esti un vampir?!?!- am zis eu, Anastasia si Sabrina la un loc.

- Da. Dar nu am vrut sa iti spun.

- De ce? De ce nu mi-ai spus niciodata? Credeam ca suntem cele mai bune prietene. -am zis eu stand cu capul in jos si incercand sa imi revin din soc.

- Imi... imi era rusine...

- Ce? De ce sa iti fie?

- Pentru ca eu nu mi-am dorit niciodata sa fiu o creatura a noptii.

Atunci eu, Anastasia si Sabrina ne-am uitat surprinse la ea. Atunci eu am spus putin nervoasa si stand din nou cu capul in jos:

- Nu credeam ca ai asa o proasta impresie despre vampiri.

- Liz?! Nu am vrut sa spun asta dar... din ziua aceea am avut o slabiciune pentru vampiri si am jurat ca il voi distruge pe cel care m-a facut in halul asta.

- Dar cine, cine te-a facut asa?

- Nu stiu sa ti-l descriu , dar pot sa il desenez.

- Bine, deseneaza-l dar repede pentru ca noi ne cam grabim.

Dupa vreun sfert de ora, Anna terminase de desenat, cand Sabrina si Anastasia au vazut foaia au primit socul vietii lor.

- Ce s-a intamplat?- am zis eu putin panicata.

- Este... el este... Jessy.

Atunci am cazut in genunchi la pamant. Simteam ca tot din jurul meu se prabuseste. Cu toate ca eu l-am mai vazut o data, nu mi-l aduceam prea bine aminte dar cand Sabrina mi-a zis cine e, am primit o ura si mai mare pentru el decat cea din copilarie.

- Nu pot să cred ca acel... monstru, i-a facut rau si celei mai bune prietene. De data asta jur pe onoarea parintilor mei ca il voi distruge. La auzul acestor cuvinte fetele nu au mai putut spune nimic. Timp de cinci minute, linistea s-a asternut asupra noastra. Dupa toate aceste minute, Anna, a distrus linistea:

- Liz, nu trebuie sa faci asta... nu trebuie sa fi si tu un monstru ca el.

- Cuvintele tale au fost cam dure... si totusi induiosatoare.

- Gata fetelor, trebuie sa mergem. Acum!

- Bine, vin cu voi.

- Nu, nu poti veni.

- Si de ce nu?- am zis si eu si Anna la unisol.

- Pentru ca nu ai un gardian spiritual.

- Romana, te rog?

- Adica nu ai un inger pazitor Anna, imi pare rau.

- Dar, va pot ajuta. Stiu ca pot. Va roooooog, luati-ma cu voi. Trebuie sa o ajut pe Liz sa ii mute fata ciudatului aluia.

- Haide Sabrina, te rog, ne poate fi de folos.

- Bine, dar v-a trebui sa iti gasesti ingerul pazitor.

- Heh, nu va faceti griji, il voi gasi.

- Pai atunci, ne-am inteles avem o echipa formata doar din doua fete.

- Putin cam jalnic, zic eu.

- Ai dreptate Anna, e jalnic, oricum vom mai gasi noi pe cineva pe drum avand in vedere ca nu v-a fi usor să ajungem in Viego.

- Bun, deci daca ati astepta in jur de o jumatate de ora sa imi fac si eu bagajele, putem pleca.

- Bine, o jumatate de ora, nu mai mult.

- Perfect. Acum, Liz, tu vi cu mine sa ma ajuti la bagaje.

- Nu pot... trebuie sa imi i-au adio de la persoana care a avut grija de mine.

- Bine, atunci ne vedem intr-o jumatate de ora.

- Bine, pa !

- Pa!.

- Si acum, ce?

- V-a trebui sa ii spun ca plec. Trebuie sa stie.

- Stiu deja.

- Mama... nu vroiam sa...

- Stiu scumpo, dar a sosit timpul sa iti regasesti sora, si apropo nu imi mai zice 'mama' , ma faci sa ma simt... ciudat.

- Bine, dar... imi va fi dor de tine.- am zis eu incepand sa plang.

Intre timp ce eu plangeam, Anna avea probleme:

- Cine esti?

- Vei afla in curand, acum du-te la prietena ta si spune-i ca vreau o lupta frumoasa. Spune-i sa se pregateasca ea si ingerul ei.

Intre timp in spatele lui isi facu aparitia un inger negru imens. Anna speriata i-a spus:

- Liz iti v-a tabaci fundul!

- Nu prea cred, acum du-te si spune-i!

Biata Anna nu mai avea glas asa ca a venit intr-o viteza la mine spunandu-mi cele intamplate.

- Liz, fraierul ala vrea sa te bata.

- Nu va avea nici o sansa in fata mea, indiferent cine o fi.- am zis eu increzatoare.

- Ok Liz, suntem gata cu toti, acum sa plecam si sa ne luptam cu acel 'smecher'.

- Bine!

Apoi eu impreuna cu Anna, Sabrina si Anastasia am pornit la drum asteptand ca in orice moment cineva sa sara de sus si sa spuna 'te asteptam'.