Viata lui Liz

Lupta din padure

Dupa acel moment ma gandeam bine in legatura cu Jessy si la faptul cum sa fac sa il iert. Ma uitam la colierul dat de mama si la poza cu familia mea. Ma uitam spre cer si inchideam ochii si ii vedeam pe mama si pe tata fericiti. Ma uitam in jur sa vad pe unde mergem si mi se parea totul la fel.
-Oh, frate, parca pe aici am fost de trei ori. Cred ca merg in cerc. Daaaark!!! Annaaaaa!!! Ma auziti?
Stiam ca nu ma pot auzi iar padurea parea infinita. M-am pus jos sub un pom si am inceput sa plang stiind ca asta poate fi locul unde voi murii.
- Nu credeam niciodata ca voi pieri asa. Ma gandeam ca voi muri in lupte sau de batranete, dar nu mi-ar fi trecut prin cap ca voi muri pierduta intr-o padure.
- Aloooo, e cineva in padurea asta? Oricine? Ah, vorbesc singura, cine ar fi destul de nebun sa umble pe aici.
- Eu!
M-am uitat in spate si ce surpriza...
- Jessy. Ce mai vrei acum?
- Vreau sa iti prezint primele membre din echipa mea.
- Nu... nu pot sa cred... Rachel, Miranda, ce faceti aici?
- Am hotarat sa facem parte din echipa lui.- zise Rachel.
- Dar de ce? Noi v-am spus sa veniti la noi, dar voi ati refuzat.
- Stim. Jessy ne-a propus primul.
- Ce?! Cum?
- Inainte sa ne intalnim cu voi, Jessy a venit la noi si ne-a oferit putere si ne-a spus sa va spunem ce am vorbit cu tine si prietenii tai si ne-a dat foc la casa ca sa fie real. Acum si noi suntem ca tine.
- Cum adica ca mine?
- Vampiri si luptatori.
- Ma rog, si ce vreti?
- Sonia. Michel. Ataca-ti!
- Woow, calm. Nu vreau sa ne luptam.
- Nici noi, dar trebuie. Ne pare rau!
- Nu e corect, eu nu am cu ce sa ma apar.
- Asta e. Castigi sau mori.- zise Jessy uitandu-se cum imi luam bataie.
Incercam sa ma feresc de lovituri insa de unele ma feream iar pe celelalte le incasam. Copacii dupa care ma ascundeam de Rachel si de Miranda erau la pamant lasand in urma un dezastru. Padurea era distrusa incetul cu incetul de cele doua surori.
- Fetelor, va rog, ascultati-ma! Jessy doar va joaca pe degete cand nu v-a mai avea nevoie de voi, va v-a termina. Mie mi-a ucis parintii fara mila. Nu puteti avea incredere in el. Credeti-ma!
- Nu te credem.
- Fetelor, opriti-va putin. Trebuie sa ii spun ceva lui Liz.
- Tu ce vrei? Nu crezi ca e de ajuns cat mi-ai facut?
- Stai calma vroiam sa iti zic altceva.
- Ce?
- Te voi scuti de durere si acum ai sa iti intalnesti parintii. Adio, Liz!
- Am inteles.- spusera cele doua fete dand din cap ca au inteles ce urma.
Ma feream cat puteam insa dupa atatea lovituri m-am prabusit jos.
- Fetelor, nu sunteti criminale ca Jessy, va rog, opriti-va!
- Ne pare rau Liz, dar soarta noastra e mult mai importanta.
- Dar nu trebuie sa ma omorati. Ganditi-va ca am sa va bantui mereu.
- Asta e.! Adio!
Cand sa imi de-a lovitura finala, a aparut cavaleria.
- Liz!
- Dark, ajutor.
- Imediat. Plecati de langa ea! Alex!- striga Dark sarind in fata mea.
- Sunt gata.
- Sa va vad.
- Rachel, Miranda?! Ce... ce faceti voi aici?- zise Anna uimita.
- Poveste lunga iti spun eu altadata.-am zis eu sprijinindu-ma de copac.
- Gata fetelor, ori plecati de buna voie, ori cu forta!
- Plecam singure, oricum nu mai e amuzant acum.- zise Rachel.
Dupa aceea, cele doua fete plecara.
- Liz, esti bine?-zise Dark.
- Da, si taieturile mi le-am facut de plictiseala.
- Vorbesc serios.
- Calmeaza-te, sunt bine.
- Asta vroiam sa aud.
- Dati-va ca sa o vindec pe Liz de taieturi.- zise Lory venind spre mine.
- Woow, sunt grave. Se pare ca lama sabiilor cu care aproape ai fost omorata este una subtire si este faurita din cel mai bun fier in combinatie cu otelul. Ai avut noroc ca mai erai constienta cand am venit ca altfel erai terminata.
- Eh, un fleac. E bine ca nu am murit.
- Mda... e bine.
- Eu sunt bine, dar padurea e distrusa. Eu iubesc natura si animalele iar cand vad ce fac oamenii din ea imi ies din minti. Arata groaznic!
- V-a creste la loc, nu iti face griji.- zise Lory grijulie.
- Haide-ti sa plecam de aici, nu imi place locul asta.- zise Anna fiindu-i teama.
- Sunt de acord. Haide Liz, te car in brate.- zise Dark luandu-ma in brate.
- Arat ca o mumie asa bandajata.
- Le vei da jos cand ti se vor vindeca ranile.- zise Lory.
- Daca trebuie.- am zis eu dandu-mi ochii peste cap.