Plecarea din orasul Frost

6 2 1
                                    

A doua zi dimineata, ne-am trezit si am coborat jos sa luam micul-de-jun. Dark era trist, cele doua cupluri era fericite iar eu eram si trista dar si suparata.
- Buna dimineata tuturor!- am zis eu zambind.
- Hey Liz, cum ai dormit?- zise Sabin.
- Perfect, mersi pentru camera.
- Deci ce vreti la micul-de-jun? Avem cereale, ceai, branza, unt, dulceata, sunca, oua, paine prajita, suc de portocale, clatite.
- Eu vreau un bol cu cereale si un pahar cu suc de portocale.-am zis eu.
- Imediat. Tu ce vrei Lory?
- Pai... vreau paine prajita cu unt si dulceata si o cana cu ceai de musetel.
- Anna, tu ce vrei?
- Pai... tot cereale.
- Dark tu ce vrei sa mananci?
- Nimic, nu mi-e foame.- zise Dark iesind din casa.
- Bine, cum vrei.
- Liz, gata cerealele tale.- zise Alan.
- Mersi.
- Cerealele tale, Anna.
- Mersi, dragule.
- Lory painea, si ceaiul tau.
- Mersi.
- Voi nu mancati?- a zis eu.
- Ba da dar prima oara se servesc musafirii.- zise Sabin zambind.
- Ce dragut din partea ta.- am zis eu.
- Ma duc sa ii duc si lui Dark ceva de mancare.- zise Alan.
- Ba nu, nu te duci. Lasa-l in pace.- am zis eu prinzandu-l de mana pe Alan.
- Dar, vom pleca, are nevoie de mancare si doar pentru ca voi sunteti certati asta nu inseamna ca el trebuie sa moara de foame!
- Oh, bine, du-te.
Atunci Alan a iesit afara si i-a dus mancare lui Dark.
- Mersi Alan, dar ce ma fac cu Liz?
- Nu stiu, este foarte suparata pe tine, mai devreme m-am certat cu ea ca sa vin sa iti aduc mancarea asta.
- Nu am vrut sa zic lucrul ala aseara, adica eu am promis sa o ajut pe Liz indiferent de ce se v-a intampla si aseara eram gelos pe voi asa ca m-am enervat.
- Am sa incerc sa vorbesc eu cu ea poate rezolv ceva.
- Mersi.
- Acum, hai inauntru si sa ne pregatim de plecare.
- Bine.
Au intrat in casa si au strans ce aveau si am plecat. Pe drum ne-am oprit sa luam de mancare, ce mai aveam nevoie si cel mai important bratara pe care toti o aveau la mana prin care Dustin comunica cu noi. Fiecare si-a luat bratara lui cu ce culoare vroia. Eu mi-am ales una de un albastru luminos precum cerul. Dupa cateva ore am iesit din oras si am vazut doua poteci.
- Pe care poteca mergem?- a zis Anna.
- Nu stiu sigur.- zise Alan.
- Stiu eu. Lory fa o vraja si vezi pe ce poteca trebuie sa o luam.-am zis eu.
- Imediat.
Lory a facut o vraja unde poteca corecta s-a luminat. Aveam un sentiment ca cineva ne urmareste si ma tot uitam in spate. Dark era in fata mea, eu ramanand ultima iar in mijloc erau cele doua cupluri. Se auzeau tot felul de fosnaituri si la un moment dat ceva sari dintre tufisuri si ne ataca.
-Repede Sabrina.- am zis eu.
Din tufisuri iesisera niste creaturii jumatate animale, jumatate oameni. Fiecare isi scosese arma si se lupta cu bestiile acele. La un moment dat vroiam sa incerc ceva nou iar lovitura a fost atat de puternica ca i-am izbit pe toti de copaci. Apoi Sabrina a inceput sa straluceasca.
- Ce se intampla cu tine?- am zis eu uimita.
- Uita-te la tine Liz!- zise Sabrina.
- Ce nai...
Ma transformasem in eu cea reala.
- Nuuu, cum am ajuns asa.
- Liz, nu stiam ca arati asa.- zise Anna.
- Nu va uitati la mine, asa sunt eu cea reala, sunt eu vampirul.
- Dar esti frumoasa. Asa cu ochii aceia rosi, cu parul lung si negru, cu coltii aceia albi, rochia aceea neagra si cu aripile negre.
- Aripi?! Ce aripi?
- Uita-te in spate.- zise Anna.
- Aaaaa... cum de am aripi?
- Trebuie sa iti spun ceva.- zise Sabrina.
- Ce este?
- Vezi tu, acum esti la un nou nivel asa ca ai capatat forma ta reala. Nu credeam ca vreodata vei ajunge asa, adica la o astfel de putere. Numai cei mai puternici vampiri au o astfel de putere si mai ales printii si printesele.
- Esti printesa?! Am crezut ca aseara Dark glumea.- au zis Alan si Sabin.
- Da, dar nu vroiam sa aflati.
Atunci acele bestii care ne atacasera s-au ridicat si...
-Liz, in spatele tau.- tipa Anna catre mine.
Pana sa ma intorc am fost lovita in cap si m-am prabusit la pamant inconstienta. Acele besti vorbeau intre ele, ciudat fiind faptul ca ele puteau vorbi iar eu fiind inconstienta, sau mai bine zis, aproape inconstienta.
-Ea este printesa trebuie sa i-o ducem lui Jessy.
Cand a auzit Dark de Jessy a sarit la atac.
-Las-o pe iubita mea in pace, ciudatule!
Pana sa atace Dark, bestiile au fugit cu mine.
- Cine e Jessy?- zise Alan.
- El i-a ucis parintii si m-a transformat pe mine in vampir.- zise Anna cu capul in jos.
- Asta e de rau. Cum o recuperam pe Liz?
- Nu stiu. Cine stie unde este acum.- zise Anna cu ingrijorare.

Hey, sper ca va placut acest capitol 😉😉

Viata lui LizUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum